O căldură sinistră apasă orașul, poporul se adăpostește prin clădiri dotate cu aer condiționat sau măcar cu ventilatoare, iar pe mine mă împinge păcatul să mărșăluiesc după niște chestii care nu există. Altele decât prea-iubiții pokemoni: vechile grădini și teatre de vară ale Bucureștiului. Fac pași leneși prin centru, găsesc locurile notate pe hartă și încerc să demolez în minte betoanele crescute peste ele. Aici era grădina Dacia, la câteva sute de metri mai încolo, pe Calea Victoriei - grădina Walhala, iar puțin mai sus - grădina Alcazar. Cum arătau locurile astea cu oameni, mese, copaci și câte-o scenă? Cum era să treci pe-aici seara, pentru o oră sau două?
Eu unul m-aș fi oprit să beau o limonadă la Alcazar, peste drum de clădirea C.E.C., sau poate la Blanduzia, în actuala parcare din fața Băncii Naționale. Nu din nostalgie, ci în calitate de cetățean însetat & fără drag de terasele pietruite și îngrămădite ale Lipscanilor de azi.
Am așezat pe hartă o parte dintre grădinile de vară ale Bucureștiului, după cum le-am identificat în cartea Verei Molea, „Teatrele din grădinile de vară ale Bucureștiului de altădată”. Vezi precizările de la final.
Opresc să-mi iau o apă și continui să desenez trasee umbrite prin centru. O iau pe Academiei, fac stânga pe Bulevardul Elisabeta, apoi pe Constantin Mille, prin dreapta Cercului Militar. Pe poarta Grădinii Capitol - fostă Alhambra - sunt două lacăte noi și un desen făcut de Pisica Pătrată. Lângă intrare sunt câțiva saci de gunoi și un scaun de birou fără spătar, adăugiri la spațiul desenat de arhitectul Nicolae Nenciulescu acum un secol. Grădina și cinematograful dinspre Elisabeta, aflate în gestiunea RADEF, au avut aceeași soartă ca majoritatea instituțiilor similare din România: au rămas în paragină imediat după ‘89.
Asociația Save or Cancel a redescoperit Grădina în 2008 și a început să organizeze aici evenimente, pentru a atrage atenția asupra nevoii de a crea un hub cultural. „Spațiul are un potențial masiv de a fi transformat în centru cultural, iar asta ar înveseli și colora situația foarte tare, și l-ar repune în circuitul public, l-ar readuce la funcția pentru care a fost inițial gândit și construit”, spune Andrei Racovițan, de la Save or Cancel. Chiar există șanse ca lucrul ăsta să se întâmple. Asociația a depus un proiect de reabilitare la Anuala de Arhitectură. Racovițan spune că reactivarea spațiului s-ar face în șase etape, și fiecare dintre ele ar fi un proiect mic și realizabil.
Deocamdată, proiectul a fost inclus între cele 11 finaliste ale Acceleratorului de idei propus de ARCUB, în cadrul campaniei București - Capitală Culturală Europeană 2021. Vara asta se vor întâmpla mai multe chestii, dar în fața Capitolului, fiindcă spațiul din interior nu-i destul de sigur: între acestea, o prezentare de mixuri de sunete din diferite părți ale orașului și de înregistrări ale vibrațiilor clădirii sau un spectacol de teatru senzorial care va prezenta strada Sărindar, una dintre cele mai vii din Bucureștiul interbelic.
Muzici, circ, zarvă balcanică
Grădinile de vară au apărut în oraș pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Cercetarea Verei Molea, „Teatrele din grădinile de vară ale Bucureștiului de altădată”, menționează vreo 50, mari și mici. Localurile astea au preluat moda occidentală a vremii, cu spectacole ce amestecau muzici, cuplete și numere de circ, și au adăugat mici și zarvă balcanică. Au pornit din centru și s-au extins către cartierele dinspre margine, spre Griviței ori spre Calea Călărașilor. Majoritatea pieselor jucate aici erau create sau adaptate pentru un public larg, fără pretenții, de obicei necunoscător de limbi străine, notează Vera Molea. Cum ar veni, grădinile au scos spectacolul dintre ziduri și l-au „românizat”.
Până la cel de-al doilea război mondial, aveau să treacă prin mai multe etape, mai scrie autoarea: de la spectacolele de varieteu din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea la teatrul de operetă ce prindea din plin pe la 1900-1920, apoi la Revista lui Constantin Tănase, ajungând la teatrul „adevărat” din preajma celui de-al doilea război mondial. Prin grădinile Bucureștiului s-au ținut spectacole și în condiții de război, cu lumini mate și plafoane prelungite, care să mascheze, pe cât posibil, spațiul. Lumea petrecea și sub vâjâitul avioanelor americane.
Grădinile au dispărut din peisajul orașului în mai multe feluri: spațiile care n-au fost desființate pentru reconfigurarea unor bulevarde au fost naționalizate în timpul comunismului. Unele, precum Grădina Teatrului Central, aflată peste drum de fosta Biserică Sfânta Vineri, au făcut loc blocurilor. Altele au rămas până azi terenuri pline de buruieni: e cazul Grădinii Teatrului Nou sau al Grădinii Izbânda, ambele aflate pe actualul bulevard Mircea Vodă (fosta Cale Văcărești ce traversa Cartierul Evreiesc).
În schimb, autoritățile comuniste au construit spații de spectacole prin marile parcuri. Amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul Național și Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu au fost inaugurate în aceeași perioadă: începutul anilor ‘50.
Spațiul Amfiteatrului Eminescu, care are azi o capacitate de aproximativ 3.000 de locuri, a fost reabilitat și e folosit pentru concerte. În schimb, Teatrul de Vară din Bazilescu - aflat în proprietatea Ministerului Culturii - și un amfiteatru construit într-un colț al Parcului Tineretului - administrat de Consiliul local al Sectorului 4 - au fost lăsate de izbeliște. În buza amfiteatrului cresc blocuri noi și parcări, mai încolo e un ștrand și un mic parc de distracții, înspre Brâncoveanu bubuie niște terase, și toate-s mai sus pe lista de priorități a Bucureștiului de azi.
Câteva precizări legate de hartă:
- Pentru a suprapune noile denumiri ale străzilor și bulevardelor peste cele vechi, am folosit o hartă realizată în jurul anilor 1935-1940 și publicată de muzeuldefotografie.ro.
- N-am inclus grădinile pentru care localizarea era foarte vagă, însă și pentru o parte dintre cele menționate sunt necesare ajustări. Prin urmare, orice observații sau completări sunt binevenite.
- Am marcat cu un simbol diferit teatrele de vară din marile parcuri ale orașului. Dintre acestea, Amfiteatrul din Tineretului și Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu sunt neutilizate în momentul de față.
- Majoritatea fotografiilor care arată spațiile în prezent sunt realizate de Vlad Odobescu și Ioana Pelehatăi, iar restul sunt capturi de pe Google Maps Street View.
Foto main: Grădina Volta Buzești. Foto: Ioana Pelehatăi
