În timpul pandemiei, un bătrân bolnav de cancer din Italia a fost dus cu ambulanța de voluntarii Crucii Roșii să mai vadă o dată Marea Mediterană. În Franța, doi bărbați s-au deghizat în geamanduri ca să intre în apă. Residente, un rapper din Puerto Rico premiat cu 4 Grammy-uri, a scos un nou hit în care zice așa: „Și dacă închid granițele, nu vor putea îngrădi apa mării”.
Pentru că pe 1 mai plajele de la noi au fost goale, am vrut să vedem cum ies stațiunile de la mare din carantină. În weekendul de după încheierea stării de urgență, ne-am plimbat între Constanța și Mamaia, unde hotelurile s-au deschis din 15 mai să primească primii turiști.
*
E vineri la prânz când ajungem în zona Cazinoului din Constanța, care după 20 de ani de ruină, pare să fi intrat în renovare – e înconjurat de schele și benzi de șantier, cu alb și roșu. În fața catedralei Sf. Petru și Pavel, aflată vizavi de cazino, o femeie în rochie verde, cu ochelari de soare și mască de protecție, tocmai a făcut câteva piruete în jurul lui ÎPS Teodosie. Dar asta nu știm încă, o să aflăm din live-ul bisericii și mai apoi din presă. Acum, slujba care s-a ținut afară s-a încheiat și câteva femei se roagă înăuntru. Unele dintre ele sărută icoanele. O femeie pune mâna pe sticla care acoperă o icoană și închide ochii.
Florica (41 ani) și Dan Omocea (51 ani) ies din biserică la braț, cu zâmbetul pe buze. Spun că cele două luni petrecute în casă li s-au părut un an și că cel mai mult le-a lipsit mersul la biserică. De dimineață ieșiseră în oraș cu gândul să meargă la cumpărături, dar pe drum s-au gândit să treacă mai întâi pe la catedrală, „să îi mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns în ziua de azi, să fim liberi, să nu mai fim captivi ca păsările acelea în colivie”, spune Florica. Cei doi pleacă mai departe să se plimbe.
Pe faleza de lângă cazino, sunt cupluri, familii cu copii, oameni cu animale, grupuri de adolescenți. Majoritatea se uită îndelung spre mare și se apropie de mal, să-și facă poze sub aripile larg deschise ale pescărușilor. Culorile măștilor de protecție, pe care mulți le poartă sub bărbie, variază de la albastru, la roz și mov, dar cele mai multe sunt negre. La tineri, pare un accesoriu asortat cu restul ținutei.
Ramona Marinaș, o femeie de 40 ani, e la plimbare cu fiii ei, Anastasia și Matei, și bunica lor. Sunt din Constanța și spun că în timpul carantinei n-au văzut deloc marea. „După două luni de stat în casă e nemaipomenit”, spune băiatul de 11 ani, care a ieșit cu trotineta. „Ne place să stăm aici pe lângă valuri, ne mai și stropesc”.
Mama celor doi copii ne zice că în săptămânile următoare și-au propus să stea doar pe lângă mare, „cât mai este doar a noastră”. În anii trecuți nu prea se duceau la plajă în stațiuni, pentru că nu le place aglomerația, „dar acum profităm, cât sunt încă libere plajele”.
Vineri seară parcă e alt anotimp. O ceață densă suprapune cerul peste mare, o imagine numai bună pentru perioada asta în care începuturile și sfârșiturile se amestecă mai mult ca oricând. Pe plaja Modern e iar ca înainte de 15 mai – mai multe aripi decât mâini și picioare. În cazul unei noi perioade de carantină, aș asculta oricând la portavoce sunetele subțiri și ascuțite ale pescărușilor în locul mesajelor reci cu „stați în casă”.
Sâmbătă dimineață e cald și soare, iar pe plajă la Mamaia e lume cam ca într-o zi obișnuită de mai dintr-un an nepandemic. „A venit vara, fetelor, s-a dus corona”, zice un bărbat. Localnici și turiști fac jogging, aerobic, kitesurfing, se dau cu bicicleta sau plimbă câinii. Câțiva deja se bronzează sau se avântă în apa rece care îți furnică pielea.
Pe plajă nu sunt șezlonguri sau umbrele, iar terasele și restaurantele sunt închise. Se fac însă pregătiri. În fața blocurilor nou construite, cu apartamente de închiriat în regim hotelier, se amenajează pomi sau palmieri, se lăcuiesc mese de lemn, se fac garduri de nuiele care separă o plajă privată de alta.
„Sunt supărat pe Guvern că nu dă drumul la turism”, spune Costas, un bărbat de 42 ani, care deține mai multe apartamente în Mamaia pe care le închiriază. Spune că 2019 a fost cel mai bun an, a avut tot sezonul turiști, atât români, cât și străini. Deși vorbește despre banii pe care el și partenera lui, Brijitte, i-au pierdut în această perioadă (pe lângă apartamente, sunt și patronii unor săli de fitness care încă sunt închise), Costas spune că „trebuie să ai grijă de carcasa în care trăiești, mai presus de bani. Uite, dacă ai 70 de ani și te menții în formă nu mai faci corona. Sportul e cel mai important”.
Bully, un câine în vârstă de 7 luni care vine din Brașov, e pentru prima oară în viața lui la mare. Aleargă în valuri, apoi încearcă apa cu limba și se întoarce către Delia și Alex, cei care l-au adus azi aici. Ia în gură scoici și-i scrâșnesc dinții, apoi miroase nisipul.
Nu e cu mult diferit de mine, care redescopăr marea după două luni de stat în apartament.
„Lumea a trecut de la multă paranoia la zero paranoia”, descrie Alex atmosfera din prima și a doua zi de după carantină. Deliei lumea i se pare „mai tristă decât era înainte, pentru că este incertitudinea asta în care trăiesc”.
El lucrează în IT, iar ea în la o fabrică din Brașov unde se fac piese pentru avioane. Producția nu s-a oprit pe timpul pandemiei, dar s-a redus, spune Delia, așa că au fost anunțați că o să se facă restructurări. Ea nu se teme pentru jobul ei, pentru că e project manager, însă simte neliniștea colegilor ei care lucrează direct la producția pieselor. „Nu se vorbește la lucru despre asta, e foarte tabu subiectul, e un mesaj nerostit, dar apăsător. Toată lumea speră până în ultima clipă că nu el va fi afectat”, spune Delia.
În perioada asta, Alex a simțit mai mult ca oricând forța industriei în care lucrează. „Toți oamenii au nevoie de net”.
Ștefan și Sebastian, doi puști în vârstă de 16 ani, din comuna Lumina, de lângă Năvodari, sunt la muncă. Stau la mal pe roțile unui peridoc - un suport pe care au adus de la garaj skijetul patronului lor, cu care acesta urmează să dea o tură.
Sebastian e într-a douășpea, iar după liceu și după pandemie vrea să plece la muncă în Italia, unde tatăl lui lucrează la cules de fructe.
Ștefan nu mai e la școală, s-a lăsat într-a șaptea. „Nu mă mai trăgea școala, nu mă mai trăgeau activitățile de la școală”. Verile și le petrece închiriind ambarcațiunile șefului său sau trăgând cu skijetul turiștii care se dau cu banana. Spune că a fost nașpa în casă, între aceiași pereți, „de zici că eram la pușcărie”, însă viața l-a învățat deja să improvizeze. „La orice se întâmplă trebuie să învățăm să ne adaptăm”.
După amiază, pe o plajă privată din Mamaia, Shut Up Beach, unde cerul e colorat de câțiva oameni care fac kitesurfing, se dă o petrecere. Un DJ pune muzică cu spatele la mare. Pare în extaz. E înconjurat de leagăne albe, pe care scrie Promit să prind răsăritul, și de palmieri în ghivece. Pe muzica lui dansează vreo 30 de tineri. „Dacă ține party-ul ăsta două zile, nu mai plec de aici. Nu mai vreau să mănânc nimic, sunt sătul de mâncare. Am gătit tot, de la sarmale la drob”, spune Alex din București. A venit la mare cu Bianca, partenera lui, și cu încă doi prieteni. „Și acum am postat (n.r video de la petrecere) și mai vin și alți prieteni”.
