Dual este un performance despre prietenie, zic regizoarea Leta Popescu și instituția producătoare (Teatrelli). La prima vedere, ceea ce vede spectatorul este un fel de cooking show nonverbal cu yoga. Trei personaje nenumite, o femeie și doi bărbați, sosesc într-o bucătărie și pregătesc un desert, nimic complicat, doar clătite și ceai. Toată coregrafia preparării, uneori repetitive, a celor două componente culinare devine tot mai complexă pe măsură ce spectacolul înaintează, atât ca semnificație și construcție a scenelor, cât și fizic, ca implicare și exploatare a corpului. Și undeva, pe la mijlocul spectacolului, chiar și cel mai ingenuu spectator înțelege că nu este vorba, nici măcar metaforic, despre gătit.
După declarația Letei Popescu, Dual pornește de la sculpturile umane ale lui Erwin Wurm și Csillei Klenyánszki. În creațiile lor, corpul uman este folosit ca material pentru lucrări care captează, absurd, bizar, cu umor, viața cotidiană. Unele dintre lucrările celor doi artiști sunt recreate în spectacol, de exemplu hanoracul galben cu două corpuri, adică una dintre One minute sculpture ale lui Wurm, sau personajul cu capul în bolul cu apă, imaginat de Csilla Klenyanszky. Dar acest tip de explorare a corpului ca un canal dramaturgic se poate conecta și cu alte experimente din zona performativă, precum stilul companiei Force Entertainment de folosire a corpului pentru a dezvolta o narațiune (aici este o serie de narațiuni scurte dintr-un spectacol durațional, 12AM: Awake & Looking Down). Asta nu este surprinzător, căci Dual este produs într-un program de performance-uri work in progress, în care explorarea unor formule și limbaje noi este partea esențială, iar o a doua etapă, în care rezultă un produs artistic viabil pentru a fi reprezentat ca spectacol, nu este neapărat obligatorie. Acest aspect, de cercetare a unor limbaje performative fără presiunea rezultatului este un atu al programului de la Teatrelli (la noi sunt prea puține contexte care să ofere artiștilor spațiu de cercetare și încercare a unor formule performative noi).
Într-o primă etapă, Leta Popescu și Bogdan Spătaru au dezvoltat conceptul spectacolului și împreună cu trei performeri, Mihaela Velicu, George Albert Costea și Vlad Udrescu, au creat o schiță de performance care a fost șlefuită și amplificată în etapa a doua, împreună cu coregraful Florin Fieroiu. Dual combină tehnici din teatrul de mișcare nonverbal și teatrul de obiecte în căutarea unui limbaj performativ care să înlocuiască cuvântul cu corpul, nu neapărat (sau chiar deloc) într-o narațiune convențională. Limbajul corporal structurează comunicarea în alt mod decât textul. O scenă pașnică la masă, cu personaje care beau ceai lângă un bol cu fructe și o vază cu minunate flori galbene, se tensionează treptat când unul dintre bărbați întinde insistent, deranjând aranjamentul fructo-floral, o cană către personajul feminin (Mihaela Velicu) care, intimidat, se scurge, la propriu, de pe scaun pe podea, unde parcurge, pe spate, un traseu al angoasei. Într-o altă scenă, un personaj (Vlad Udrescu) le curăță succesiv pe celelalte două de produsele culinare, făină, ouă, apă, cacao, prin care s-au tăvălit anterior, în timpul unor crize personale. Interesant este că modul de curățare este cel al unui bebeluș — se pune copilul pe masă și se șterge responsabil cu șervețele umede. După ce sarcina este îndeplinită, cei doi „bebeluși” se agață de „mamă” și toți trei, în formula asta, se apucă de făcut clătite, în sunetul electrocasnicelor din bucătărie. Un alt personaj (George Albert Costea) se transformă în super erou, arborând o pelerină dintr-o rolă de prosoape de hârtie, dar treptat, postura sa devine tragică. Un moment repetitiv de karaoke cu hitul Mădălinei Manole, Fată dragă apare după ce, poate nu (chiar) întâmplător, personajul feminin „se sinucide”, locul „crimei” fiind marcat prin făina cernută deasupra corpului.
Fiecare scenă conține potențialități. Sinuciderea, de exemplu, nu este un fapt, este o posibilitate pe care personajele o experimentează (de altfel, spectacolul nu are nicio notă lugubră, dimpotrivă, chiar și în momentele dramatice, este jucăuș și colorat). Personajul feminin se reactivează după „sinucidere”, contemplându-și propria acțiune posibilă (nu, nu revine din morți și nici nu este o fantomă). Spectacolul are o narațiune, dar încă o dată, alta decât cea clasică, cu text, poveste, personaje, cronologie, punct culminant și final. Dinamica corpurilor reproduce mecanismul unui text într-un cadru delimitat (bucătăria), folosind acțiuni (gătitul), ustensile, produse și aparate specifice spațiului. Este incert dacă există unitate de timp sau sunt sedimentate momente temporale succesive (înclin spre a doua variantă). De aici, se dezvoltă o narațiune prin corp și acțiune: mișcarea și scenele construite cu o doză de improvizație redau sinusoidele unei relații de prietenie în trei, cu solidarități, conflicte, momente hilare, de bucurie pură, uneori stupidă, dar împărtășită, tensiuni erotice etc. Prietenia presupune diferite poziționări pe care cei trei le tot schimbă unul față de altul. Fiecare este la un moment dat sprijin pentru ceilalți și sprijinit de către ceilalți. Sunt mai multe depresii, câteva momente de furie și exuberanță, alianțe și certuri — dramaturgia e cehoviană și nu din cauza ceaiului, este aici o analiză a umanului prin corp, fără cuvinte. Actorii sunt versatili și bine antrenați fizic, cu o doză mare de autoironie (câteva situații neflatante sunt tratate cu umor precum un shake your body zdravăn pe care Vlad Udrescu îl execută minuțios, înregistrând cu atenție mișcările nu tocmai grațioase ale cărnii). Lipsa expresiei faciale crește expresivitatea corporală căci corpul este cel care se exprimă aici, nu chipul (altfel ar fi pantomimă, nu performance).
Dual este un spectacol nu tocmai obișnuit în teatrul din România, care se înscrie în preocupările legate de corp, mișcare și limbaj performativ ale Letei Popescu și poartă amprenta fluidității raționale a mișcării lăsată de Florin Fieroiu. De văzut după masă, ca să nu poftiți la clătite (că nu primiți).
FOTO main: Isidor Popescu
Teatrelli
Dual, un performance despre prietenie
Concept: Leta Popescu, Bogdan Spătaru, Florin Fieroiu
Performeri: George Albert Costea, Mihaela Velicu, Vlad Udrescu
