Dacă nici în urma protestelor din ultima vreme n-ați polemizat cu cei din jur, fie ei colegi, prieteni, părinți sau parteneri, înseamnă că aveți un coeficient foarte bun de zen. De când cu ieșirile în stradă, care au lăsat în chiuvete teancuri de vase nespălate, au crescut exponențial și ieșirile înfocate, care n-au omis nicio zonă a spectrului de interacțiuni: argumente pasionale, pseudo-argumente, teorii, supoziții, inflamări, pacificări & co. Azi, când unii sărbătoresc ziua îndrăgostiților, am vrut să vedem cum arată o discuție pe tema protestelor într-un cuplu. Așa că am invitat doi oameni care-și sharuiesc viața de zi cu zi, dar care nu împărtășesc și aceeași motivație de-a ieși în stradă, să-și scrie câte o scrisoare. Cei doi au vrut să-și păstreze anonimatul, numai bine cât să intrăm în pielea lor fără vreun bias. Dacă aveți la rândul vostru mostre din polemicile recente, inboxul nostru e deschis non-stop: editorial@scena9.ro. 

 

Subject: ZIST!

Adică, îmi dau seama de ce e ușor să crezi că nu merg la proteste din lene. A fost demonstrat în nenumărate rânduri că lenea e responsabilă pentru peste 80% dintre chestiile pe care nu le fac. Dar de data asta nu e fază. Am ieșit pentru Roșia, ții minte că am fost amândoi. Am fost și singur la Timișoara și am făcut pancarta aia cu „Gaz de necaz” care a devenit virală când cu Pungeștiul. Și am fost și printre ăia de l-au dat jos pe Ponta după Colectiv. Am fost literalmente plătit de Soros câțiva ani. Nu-i că nu-mi plac protestele. Aglomerația și oamenii care strigă chestii care rimează sunt printre chestiile mele preferate. Plus că ordonanța a fost o mizerie. PSD-ul mai sinistru ca oricând în ultimii 10 ani. Și totuși n-am ieșit în piață.

O să dau vina pe Internet, deși Îl iubesc. Atât de mulți dintre oamenii din piață par să fie acolo din cu totul alte motive decât cele pentru care m-aș fi dus eu. Nici măcar nu mă refer la naivitățile vag patriotice ca faza cu steagul sau tipa aia din Baltagul. Sunt chestii inofensive. Sau la grupuri clar marginale ca ăia anti-avort de la Cluj sau cei cu citate din Radu Gyr pe bannere. Ăia sunt inevitabili la orice adunare. Problemele mele încep de abia la discursul care vine dinspre oamenii cei mai apropiați demografic de mine. Oameni de douăzeci și ceva - treizeci de ani cu educație și figuri. Și care vor să „întărească democrația” prin caricaturizarea bătrânilor ca proști și răi. Sau care vor să apere presa desființând televiziuni. Sau care nu sunt capabili de un nivel minimal de empatie care să le permită să înțeleagă că votanții PSD fac, de fapt, alegerea cea mai bună pentru ei atunci când pun ștampila pe trandafir, oricât ar fi el de spinos pentru restul. Și, cumva, oamenii ăștia mă enervează atât de tare încât mă opresc de la a merge în piață. Poate pentru că mi-e frică de această febră care a transformat oameni perfect normali în creaturi monstruoase, care cred nu doar că Pitici Gratis e amuzant, dar că poate fi folosit ca șablon moral.

Știu că discursul ăsta nu e al întregii piețe. Probabil nu e nici măcar al unei majorități. Pe mine mă ține acasă. Dar mă bucur că tu ești acolo. Nu pot să mă gândesc la nicio persoană mai potrivită să fiarbă în mijlocul ciorbei revoluționare.

Cu pumnul ridicat în fața monitorului,

Rezistența Eclectică

Subject: re: zist!

Eram sigură că o să vii la protestul ăsta, pentru ca - aşa cum îţi place ţie - e cu de toate: e undeva în centru, toţi oamenii pe care îi ştii sunt acolo, stăm şi stăm ore întregi (am făcut asta de 100 de ori, ce naiba). Când colo, te-am găsit acasă, pe Reddit, şi în loc să sortezi poze cu pisici, postai supărat ca oamenii pe internet sunt protestatari răi. What a carve up!

Dacă în piaţa s-ar strânge oameni pe motivaţii, am ieşi pe rând, câte 2-3.000 odată, şi atunci cine ar mai ajunge pe prima pagină peste tot? Dacă stăm să ne gândim, ideea unui protest e să facă un statement. Dacă vrei să găseşti oameni care au aceleaşi păreri despre lume ca tine, eu am tot zis că piaţa nu e locul în care să faci asta, ci un ONG, un proiect sau, dacă vrei tu, un partid. Un protest, până la urmă, face valuri doar când e spectaculos, când strânge mulţi oameni şi când oamenii aceia au cereri clare şi comune („Fără ordonanţă!”). Şi pentru asta ai nevoie de aliaţi, dar tu nu, că intersecționalitate!

Din supa revoluţionară,

Abrogăm Aroganța