Am trăit câteva luni de aşteptare, cu speranţa că Suicide Squad, care din trailere promitea să fie o chestie fresh şi transgresivă, îmi va şterge din minte eşecul semi-penibil din Batman vs Superman. Studiourile Warner Bros. păreau hotarâte să recupereze din handicapul care desparte universul DC Comics de cel Marvel, iar Internetul, zgândărit de o campanie agresivă de marketing, murea de nerăbdare să vadă ce-i poate pielea noului Joker. Am rămas cu părerile de rău după banii daţi pe popcorn şi bilet, şi-am încercat să înţeleg ce a mers prost acolo unde totul promitea să meargă bine.
Premisa e una de bun-simt: ce-ar fi dacă următorul terorist ar avea super-puteri? Dacă ar trebui să ne luptăm cu un Superman aflat de partea răului? Simplu: adunăm şi noi o gaşcă de eroi „meta-umani”, chiar dacă unii dintre ei sunt închişi pentru varii crime - cu atât mai bine, n-au cum să refuze misiunile sinucigaşe. Prima parte a filmului, în care ni se prezintă personajele, fiecare cu dosarul şi melodia lui introductivă, funcţionează relativ ok, pregătind un cadru şi construind o aşteptare. Sunt, însă, prea multe nume adunate într-un timp prea scurt că să poţi stabili o legătură emoţională cu vreunul din ele, poveştile de fundal sunt inegal distribuite, iar anti-eroii lui Ayer nu sunt o echipă, ci doar o adunătură de ciudaţi.
Deadshot (Will Smith) e un asasin plătit, renumit pentru că nu ratează nicio ţintă. E priceput în mânuirea oricărei arme de foc, dar sincer mă îndoiesc că asta l-ar califica drept „meta” - aţi văzut cum ricoșează gloanţele din pieptul oţelit al lui Clark Kent? Killer Croc (Adewale Akinnuoye-Agbaje) e o variantă alternativă la Ben Grimm din Fantastic Four, un tip învăţat cu viaţa în canalizări şi cu respiraţia sub apă. Captain Boomerang (Jai Courtney) şi Katana (Karen Fukuhara) sunt nişte stereotipuri ambulante - australianul mânuieşte cu pricepere bumerangul, iar japoneza e nedespărţită de sabia ei de samurai. Harley Quinn (Margot Robbie) e o fostă psihiatră care şi-a pierdut minţile (la propriu!) din dragoste, iar acum umblă în nişte costume decoltate de Lolită. Singurul cu nişte puteri mai de doamne-ajută este Diablo (Jay Hernandez), un sud-american pasional până incandescenţă. Uitasem de Slipknot (Adam Beach), dar apariţia lui e atât de fulgurantă încât nu merită să va bateţi capul.
Joker-ul lui Jared Leto care se vede pe ecran (aparent multe scene au picat la montaj) e doar un păcălici gălăgios şi iritant, fără nimic din farmecul dement şi periculos pe care îl afişau Heath Ledger ori Jack Nicholson. Numai Cara Delevingne reuşeşte să fie mai enervantă, în personajul ei posedat de o vrăjitoare cu mişcări dezarticulate - Fermecătoarea, o entitate cu puteri supranaturale care şi-a petrecut ultimii 6000 de ani prizonieră într-o păpuşă, iar acum caută răzbunare. Această zeitate, capabilă să transforme oamenii în monştri şi să creeze arme cu puterea de a distruge planeta, alege totuşi să se lupte corp la corp cu anti-eroii noştri, încercând probabil să-și dezmorțească oasele bătrâne. Şi pentru că singură nu reuşea să-şi ducă la capăt planul diabolic, îşi aduce la viață şi fratele - altă creatură insipidă care nu inspiră nici ură, nici frică, ci numai căscaturi.
Suicide Squad ar fi putut fi The Dirty Dozen în varianta cu super-eroi şi cel mai entertaining film al verii, însă a ieşit doar un trailer haotic, lung de două ore.
