Provocați de un nou serial MAX, care aduce la zi povestea din filmul brazilian cult „Cidade de Deus”/„Orașul zeilor”/„City of God” (2002), am stat de vorbă cu producători și actori implicați în realizarea seriei din 2024.
În 2002 apărea filmul-fenomen Cidade de Deus, debutul brazilienilor Fernando Meirelles și Kátia Lund, parte din valul de notorietate mondială a cinematografiei din America Latină, odată cu Amores perros al lui Alejandro Iñárritu sau Y tu mamá también, de Alfonso Cuarón. Povestea despre favela care îi dă numele a primit patru nominalizări la Oscarurile din 2003 și a avut premiera la Cannes. În ultimele două decenii, Orașul zeilor a intrat în aproape toate „listele” și topurile de critică cu cele mai bune filme din secolul XXI. Și rămâne, totodată, un imens succes de public: nu a ieșit niciodată din top 25 all time favorite movies pe IMDB.
Inspirat de romanul polifonic omonim al lui Paulo Lins, Orașul zeilor se petrece în haosul favelei unde au fost ghetoizați cei mai săraci brazilieni (și cei cu pielea cea mai închisă la culoare), departe de Rio, ca să nu strice imaginea de „carte poștală” a capitalei. Lins a crescut el însuși în Cidade de Deus, iar poveștile din carte, care numără peste 100 de personaje, sunt preluate direct din cruda realitate.
Pe modelul Goodfellas, regizorii filmului spun povestea în trei epoci: anii ‘60, luminoși, grei de speranță și colorați în sepia, când străzile favelei nu erau mai mult decât niște drumuri prăfuite, iar hoții „cei mai tari” furau butelii la drumul mare ca să le dea apoi celor mai sărmani. Apoi anii ‘70, agitați și sclipicioși ca mișcarea disco, când favela crește și, odată cu ea, criminalitatea devine mai sângeroasă, de la simple furturi la stabilirea unei rețele de distribuție de droguri. În anii ‘80, deja nimeni nu mai știe sigur de ce se omoară cu vecinul, iar Lil Zé (care la 10 ani omoară cu sânge rece și hohotind de râs niște nevinovați și care ajunge încet, dar sigur, liderul criminal al traficului de droguri din cartier) conduce ostilitățile. Favela e deja în război civil, din genul celor care se vedeau la televizor pe străzile din Medellinul lui Escobar. În epicentru, protagonistul, Rocket/Buscapé, copil al favelei, care a reușit, doar prin noroc, să se țină departe de violență și arme. Pasionat de fotografie, acesta surprinde prima poză cu traficanții înarmați până-n dinți, primind astfel șansa să devină fotoreporter și să ducă o viață cinstită.
Atmosfera, forma și autenticitatea personajelor sunt cele care au ridicat Cidade de deus la statutul de film-cult. Meirelles alege o formulă hibrid de filmare și montaj, ceva între neorealism de dramă socială, ca un reportaj documentar filmat de un cameraman care se împleticește printre lupte, fețe furioase, pumni și pistoale, și un videoclip MTV făcut de Guy Ritchie cu un ritm dement. Libertatea creativă a regizorilor oglindește realitatea haotică pe care vor s-o reprezinte. Autenticitatea vine din faptul că majoritatea celor de pe ecran sunt actori neprofesioniști, copii și tineri chiar din favelă, trecuți printr-un atelier de actorie înainte de filmări.
La final, Lil Zé e omorât de niște copii ai străzii, întrupați din violența și sângele de pe străzile favelei, într-un perpetuu cerc al luptei pentru dominație. Ce poate urma decât more of the same? Un raport din 2022 arată că unul din cinci rezidenți ai zonei metropolitane Rio de Janeiro trăiește într-o arie controlată de un grup criminal sau paramilitar.
După 22 de ani, Fernando Meirelles, în calitate de producător, și regizorul Aly Muritiba, ne propun să ne întoarcem în Cidade de Deus, de data asta în varianta extinsă pentru televiziune, cu o serie de șase episoade: Orașul zeilor. Lupta continuă. Alexandre Rodrigues revine în rolul lui Buscapé alături de alți actori și actrițe din lungmetraj.
Două lucruri se schimbă fundamental în serial. Prima, la nivelul realității: favela e acum într-un oarecare echilibru, cu delincvența ținută în frâu de un rău doar aparent mai mic, și anume facțiuni paramilitare care mențin pacea, necontrolate de nimeni. A doua, la nivelul privirii: dacă Cidade de deus, lungmetrajul, ne imersează deplin și voluptuos în viețile traficanților, de data asta accentul e pus pe comunitatea favelei, pe nevinovații prinși în mijlocul războiului. Rocket este fotoreporter la un ziar important din Rio și locuiește la oraș, a reușit să-și facă un rost și să iasă din malaxorul favelei.
Când conflictul armat ia din nou locul păcii pe străzile Cidade de Deus, el e tot în ochiul furtunii, dar alege să nu îi pozeze pe cei care apasă trăgaciul armelor automate, ci pe nevinovații care cad secerați: o femeie în scaun cu rotile, un copil cu violoncelul în spate alergând printre mașini. „Acolo unde e moarte, sunt și știri”, spune Rocket din off, iar alegerea lui pare să răspundă unor critici sociale aduse filmului (și celorlalte care l-au emulat): că arată violența (și sărăcia) ca pe o formă de entertainment vecină cu voyeurismul, că portretizează întreaga comunitate a favelei doar prin exponenții cei mai răi, perpetuând preconcepția că „sunt toți o apă și-un pământ”. Lumea pe care o vedem în serial nu mai are grittiness-ul din film, dar are culorile, dansurile, iubirile, pasiunile, muzica și diversitatea Braziliei celei luminoase și pline de viață.
Intriga rămâne suficient de entertaining, cu iz de Narcos sau Gomorrah. Jumătate din timpul pe ecran le e dedicat exponenților celor două tabere care se luptă pentru supremație – un gangster benevol, îndrăgit de oamenii de rând pentru că menține ordinea pe străzi și oamenii își pot trăi viețile netulburați, și un fiu-surogat însetat după mai multă putere, care, pentru a o obține, trebuie să-și detroneze tatăl-surogat. În plus, se deschide un fir foarte interesant, urmărit de o jurnalistă din Rio, despre gruparea paramilitară care a pus stăpânire pe un alt cartier mărginaș, luându-le locul traficanților. Un subiect de reală actualitate în Brazilia ultimelor decenii, discutat în presa locală cu destul reticență, din cauza caracatiței de corupție la nivel înalt care protejează aceste grupări, mergând până la legături directe cu anturajul fostului președinte Jair Bolsonaro.
La conferința de presă la care am participat prin intermediul Max România, l-am întrebat pe Fernando Meirelles dacă tranziția asta de la traficanți la nevinovații din comunitate a fost programatică și dacă reprezintă un comentariu critic la fetișizarea violenței (și a sărăciei) în media și entertainment.
Meirelles a motivat alegerea organic, prin evoluția protagonistului: „Buscapé provine din comunitate, a plecat din favelă, dar a rămas în contact cu prietenii și familia lui. Ajuns la 40 de ani și fiind martorul noii scântei a conflictului pe străzile pe care a copilărit, face alegerea matură și asumată să-și folosească vocea (în cazul nostru, obiectivul camerei foto) în folosul comunității, să le spună povestea prin intermediul mass-media.” Producătorul a mai spus că toate poveștile dezvoltate în serial sunt inspirate de întâmplări și persoane reale, oricât de incredibil ar părea. Când se termina povestea din film, în anii ‘80, traficanții de droguri stăpâneau favela. După niște decenii, aceștia au fost dați la o parte de polițiștii corupți care au ieșit din sistem și au înființat milițiile care acum pot teroriza populația după bunul plac, protejați fiind de politicieni și de funcționari publici corupți la rândul lor – inclusiv de membri din familia fostului președinte Bolsonaro și apropiații lui. „Trebuia să lărgim perspectiva, de la luptele de stradă până în birourile politicienilor și ale forțelor armate, în redacțiile de ziare, în centrele comunitare; conflictul nu se mai rezumă la niște golani cu instincte criminale, ci la corupți bine calculați.”
Roberta Rodrigues revine ca Berenice, iubita unuia dintre cei trei hoți care dominau favela în anii ‘60; acum e unul dintre pilonii comunității și coordonează un centru comunitar unde copiii și tinerii participă la activități culturale și sportive care îi țin departe de străzi și le dau șanse în plus la o viață mai bună. Personajul ei e inspirat de viața unei activiste braziliene, omorâtă acum câțiva ani pentru că a deranjat pe cine nu trebuia. Roberta a vorbit despre moștenirea importantă a filmului din 2002: „Cidade de Deus a fost primul film care a pus atâția actori de culoare într-o producție braziliană. Acum, comunitatea noastră e mai prezentă pe marile și micile ecrane, dar atunci a început totul, filmul a fost ca o revoluție pentru noi. Și pentru întreaga țară, pentru că a pus lupa pe oameni din marginea societății, care apăreau la știri doar ca cifre de morți violente. Iar acum, serialul atinge un alt punct nevralgic, un subiect latent și periculos: influența și puterea acestor miliții care au luat locul traficanților.”
„Dacă fugi, bestia te va prinde; dacă stai pe loc, bestia te va mânca”, spunea Buscapé în film. Mutând atenția pe comunitate, victimele colaterale ale violenței, pe modul activ în care își fac viețile mai bune, mai pline, și în care pun cu toții umărul la bunăstarea cartierului, serialul pare să ne spună că bestia poate fi învinsă dacă o privești în ochi, lăsând-o să-ți dea târcoale, și trăindu-ți viața fără să fii paralizat de frică.
Primul episod din seria Orașul zeilor. Lupta continuă apare în 26 august, pe platforma de streaming Max, și se va difuza în fiecare luni.
