Perioadele electorale aduc în discuție valorile personale, morale sau sociale ale fiecăruia. Aceste opțiuni nu sunt, așa cum suntem deseori tentați – sau îndemnați – să credem, opuse una alteia. Ele sunt doar diverse, atât. Sunt căi diferite de-a ajunge în același loc, la un bine comun, mai degrabă decât drumuri divergente care conduc către puncte cardinale opuse. Partidul X nu este opusul partidului Y, ci reprezintă o altă cale și-o altă opțiune. A privi lucrurile în felul acesta ar fi doar un prim pas pentru a mai „descărca” un pic din povara aceasta prea mare pe care ne-o așezăm pe umeri în aceste perioade electorale.
Acesta e primul vector care duce, în general, la polarizarea societății. În general, identificăm doar acest motiv de disensiune. Al doilea vector important care ne face să ne certăm între noi este unul ceva mai greu de identificat. Este felul în care reacționăm la stres: fie prin furie, fie prin anxietate.
Furia și anxietatea sunt emoții similare, care apar atunci când ne simțim în pericol. Cu toate acestea, pe oamenii care reacționează din cauza furiei avem cumva tendința să-i denigrăm, iar pe cei care reacționează din cauza anxietății să-i consolăm.
Diferența dintre aceste emoții constă în faptul că furia este o reacție de abordare a pericolului, adică una „de luptă”. În același timp, anxietatea e o reacție de evitare a pericolului, adică „de fugă”. E clar că, în procesul alegerilor, ne simțim amenințat viitorul. De aceea apar aceste emoții. Dar e absolut normal ca emoțiile să apară. E mult mai bine să fie prezente decât să lipsească.
Există și o a treia forță importantă care ne întoarce pe unii împotriva celorlalți. Ca să liniștim puțin emoțiile despre care vorbeam mai sus, avem nevoie să știm cât mai exact cine este adversarul nostru.
Nevoia inconștientă de-a identifica un adversar e stârnită, așadar, de niște emoții. E ca setea: nu știi de ce trebuie să bei apă, simți doar o nevoie incontrolabilă să o faci.
În mod nenatural, dacă prietenii, familia, vecinii sau colegii de serviciu au opțiuni politice diferite de ale noastre, ei devin temporar inamicul cel mai serios din viețile noastre. Folosim acest proces de fabricare de dușmani nu doar în timpul alegerilor electorale, ci aproape de fiecare dată când suntem anxioși sau furioși. În engleză, acest fenomen se numește „emnification”. Înseamnă pur și simplu să cauți vinovați care nu au o vină, sau, altfel spus, care au doar vina că nu ne împărtășesc opiniile.
Și iată cât de ușor ne e să ne întoarcem împotriva celor pe care îi prețuim și iubim cel mai mult, doar pentru că au altă opțiune politică. Ce facem? Cum ne calmăm emoțiile și cum ne păstrăm neafectate relațiile?
Societatea noastră nu e foarte educată în ceea ce privește emoțiile. Cred că acesta e primul lucru important pe care ar trebui să-l facem: să analizăm un pic ce efect are tensiunea politică asupra noastră, a emoțiilor noastre, a somnului, a capacității de muncă, de concentrare, a stării generale de sănătate. Și apoi să ne punem pe noi in echilibru. Ca să putem fi bine în relație cu ceilalți, trebuie să fim bine noi înșine. Așadar, trebuie să ne reducem stresul. Pentru asta, putem să închidem televizorul, să ieșim temporar de pe rețelele sociale, să mergem la plimbare, să facem sport, să ne uităm la filme, să ne ocupăm de orice altceva mai este în viața noastră.
Trebuie să privim votul ca pe orice altă datorie civică, cum ar fi plătirea impozitelor sau cumpărarea unui bilet pentru transportul în comun. De ce ar fi alegerile altfel? Votăm și mergem mai departe.
Abia după ce facem asta, e potrivit să ne vedem sau să vorbim cu cei despre care știm că au opțiuni electorale diferite. Cel mai bine e să facem asta propunându-ne să nu abordăm subiectul. Dar este probabil să-l deschidă altcineva, caz în care trebuie să fim echipați cu tact și cu o preasumare de poziție. Ca linii generale, cred că trebuie să ne amintim câteva lucruri:
- E probabil imposibil să schimbăm opinia cuiva cu o seară înainte de alegeri sau imediat după. Și poate că nici nu trebuie. O societate e formată din oameni cu opinii și opțiuni diverse, nu din soldați care mărșăluiesc laolaltă în formație. De fapt, discuția nu e de ajutor pentru nimeni. Mai bine vorbim despre ceea ce ne leagă. Sunt mult mai multe astfel de lucruri.
- Cel din fața noastră ne e prieten sau rudă. Nu un acord politic ne-a adus împreună, ci ceva mult mai trainic și mai important.
- Dacă alegem să abordăm acest subiect, politica, e bine să vorbim mereu dintr-o zonă de prietenie. Asta înseamnă că, în fiecare clipă, trebuie să ne amintim că persoanele de lângă noi sunt cele mai importante. De fapt, ele au posibilitatea și dorința de a ne schimba viețile, mult mai mult decât politicienii.
Aceste mici reguli ar trebui să fie suficiente ca relația să depășească momentul tensionat.
Foto: Arhiva Fortepan
