După câteva zile-n care am aflat că, uneori, toamna e ca vara, vine vremea să ne-amintim cum era toamna old school, când oamenii începeau să strângă ușurel prin peșteri, bordeie, castele sau apartamente. Noi vă propunem să ne strângem în cinematografe, în muzee, prin galerii de artă, baruri, birturi și bodegi, să ne încălzim cu ficțiune, documentare, teatru, arte și discuții aprinse.
Bucureștiul lui ‘41 și țara lui Dumnezeu, de la Ioana
București 41 Tur Virtual, Centrul CINETic, București, de pe 6 până pe 12 noiembrie inclusiv
Cum era Bucureștiul anului 1941? Regizorul Alexandru Berceanu m-a mai plimbat prin el, cu spectacolul itinerant București 41 tur-retur. Rămâne pentru mine cea mai puternică experiență teatrală a anului, cu videoproiecții ale numelor victimelor pogromului de la București proiectate pe Palatul Telefoanelor și numeroase scene cutremurătoare: în Teatrul Evreiesc, foasta Școală de meserii Ciocanul și Sinagoga Mare. Recidivează acum, cu o serie de instalații multimedia pe aceeași temă, care pot fi văzute Centrul CINETic de pe strada Tudor Arghezi, de pe 6 până pe 12 noiembrie. E tot o lecție de istorie despre cum Bucureștiul și-a măcelărit evreii, spusă de data asta cu ajutorul unei filmări 360° a „Marii Curățenii”, a unei experiențe interactive filmată stereoscopic, cu tot cu grafică computerizată și a unei plimbări prin Pădurea Jilava în VR și CGI. Dacă vrei să înțelegi mai multe despre ce s-a întâmplat în perioada legionară în București și-n pădurea Jilava, via Oculus Rift, tot ce trebuie să faci este să te programezi cu un mail la adresa bucuresti41vr@gmail.com sau cu un telefon între orele 10-18: 0213711200 sau 0740894946.
Cineclub Queer - „God’s Own Country” (r. Francis Lee, 2017), Cinema Union, joi, 9 noiembrie, de la ora 19.30
Un film eveniment vine la București, via CineClub Queer: God’s Own Country, debutul regizoral al britanicului Francis Lee, cu Josh O’Connor și Alec Secăreanu. Povestea este relația dintre un tânăr fermier britanic și un muncitor român, iar filmul a fost plimbat prin circuitul marilor festivaluri (de la Berlinale la Sundance, de la TIFF la Frameline San Francisco International LGBTQ Film Festival). Secăreanu a fost nominalizat pentru rolul lui la British Independent Film Awards, iar Lee a luat premiul pentru cea mai bună regie la Sundance. Dar dincolo de distincții și nominalizări rămâne filmul: o poveste gay deloc sentimentală sau romanțată, în mediul dur al Yorkshire-ului rural, în miezul vieții grele la fermă, în care, cum-necum, reușesc să-și facă loc iubirea, comunicarea și tandrețea. De neratat, zic eu – dacă nu l-ați prins la TIFF.
Un festival şi-un spectacol, de la Ionuț
Festivalul Temps d’Image, Cluj, 5-12 noiembrie
Festivalul Temps d'Image din Cluj a împlinit 10 ani şi vă aşteaptă săptămâna asta la film, teatru, dans, lansări de carte sau concerte, toate reunite sub tema „Discurs şi realitate”. Trebuie să mergeți, mai ales că, din păcate, organizatorii au anunțat că aceasta va fi și ultima ediției, date fiind dificultățile de finanțare a festivalului.
Veţi avea parte de mult teatru social şi politic: povestea jocului piramidal Caritas din anii ’90 (Miracolul de la Cluj), un spectacol despre problemele sistemului penitenciar şi a condițiilor de detenție din România (Ţuhaus), povestea adolescentei rome din Harghita care s-a sinucis pentru că voia să meargă la școală (Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa), un spectacol despre dezastrului de la Cernobîl (Reacting Chernobyl), un performance despre torționari și istorie distorsionată (Calul Alb) sau o radiografie a sistemului educațional moldovenesc (Uneducated).
La categoria film găsiţi două de Radu Jude - Film pentru prieteni (un monolog despre ratare și prietenie) şi Ţara Moartă (un eseu documentar despre Holocaustul din România) -, unul despre rasism, concentrat pe o echipă de fotbalişti romi din ultima ligă din Republica Cehă (FC Roma) sau primul lungmetraj realizat în întregime din clipuri de pe YouTube, care-l are în prim-plan pe Sergey Astakhov, un bărbat gay convertit de Biserica Rusă și de propaganda de stat într-un activist ortodox pro-Putin (No place for fools). Mai aveţi în meniu o instalaţie performativă despre experienţa pierderii (Mărturii despre pierdere) şi multe altele, pe care le găsiţi în programul festivalului.
Premieră Inegal, MACAZ - Bar Teatru Coop., Bucureşti, miercuri, ora 20.00
În Bucureşti, Asociaţia ARENA vă invită să vedeţi un spectacol „care documentează istorii personale legate de felul în care preluăm și asimilăm rolurile de gen încă din copilărie, în funcție de contextul social în care suntem socializați și socializate. Spectacolul își propune să pună în evidență povești ale socializării de gen în diverse contexte de clasă și să ofere posibile modele alternative de înțelegere a rolurilor de gen și narative ale luptei împotriva inegalității.” Intrare liberă, rezervări aici (goo.gl/PdsQpL).
Nick Cave și Ion Barbu, de la Luiza
Proiecție One More Time with Feeling, Trei Bețivi (Vasile Lascăr, 66), luni, 6 noiembrie, de la 20.00
Nu știu cum e la barul Trei Bețivi, dar dacă au decis să proiecteze One More Time with Feeling, documentarul despre înregistrările la cel mai nou album Nick Cave and the Bad Seeds, care s-au suprapus peste o perioadă răvășitoare de doliu și-au scos la suprafață ce-i mai negru și mai intim și mai puternic într-un artist, atunci înseamnă că e bine.
Filmul a fost proiectat doar la câteva festivaluri din România și e de neratat pentru cine visează să văda măcar un concert Nick Cave în viața asta.
Intrarea e liberă.
Ion Barbu la Intersecțiile de miercuri @ Rezidența BRD Scena9 - care, în mod excepțional, sunt joi, 9 noiembrie, ora 19.30
Ion Barbu e unul dintre puținii magicieni autentici pe care-i cunosc. Adică e unul dintre puținii oameni care transformă lucrurile pe care le ating în altceva, într-un fel de poezie venită din altă lume cu mesaje de pace pentru lumea noastră. Ion Barbu e artist și s-a născut în Petrila, unde locuiește și-acum. Au mers acolo să-l cunoască Vlad Odobescu și Ionuț Dulămiță și-au scris reportajul ăsta luung și colorat - „Din orașele mici se pot naște lucruri mari”. Trei zile la Petrila cu artistul Ion Barbu. Citiți-l și mergeți joi să-l ascultați pe magician.
București în filme vintage, 100 de ani de artă românească la feminin și People of Romania, de la Andra
Săptămâna documentarelor Sahia în București, 4-11 noiembrie
E musai să mergeți la una dintre proiecțiile organizate săptămâna asta de One World România (OWR) cu o selecție de scurtmetraje documentare, fiindcă o să aveți senzația că ați nimerit într-o realitate paralelă, unde Bucureștiul a rămas suspendat pentru totdeauna în propaganda alb-negru a socialismului. Arhiva studiourilor Sahia, pe care OWR o resuscitează de câțiva ani, e o resursă incredibilă de cultură cinematografică pentru România anilor ‘50-’90, rămasă, însă, în paragină și semi-obscuritate. Tema proiecțiilor de săptămâna asta, care vor avea loc în mai multe cartiere bucureștene, este „Orașul și propaganda” și cuprinde o selecție de documentare despre București, orașul pe care iubim să-l urâm, dar pentru a cărui istorie complicată nu prea avem răbdare. Proiecțiile sunt gratuite și vor avea loc în tot felul de spații unde vă puteți cunoaște mai bine vecinii: azi, filmele Sahia sunt de văzut în cartierul Tei, mâine în Floreasca, miercuri în Cotroceni, joi în Ferentari, vineri în Drumul Taberei și sâmbătă în Pantelimon.
Vernisajul expoziției-cercetare „Centenarul femeilor în arta românească”, Muzeul de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal, Sibiu, 8 noiembrie, ora 14
Faceți un exercițiu rapid: câte nume de femei vă vin în minte, atunci când vă gândiți la artele vizuale din România secolului 20? Probabil că motorul intern de căutare n-o să vină cu prea multe rezultate, dar asta nu înseamnă că nu au existat artiste, ci doar că istoria le-a împins spre margine sau le-a omis pur și simplu, după bunele ei obiceiuri oatriarhale. Expoziția produsă de PostModernism Museum e în același timp o recuperare și o completare absolut necesare a istoriei artei românești. Ea va cuprinde materiale de cercetare pe marginea contribuțiilor a 850 de artiste și lucrări realizate de către 30 de artiste - de la Cecilia Cuțescu-Stork (1879-1969), până la Geta Brătescu (n. 1926), via Hedda Sterne (1910-2011) sau Margareta Sterian (1897-1992). În același timp, va avea și o componentă prin care sondează prezentul, adică interviuri cu artiste contemporane din România, de la Aurora Kiraly, la Lea Rasovszky. Aveți timp să vedeți expoziția, fiindcă va fi deschisă la Sibiu până pe 28 februarie 2018. Pe 26 noiembrie, va avea loc la Brukenthal o masă rotună pe tema expoziției și lansarea unei publicații dedicate Centenarului femeilor în arta românească.
Vernisajul expoziției People of Romania, Galeria Simeza, București, 8 noiembrie, ora 18
După o vară pe coclauri, artiștii din echipa People of Romania (fotografi, documentariști, sound artists) vor să vă facă cunoștință cu oamenii pe care i-au întâlnit în cele 20 de sate de pe Valea Hârtibaciului, unde au fost pe teren în ultimele luni. Expoziția înseamnă o secțiune în rețeaua socială offline a comunităților și o încercarea de-a afla mai multe despre oameni cu care avem mai puține șanse să împărțim bula informațională. Fotografiile și înregistrările audio & video captează poveștile de viață ale unora dintre locuitorii din centrul României, indiferent de vârstă, gen, etnie sau clasă socială, și în același timp construiesc un portret mai mare, al tuturor celor care împărțim bucata asta de lume. După acest prim episod din zona Sibiului, People of Romania va documenta și alte regiuni, pe care le va explora prin oamenii care le modelează în fiecare zi.
Foto main: Adi Bulboacă, în cadrul proiectului People of Romania
