Am primit la poșta redacției o scrisoare emoționantă din partea fotografei ruse Svetlana Bulatova, care ne-a împărtășit imagini din proiectul la care lucrează: „My Heart's in the Highlands”, o documentare poetică a felului în care natura se vindecă după distrugerea războaielor din Cecenia.
Svetlana Bulatova îi fotografiază pe oamenii care ajută natura să se vindece după mulți ani de suferință. În timp ce majoritatea proiectelor se concentrează pe atrocitățile războiului, My Heart’s in the Highlands e o poveste importantă care documentează procesul lung al reconstruirii echilibrului în urma traumei. Cum își revine natura după război?
Războaiele din Cecenia (1994-1996 și 1999-2009) au avut ca victime sute de mii de oameni și au avut un efect devastator asupra mediului. Sate întregi au fost distruse în totalitate. Animalele sălbatice care nu au fost omorâte au migrat masiv pentru a scăpa de bombardamentele neîntrerupte. Unele specii de animale și de plante sunt acum pe cale de dispariție și au nevoie urgentă de protecție. Cartea Roșie a Republicii Cecene, editată în 2007, include 189 specii de animale și 159 specii de plante. Se fac eforturi pentru reintroducerea leopardului persan în zonă și pentru mărirea populației de căprioare roșii și pătate.
Fotografa Svetlana Bulatova a călătorit în satul Engenoy, la sud-est de Grozny, pentru a fotografia căprioarele din zonă. Așa l-a cunoscut pe omul care le hrănește, pădurarul Shahruddi, un om tăcut, profund conectat cu natura. Munca lui e dedicată restabilirii echilibrului dintre om și lumea animală într-o zonă agresată de un lung conflict. Când s-au întâlnit prima oară, Shahruddi i-a spus Svetlanei: „Un animal sălbatic nu va ataca niciodată primul. Omul inițiază mereu.” În ciuda dimensiunilor imense ale teritoriului pe care îl are în grijă, cunoaște bine fiecare cărare, fiecare traseu al animalelor. În fiecare zi pădurarul merge pe jos în jur de 15 kilometri. Fiind într-o zonă abruptă, durează la fel de mult să acopere distanțele cu mașina. Are o Lada Niva, care chiar și fără echipament special se descurcă drumurile dificile de munte. Pădurarul nu e obligat să poarte armă, dar trebuie să fie un bun vânător pentru a proteja speciile vulnerabile de prădători - lupi sau șacali. Bărbatul locuiește împreună cu soția Mukhajar, cu fiica Raziyat (una dintre cei cinci copii pe care îi au împreună) și cu nepoata Rayana, în vârstă de 7 ani. Engenoy e unul dintre satele afectate de programul prin care toți non-etnicii ruși au fost deportați între 1930 și 1950. Această deportare a lăsat o cicatrice în memoria supraviețuitorilor și a urmașilor. Familia lui Shahruddi a fost printre cele norocoase, putând să se întoarcă în sat.
