În timpul pandemiei, distanțarea forțată dintre artele spectacolului și public a dus la căutarea unor formule de a livra experiența unui spectacol fără a interacționa fizic cu spectatorul. Încercările de până acum în această direcție au fost timide în România, însă în această toamnă au apărut mai multe produse performative care redefinesc relația dintre spectacol și public. Două dintre ele, The Walks și Worker of The Year, sunt formule care anulează reprezentarea convențională a spectacolului, prin „convențional” înțelegându-se orice formulă de derulare a unor acțiuni performative în prezența publicului și într-un spațiu de joc alocat permanent acestui scop. Practic, cele două performance-uri se mută din spațiul public colectiv (scena și orice substitut al ei) în spațiul public individual al spectatorului (The Walks implică plimbări în exterior) sau în spațiul privat al acestuia (Worker of The Year se petrece integral în locuința ascultătorului). Numesc publicul „ascultător” pentru că în ambele cazuri, spectacolul are o pronunțată latură sonoră. Nu se rezumă însă doar la înregistrări audio, ci există și o componentă performativă, prestată de ascultător. Activitatea performativă are loc în spațiul de joc indicat de artiști, iar cel care performează este spectatorul.
The Walks este un concept al companiei Rimini Protokoll, derulat în mai multe țări, inclusiv în România. Concret, este vorba de o aplicație pentru telefon (pentru IOS aici și pentru Android aici, plata se poate face direct din aplicație sau aici) care oferă suport audio (podcast-uri) pentru 9 plimbări, cele mai multe în aer liber (excepție fac intro-ul, care pregătește ascultătorul pentru drum, și plimbarea în supermarket). Indicațiile de spațiu, activitățile care trebuie făcute acolo, succesiunea și ritmul lor, toate sunt conținute în materialul audio și integrate într-un discurs care îl ghidează pe ascultător să exploreze fizic, social și politic spațiul, dar și memoria / istoria unor spații similare. Practic, se poate vedea ce a fost în timp acel (tip de) spațiu, ce istorii a conținut și ce potențial are pentru a conține alte istorii. Plimbările pot fi făcute de unul singur sau, în cazul unora dintre ele, cu un partener. Când este folosită, aplicația The Walks devine o instalație performativă audio în care ascultătorul este parțial și performer.
Sunt (cel puțin) trei lucruri bune în The Walks. Unul este concentrarea atenției asupra mediului în care funcționăm, perceput de regulă ca o imagine de fond ignorată. Performance-ul scoate ascultătorul din rutina zilnică și îl face să exploreze spațiul fizic în care se mișcă. Altul este discursul audio – excelentă varianta în limba română, inclusiv universul sonor – care ghidează inteligent ascultătorul în spațiu și îi oferă informații consistente, unele dintre ele generând reenactement-uri (acțiuni performative care reproduc într-o variantă personală o acțiune trecută - ascultătorul decide dacă face sau nu ce i se cere). De exemplu, ascultătorul poate reproduce protestul lui Erdem Gündüz, așa-numitul The Standing Man, un coregraf care a participat la revoltele împotriva președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan în 2013, când a stat nemișcat mai multe ore în piața Taksim. Un alt atu este o conștientizare a corpului în spațiul public – ce mesaje poartă, cum acționează, ce roluri i se atribuie etc. În The Walks, spațiul public, activitatea în acest spațiu și corpul sunt instrumente de investigare a realităților politice și a mișcărilor sociale.
Worker Of The Year este un auto-performance (în sensul de self-performance) conceput de Ioana Păun și Flavia Giurgiu. Ascultătorul comandă un kit de spectacol cu elemente de recuzită sigilate care trebuie deschise succesiv, într-o ordine indicată, în timp ce ascultă un podcast (toate informațiile sunt în pachetul care poate fi comandat până pe 31 octombrie, cu posibilitate de prelungire, dacă mai sunt kit-uri în stoc). Performance-ul se produce în spațiul casnic, acasă la ascultător, indicațiile privind locul concret de joc și acțiunile fiind conținute în povestea audio. Practic, ascultătorul ansamblează un spectacol, de la scenografie la interpretare, devenind el însuși performer. Există două diferențe față de The Walks: spectacolul se produce în interior și podcast-ul conține o narațiune ficțională (vocea îi aparține actorului Alexandru Potocean). Povestea din Worker Of The Year este o distopie imaginată de scriitorul Tudor Ganea: o lume în care oamenii sunt împărțiți în muncitori și familiști, fiecare ocupându-se exclusiv de un singur lucru, dragostea (cu familia drept consecință), resopectiv munca (ce împiedică formarea familiei). Ca și la The Walks, ascultătorul primește o serie de sarcini, însă aici el este integral performer.
Ascultat și performat în octombrie 2021 în capitala României, unde locuințele racordate la sistemul de termoficare nu au căldură și/sau apă caldă, iar un virus îmbolnăvește și ucide oameni, performance-ul a conectat involuntar distopia ficțională cu realitatea prezentului ce amintește în egală măsură de regimul restrictiv din trecut și de catastrofe de tip hollywoodian.
Dincolo de asigurarea unei experiențe performative în situația în care apropierea fizică nu e posibilă, cele două performance-uri schimbă caracteristicile fundamentale ale unui spectacol. Cu câteva elemente presetate, spectacolul se mută din spațiul convențional de reprezentare într-unul civil și care rămâne civil pe parcursul reprezentației în sensul că nu este învestit cu atribute specifice unui spațiu teatral, adică nu devine, nici măcar temporar, o scenă. Actorii sunt prezenți numai cu vocea, cei care performează sunt spectatorii. Se schimbă astfel rolul publicului, care nu mai e martor, ci se implică în spectacol, ba chiar îl creează din elementele puse la dispoziție de artiști.
Cu acest prilej, teatrul iese explicit și din sfera ceremoniosului, a sărbătorii, și intră în sfera civilului, a cotidanului banal, devine un instrument de analiză și un canal de expresie a problemelor mici și mari ale umanității. Teatrul este aici partener cu spectatorul într-o relație de egalitate, nu mai este un produs idealizat care reclamă adulație. Formatele noi anulează artificialul, protocolul și prejudecățile cu care publicul intră în starea de spectacol și care îl plasează într-o poziție pasivă, de admirator necondiționat al actului artistic.
Mutațiile pe care le produc aceste noi formate în domeniul performativității sunt majore, dincolo de conținutul lor artistic propriu-zis, și pot avea consecințe pe termen lung.
The Walks
spectacol-experiment realizat de Rimini Protokoll, în co-producție cu Teatrelli și în parteneriat cu Goethe-Institut București.
Text, regie: Helgard Haug, Stefan Kaegi, Daniel Wetzel
Idee, dramaturgie: Cornelius Puschke
Dezvoltare aplicație: Steffen Klaue, Alexander Morosow
Sounddesign / mix: Frank Böhle
Versiunea în limba română a producției THE WALKS:
Coordonare artistică și editare audio: Vlaicu Golcea
Voci: Cătălina Bălălău, Vlad Bîrzanu, Nicholas Cațianis, Paul Dunca/Paula Dunker, Carmen Ghiurco, Nicoleta Lefter, Georgia Măciuceanu, Conrad Mericoffer, Mela Mihai, Gabriela Pîrlițeanu, Alina Rotaru & fetița Maria Bărbulescu.
Regia tehnică și înregistrare voci: Alexandru Andrei
Asistent coordonare artistică: Carmen Ghiurco
Traduceri: Ondine Cristina Dascălița și Adina Olaru
Grafică: Mihai Păcurar
Trailer: Bogdan Botofei și Alina Calotă
Worker Of The Year
Un proiect artistic co-produs de ARCUB, Centrul Cultural Clujean şi finanţat de AFCN
Concept și realizare: Ioana Păun și Flavia Giurgiu
O poveste de: Tudor Ganea
Scenografie: Irina Moscu
Coloană sonoră: Diana Miron
Voce: Alexandru Potocean
Grafică: Alice Voinea
Producție executivă: Raluca Felezeu
Asistent producție: Sorin Dobrin
