Am dat o tură prin agenda culturală de săptămâna asta, din care-am ales 9 evenimente pentru care merită să-ți faci timp, chiar dacă nu-i cea mai simplă misiune. Ne vedem acolo!
O bijuterie de carte, de la Luiza
Nu mai merg de multă vreme la lansări de carte, dar la cartea pentru copii scrisă de Cătălina Miciu n-am cum să nu merg. În primul rând, pentru c-am citit-o deja și e o bijuterie pastelată cu o prințesăcu un urs, un băiat cu un zmeu și un poștaș în zbor, apoi pentru că știu c-o să fie și Cristina Barsony, ilustratoarea, acolo (vine tocmai de la Cluj :), apoi pentru un păhărel de vin între oameni prietenoși și, în cele din urmă, pentru că-i ocazia perfectă de cumpărat cartea, de luat autografe și de făcut cadou mai departe cui are nevoie de un bilet pentru Împărăția Norilor.
Fiscalitate problematică pe ritmuri de post-rock, de la Ionuţ
Noul Cod Fiscal pregătit să intre în vigoare din 2018 îi va afecta considerabil - dacă va fi pus în aplicare aşa cum a fost adoptat prin ordonanţă de urgenţă - pe oamenii care realizează venituri din activităţi independente şi, implicit, pe cei din sectorul cultural care nu aparţine statului. „Revoluţia fiscală” va aduce două mari schimbări pentru acest segment al plătitorilor de taxe:
1. Chiar dacă sunt şi salariaţi, cei care obţin venituri brute din activităţi independente mai mari decât salariul minim brut pe economie datorează contribuţii sociale de 25% și de sănătate de 10%, la fel ca angajații.
2. Costul muncii independente creşte în mod real, nu contabil, cu 25%, pentru că în cazul lucrătorilor independenți nu e vorba despre niciun transfer al contribuţiilor de la angajator la angajat, cum este în cazul salariaților, ci de o pură majorare.
Chiar dacă nu sună sexi, e foarte important - în România există 2,1 milioane de lucrători pe cont propriu. Până la adoptarea normelor de aplicare, noile modificări fiscale vin la pachet cu multe ambiguităţi, cu nişte inechităţi şi cu înmulţirea drumurilor la ANAF pentru liber profesioniştii care, pe deasupra, trebuie să înveţe să-şi ţină singuri contabilitatea. Iulia Popovici şi David Schwartz au încercat să descâlcească iţele noului Cod Fiscal şi vor modera în seara asta o dezbatere pe această temă, în prezenţa unui consultant fiscal și-al unui reprezentant al Ministerului Culturii.
Concert Sleep Party People, Club Control, Bucureşti, vineri, 15 decembrie, ora 21.00
Când sunt la un party unde fiecare e invitat să pună pe Youtube câte-o piesă care-i place, mă scot de fiecare dată cu I'm Not Human At All, de la Sleep Party People; adică indivizi în costume negre şi urechi de iepure, synth feelingos, clapă şi chitară post-rock şi-un sound liniştitor, pe alocuri optimist şi overall angoasant-melodios. Ce e mişto e că săptămâna asta, când o să mă duc la următorul party, n-o să mai fiu nevoit să pun SPP pe net, pentru că o să-l/i văd live la Control. De pe pagina event-ului am aflat că proiectul (în esenţă post-rock) s-a născut ca iniţiativă solo a multi-instrumentistului danez Brian Batz, care cântă alături de alţi muzicieni mascaţi iepureşte (ăsta e tripul lui pentru sesiuni foto şi performance-uri live), influenţat de artişti precum Mogwai, Sigur Ros, Boards of Canada, David Lynch sau Erik Satie. Un teaser:
O conferință despre ultimul rege și o piesă despre libertate, de la Vlad
Într-o săptămână marcată de funeraliile fostului suveran Mihai I, Intersecțiile din această săptămână - ultima ediție din acest an - prilejuiesc o conferință cu titlul „Născut pentru a fi rege”, susținută de istoricul Alina Pavelescu, directoarea adjunctă a Arhivelor Naționale. Viața lui Mihai I s-a suprapus aproape peste suta de ani a României moderne, cu tragediile și împlinirile sale.
„S-a maturizat domnind peste o țară în război, aflată în acel moment în punctul de întâlnire dintre marile forțe ale Răului din secolul al XX-lea: nazismul și comunismul. (...) A fost un rege ne-charismatic al unui popor pentru care aparențele contează uneori mai mult decât esența. A fost un taciturn în mijlocul unei societăți politice gălăgioase. A fost un om care și-a iubit țara și care nu s-a dezis nicio clipă de ea, nici măcar atunci când ea, țara, s-a dezis de el. A fost fermier, electrician, aviator, agent de bursă, dar mai presus de toate a fost și a rămas tot timpul Rege. Fiindcă se născuse să fie rege, iar de povara asta nu te poate dezlega nimeni, niciodată.” (Alina Pavelescu)
Piesa „Fluturii sunt liberi”, Teatrul Excelsior, București, duminică, 17 decembrie, ora 19.00
Piesa lui Leonard Gershe redă povestea lui Don, un tânăr orb din New York care încearcă să trăiască în afara cuștii clădite din grijile mamei sale. Noua sa vecină, Jill, îl învață care-i treaba cu libertatea, însă mama tânărului, Doamna Baker, se teme că fata o să-i frângă aripile. Spectacolul regizat de Erwin Șimșensohn îi are în distribuție pe Alex Călin, Ioana Anastasia Anton și Catrinel Dumitrescu.
Dans democratizat și doi ani de comunitate LGBTQIA+, de la Ioana
GALA de Jérôme Bel, Teatrul Odeon, București, miercuri și joi, 13 și 14 decembrie, de la ora 19
Miercuri și joi vine la București unul dintre cei mai titrați coregrafi de dans contemporan ai momentului, Jérôme Bel, cu un spectacol despre democratizarea teatrului ca spațiu. Ce e bine și ce e rău pe scenă? Ce corpuri au voie să danseze și care sunt interzise? De ce? Ce e o gală? Gala lui Jérôme Bel (care va fi prefațată miercuri, 13 decembrie, de decernarea Premiilor CNDB 2017) va fi peticită și fragmentată. Va avea stângăciile și timiditatea dansatorilor neprofesioniști. Va avea vârstnici, adolescenți și persoane cu dizabilități, balerini și dansatori de meserie – douăzeci de artiști și amatori români, pe scenă la Odeon. Și te va întreba cum putem să extindem limitele teatrului, așa cum îl înțelegem acum, ca să-l facem mai incluziv și accesibil? Bilet poți să-ți iei de la casa Teatrului Odeon sau de aici (cu 45 de lei la categoria I și 25 de lei la categoria a II-a).
2 ani de MozaiQ, str. Blănari, nr. 12, București, joi, 14 decembrie, de la ora 20
„Milităm în același timp pentru solidaritate cu toate cauzele persoanelor discriminate în România și credem într-o lume mai justă prin consolidarea unor rețele de încredere între cetățeni, indiferent de rasă, etnie, orientare sexuală, gen sau identitate de gen, dizabilitate, vârstă, statut socio-economic, religie sau credințe.” Pe lângă coagularea unei comunități LGBTQIA+ în România, asta e misiunea asociației comunitare MozaiQ, care împlinește joi doi ani. Te invită la un pahar și la un bilanț de final de an, plus o discuție despre intersecționalitate. Pentru că, de fapt, dacă mă-ntrebi pe mine, de doi ani încoace MozaiQ despre asta vorbește: despre intersecția vulnerabilităților care alcătuiesc identitatea celuilalt, a omului de lângă noi – și despre cum toți suntem astfel de intersecții, care pot conviețui cât timp se înțeleg reciproc.
Fotografii cu dorul de casă și premii pentru literatură fresh, de la Andra
Lansare de carte: „Hometown”, Club Sims (Moxa, 20), vineri, 15 decembrie, ora 19.00
Pentru toți cei ca mine, care am plecat din orășelele unde ne-am născut spre capitale, metropole sau megalopolisuri, Hometown e un must-see. Albumul de fotografie pe care Dragoș Hanciu l-a construit pornind de la atmosfera din propriul oraș natal, Orăștie, e, după cum spune autorul, un studiu vizual despre migrație, identitate, despre declinul și contracția orașelor. E, în același timp, documentare și nostalgie, e prezent văzut prin obiectiv și memorie subiectivă. Când am dat pentru prima oară de proiectul ăsta (pe pagina lui de Indiegogo, unde a avut campanie de crowdfunding), am avut senzația că, în sfârșit, cineva și-a luat inima în dinți să facă dreptate orașelor pe care oamenii le părăsesc în număr din ce în ce mai mare. Chiar dacă, de multe ori, ei caută (și chiar găsesc) o viață mai bună în altă parte, dorul de casă rămâne. Lansarea cărții (a cărei postfață de scrisă de Jasmina Al-Qaisi) vine la pachet cu expoziție, biliard, aparate (foto și altele), covrigei, palincă.
Decernarea premiilor „Nepotu' lui Thoreau” 2017, Insomnia Cafe, Cluj-Napoca, miercuri, de la 19.00
„Nepotu' lui Thoreau” e cel mai mișto club de lectură din Cluj (și poate și din Ro), iar de 9 ani, de când e activ, a devenit un punct important pentru oricine vrea să navigheze pe harta literaturii române tinere. Așa că aștept cu nerăbdare premiile de anul ăsta (ajunse la a doua ediție), fiindcă ele funcționează ca recomandări foarte de încredere. Clubul oferă cinci premii - pentru proză (română și maghiară), poezie (română și maghiară) și debut -, și aici puteți găsi toate nominalizările de anul ăsta. Sugestia mea e să mergeți pe mâna „Nepotului lui Thoreau” dacă vreți să vă updatați cu ce mai mișcă în literatură nouă scrisă în România. Și, desigur, să mergeți la decernare, fiindcă e una dintre puținele ocazii în care premiile literare românești nu au o aură de nepotism, USRism & co.
