La o școală de meserii pentru tinerii din sistemul de protecție a copilului sau din familii defavorizate, aceștia învață să devină brutari, bucătari, ospătari și horticultori.
Un bărbat cu părul atent aranjat, în sacou maro și cămașă albastră, își aruncă privirea atentă prin sala restaurantului, asigurându-se că totul este pregătit conform instrucțiunilor sale. Studiază cu atenție fiecare masă: în centru tronează oliviera din lemn, iar pe margini stau aliniate farfurii întinse albastre. Furculițele așteaptă cuminți în partea stângă a farfuriilor, iar în dreapta sunt așezate, pe șervețele roșii, lingurile și cuțitele. Mai avem paharele, cel puțin o sticlă cu apă plată și, dacă mai e loc, în funcție de meniu, câte o vază cu flori de sezon.
Costi Tamaș, bărbatul în sacou, e formator la Școala de Meserii a Asociației Concordia din Ploiești. Ospătarii sunt discipolii lui, cei care au aranjat mesele și care azi vor servi prânzul pregătit de colegii lor brutari și bucătari. „Clienții” restaurantului sunt cursanții de la celelalte ateliere, împreună cu toți angajații campusului.
Costi se apropie de o tăblie neagră agățată de perete, rupe o bucată din creta colorată și scrie, în română și în engleză, meniul zilei. Mihaela, una dintre elevele lui Costi, își pregătește discursul și rostește fiecare cuvânt scris în engleză. E subțirică, cu talie de furnică, și emoționată. Colegii ei așteaptă răbdători, ca niște soldăței, lângă ușa de la intrare. Sunt opt la număr, în cămăși albe și negre. Unul dintre ei se uită prin fereastra ușii de termopan a restaurantului la oamenii de afară, care abia așteaptă să intre la masă.
La ora 13 fix, ușa se deschide și sala se umple treptat cu formatori, angajați ai organizației și ucenici - tineri instituționalizați sau din familii defavorizate.
„Bună ziua și bine ați venit! Mă numesc Mihaela, astăzi voi fi gazda dumneavoastră și voi începe prin a vă prezenta meniul zilei.”
Cei de la mese îi ascultă cu atenție prezentarea. Calitățile oratorice sunt importante pentru un ospătar, iar formatorul îi învață să prezinte felurile de mâncare cu claritate și intonație.
La auzul cuvintelor Enjoy your meal! încep să o aplaude, timp în care ospătarii ies din coloană și aduc, unul câte unul, mai multe coșulețe umplute cu pâine feliată, caldă și aburindă.
Primul fel de mâncare e supă cremă de ciuperci sau ciorbă de pui, la alegere. Mereu există câte un fel de mâncare vegetarian, iar bucătarii cunosc preferințele tuturor mesenilor. Apoi, se servește friptură înăbușită de vițel și legume la cuptor, iar la desert, cozonac.
Școala de Meserii e un program gratuit de formare profesională, lansat de Concordia în 2010 pentru tineri care provin din sistemul de protecție specială a copilului sau din familii vulnerabile.
În România, 65,9% dintre tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială nu își găsesc un loc de muncă, conform unui raport de cercetare publicat în 2020 la inițiativa SOS Satele Copiilor România. În raport, se arată că, pentru a asigura integrarea socio-profesională a tinerilor, e nevoie de o abordare mai amplă, bazată pe o cunoaștere mai bună a nevoilor acestora, precum și de continuarea sprijinului după încetarea măsurii de protecție a copilului.
Asociația Concordia a venit, prin intermediul Școlii de Meserii, cu o soluție la această problemă. După nouă luni de cursuri de brutar, bucătar, ospătar sau de horticultor, absolvenții primesc diplome recunoscute atât în România, cât și la nivelul Uniunii Europene. Apoi, sunt ajutați să-și găsească un loc de muncă.
Mesele servite la restaurantul asociației sunt singurele ore din zi în care se adună toți laolaltă, elevi și formatori deopotrivă, mănâncă, râd, își povestesc ziua.
Tinerii se trezesc când afară-i încă întuneric. După micul dejun de la ora 7, se îndreaptă spre atelierele pentru care au optat la înscriere.
La brutărie, un bărbat cu șapcă albă verifică echipamentele necesare pentru procesul de coacere a pâinii. E Nicu Petrache, brutar și formator, angajat la Concordia de 11 ani. Viitorii brutari, în număr de opt, ajung rând pe rând și se echipează cu botoșei, plasă pentru păr și bonetă.
„Bună dimineața! Haideți, că avem multă treabă astăzi”, spune instructorul când îi vede intrând. Îl salută cu toții, zâmbesc, și încep să lucreze. Împreună aleg, măsoară și cântăresc ingredientele necesare pentru aluat: făina, maiaua naturală de secară, iaurtul și apa, după care le combină folosind un malaxor profesionist. La semnalul lui Nicu, doi dintre ei ridică aluatul din malaxor și îl pun pe masă. Fiecare își taie câte o bucată din el, o frământă și o modelează, repetând procesul până când tăvile sunt umplute și puse în cuptor.
Pâinea făcută de ei acoperă necesarul de consum din campus, dar în acelaşi timp, brutăria produce, pentru vânzare, diverse produse de panificație și patiserie.
Într-o clădire situată în partea opusă la campusului se află bucătăria. La cursurile de bucătar sunt înscriși 11 tineri. Daniela Berezoiu, unul din cei trei formatori, îi așteaptă cu ingredientele pregătite și îi anunță care sunt rețetele pe care trebuie să le pregătească împreună. E meniul prânzului pe care-l vor servi mai târziu la restaurant. Tinerii spală ceapa, cartofii, rădăcinoasele, conopida și păstăile, le taie, și le pun într-o oală mare.
„Într-o zi, voi avea propriul meu restaurant”, spune Miklos, un băiat înalt. Azi, are sarcina de a pune carnea de vită la fiert. Așteaptă lângă cratiță răbdător și, din când în când, îndepărtează spuma cu o spumieră.
În scurt timp, oalele de pe foc și cuptorul încălzesc bucătăria, iar ucenicii încep să transpire. Mirosul mâncării devine din ce în ce mai puternic, răspândindu-se până pe coridor.
În aceeași clădire cu bucătăria mai sunt săli de relaxare, săli de clasă în care se fac cursuri de engleză, educație financiară, consiliere vocațională, și dezvoltare personală. „Provocări sunt”, îmi spune Mădălina Corciu, una dintre angajatele Asociației Concordia. „Fiecare tânăr vine cu o poveste în spate și de multe ori trebuie să găsim soluții și să trecem peste anumite probleme de comportament. Dacă la noi nu găsesc o anumită înțelegere, societatea cu siguranță îi va exclude.”
Încă de la început, tinerilor li se impune o anumită disciplină. Ei sunt nevoiți, în cadrul școlii, să respecte anumite reguli de conduită, să-și spele și să-și calce singuri rufele, să colecteze selectiv deșeurile și să facă curat în camerele lor și-n spațiile comune. Unii se răzvrătesc și protestează, dar, în timp, conștientizează și înțeleg importanța acestor deprinderi.
Toți cei 35 de elevi se adună din nou, la ceas de seară, în restaurantul campusului. La cină vor mânca paste cu sos ragu. „Preferatele mele”, spune Georgeta, o tânără din orașul Pucioasa, Dâmbovița, care a crescut cu bunica ei, pe care nu a văzut-o de când a început cursurile.
Responsabila din această seară cu debarasarea meselor e Maria. Strânge rapid farfuriile, eliberând mesele pentru a putea face loc partiturilor. Tinerii rămân pe scaune, își dreg vocile. Vor pregăti un concert de colinde pentru formatorii lor.
Unul dintre ei, corist într-o biserică protestantă, stabilește tonalitatea fiecărui colind, menţinând ritmul cu ajutorul unei tobe de mână.
La finalul repetițiilor, pedagogii dau stingerea în întregul campus, iar cursanții pornesc înspre camerele lor. Se apropie sărbătorile de iarnă, iar unii dintre ei nu au la cine să meargă în vizită.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului Bursa Superscrieri/Poqe ed II, oferită în memoria fotojurnalistului George Poqe Popescu.
Proiectul de bursă a fost organizat de Fundația Friends For Friends cu susținerea familiei și a prietenilor lui George Popescu și a avut ca scop susținerea financiară și editorială a unui fotograf amator în vederea realizării și publicării primului său story documentar.
Andreea Harabagiu, câștigătoarea bursei în valoare de 1.500 de euro, a fost mentorată de Ioana Moldovan (fotojurnalistă) și Lina Vdovîi (jurnalistă și regizoare de documentare).
