Anul ăsta, Festivalul Discuția Secretă a ajuns la ediția a patra și a comis o antologie la Editura Universității de Vest(!) din Timișoara. Semn clar de îmburghezire, deci de previzibilitate, deși în prefață Ionuț Chiva amenință că DS stă cu degetul pe imprevizibil:
„Nu știu dacă, când vom mai face raiduri externe – raidurile sunt imprevizibile pentru că produsele de lux au capricii, sunt meteosensibile, leneșe și cu un factor de iritabilitate destul de ridicat. Puteți voi să vă îndreptați din șale și să vă uitați în zare cât vreți, n-o să știți niciodată”.
După cum explică același Chiva în aceeași prefață, proiectul Discuția Secretă a derivat din vechiul Club Literar, o platformă online dedicată discuțiilor despre poezie & co – un fel de cenaclu pe internet foarte activ și pe val prin anii 2000. Aventura conștiinței colective a DS a început în 2012 (moment în care Club Literar simțea că moare, dar ar fi preferat să se transforme) printr-un act de hijacking virtual a cărui victimă contingentă a fost criticul Daniel Cristea-Enache: DS i-a construit un fals blog pe care l-a umplut în cele trei zile cât a durat scurta și vesela lui viață cu glume, metaglume și metametaglume. Cristea-Enache a amenințat cu tribunalul, falsul blog s-a închis, dar Discuția Secretă se născuse.
A urmat după o vreme proiectul canonul.net – între timp s-a resorbit și el în mațele internetului, dar a rămas pe undeva o scurtă descriere pe care am apucat să i-o fac. Canonul.net era, cel puțin în intenție, un desant grunge care urmărea în același timp, oarecum contradictoriu, să aducă un pic de anarhie și să atace impostura, injectând și dezordine, și spirit critic. Din păcate, nici Canonul.net n-a ținut prea mult, deși au rămas și de pe urma lui câteva texte memorabile – vreau să zic că au rămas în memoria celor care au apucat să le citească.
Dar, în fond, această volatilitate ridicată, această efemeritate asumată sunt exact genul de acțiuni adaptate lumii post-hârtie a Facebookului și a celorlalte platforme interactive. Cel puțin în teorie, pentru că în practică hârtia încă mai foșnește.
Discuția Secretă a supraviețuit într-o formă duală, de tip Dr Jekyll și Mr Hyde. Fața ei secretă este chiar secretă și conține discuțiile („milioane de replici secrete, ar umple o pivniță”, zice Chiva) membrilor și membrelor DS. Fața ei publică stă în Festivalul Discuția Secretă și e tot ce poate fi mai mainstream la un festival de literatură. Aspectul de Hyde poate fi redus, metaforic vorbind, la Ionuț Chiva și la stilul lui rupt, leneș, eliptic și precis. Aspectul de Jekyll poate fi redus, metaforic dar și financiar, la Cătălin Lazurca, ceva politician local pe la Arad, patria Festivalului.
În fine. Nu cunosc discuțiile secrete, n-am fost la festival, dar am citit antologia dacă nu o viață liniștită, atunci măcar o viață lentă. Conține proză scurtă și poezii de Lavinia Braniște, Ionuț Chiva, Bogdan Coșa, Ionelia Cristea, Andrei Doboș, Andrei Dósa, M. Duțescu, Cătălin Furtună, Silviu Gherman, Cristina Ispas, Cătălin Lazurca, Dmitri Miticov, Rareș Moldovan, Vlad Moldovan, Cosmina Moroșan, Ruxandra Novac, Dan Sociu. Ordinea e alfabetică, nu valorică, dar cam toți sunt scriitori buni și foarte buni. Ar fi trebuit să închei zicând că acesta e secretul Discuției Secrete. Doar că nu e deloc un secret.
Discuția Secretă, dacă nu o viață liniștită, atunci măcar o viață lentă, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 152 p.
Fotografie principală via discutiasecreta.ro
