Trebuie să mărturisesc că pot număra pe degetele de la o mână orașele mari din România pe care le-am văzut ca turist, cu ghiozdanul în spate și camera foto la gât. Mi-e cam rușine din cauza asta, dar pot compensa cu o bună cunoaștere a stațiunilor de pe litoral, mai ales în afara sezonului estival, cu mașinile lor ruginite, străzile goale, blocurile dărăpănate și vuietul vrednic al mării, care îmi dădeau senzația de deșertăciune a deșertăciunilor. Satul de Vacanță e la o aruncătură de băț de casa mea, în Costinești mai fugeam cu prietenii pe la 14-15 ani, în Eforie o mai conduceam pe bunică-mea la tratamente, iar la Cap Aurora m-am dus crezând c-o fi vreun Cap d’Agde. Imediat cum se termina vara, mă simțeam în locurile astea ca teleportată pe o planetă trecută printr-un război.
Aceeași senzație am avut-o la expoziția Shrinking Cities, de la Muzeul Național de Artă Contemporană. Curatoarea Ilinca Păun Constantinescu, asistent universitar la Facultatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, a reușit să deseneze harta orașelor românești care se află în contracție sau declin. Acest fenomen a prins deja amploare în România – evoluând treptat din 1989 și până în prezent–, înghițind orașe de dimensiuni și tipologii diverse (mici, turistice, industriale, cu profil agricol, orașe-port la Dunăre). Fenomenul contracției se referă la aglomerări urbane atinse de crize economice, sociale sau culturale care și-au pierdut funcțiile inițiale, fiind astfel abandonate. Asta pentru că bietele orașe și săracii lor locuitori au trecut prin două evenimente cruciale care uneori s-au dovedit a fi devastatoare: restructurarea industrială de după 1990 și criza economică din 2008.
Vintilă Mihăilescu scrie, în introducerea dosarului de informații al expoziției, despre o dublă tranziție a României în perioada de după comunism. Cea urbană, îndreptată spre capitalism și economie de piață, și cea rurală, care s-a constituit într-o întoarcere la „feudalism” și economie de subzistență. Iar între acești doi lobi ai tranziției au rămas „orașele nimănui”, fostele centre ale monoindustriei comuniste, care reînvie la MNAC prin interesul numeroșilor artiști, arhitecți, urbaniști și cercetători. Toți acești oameni au contribuit, prin lucrări, texte și documentare, la aducerea la lumină a fenomenului de shrinkage.
Expoziția este compusă din trei secțiuni gândite astfel încât să te ghideze ca un expert, de la viziunea sumbră asupra declinului unor orașe, până la luminița de la capătul tunelului, mai precis conștientizarea faptului că acest fenomen nu este capătul lumii și al vieții. Astfel, în prima parte, Filtrul de Informare, te simți ca într-o mare bibliotecă unde îți poți crea o idee informată despre cam ce ar fi vorba. La dispoziție îți stau sinteze de date, texte, hărți volumetrice și instalații interactive care îți arată cum a avut loc depopularea orașelor din România, care au fost cele mai afectate zone și care sunt principalele cauze ale acestui fenomen.
Încet, încet aluneci în cea de a doua parte, „Stări de fapt” – o investigație directă, unde vezi cu ochii tăi poveștile degradării dar și pattern-ul lor. Ioana Cîrlig și Marian Raica au călătorit prin țară în căutarea fostelor orașe industriale, acum aproape abandonate, iar călătoria lor s-a concretizat în Post-industrial Stories, un proiect de fotografie documentară ca un soi de fereastră către orașele pe care mulți dintre noi nu avem ocazia să le vedem. Dincolo de distrugere și ruine, câini stingheri și piese de mobilier decrepite, cei doi au văzut și frumusețea unor locuri care au fost luate înapoi de către natură. Apoi, Alexandru Belc reconstruiește vechile cinemauri de stat într-un mic colțișor al etajului trei, un mod ideal de a urmări filmul său Cinema, mon amour, care spune povestea unui proiecționist dintr-un vechi cinema din Piatra Neamț ce speră să reînvie ceea ce odată era centrul cultural al orașului.
Cel mai bine mergeți la expoziție, deschisă până pe 9 octombrie, la etajul 3 al Muzeului Național de Artă Contemporană, și faceți turul istoriei sociale contemporane a României. Și sunt multe de văzut, atât pentru ochiul artistului, cât și pentru cel al sociologului sau filosofului. Fiți cu ochii pe pagina de Facebook a evenimentului, pentru a vedea ce proiecții, discuții și workshop-uri vor mai avea loc sub umbrela Shrinking Cities.
Foto main: Marin Raica, Cartierul Dallas, orașul Vulcan, din seria „Povești Postindustriale”
