Duminică seară, 4 februarie 2018, o mână de creștini extremiști au intrat peste o mână de oameni care veniseră la cinema să vadă 120BPM, film premiat la Cannes anul trecut (și propunerea Franței la Oscar), despre lupta activiștilor de la sfârșitul anilor ‘80 pentru drepturile bolnavilor cu HIV, inclusiv pentru accesul la tratament. Mâna de creștini a întrerupt proiecția filmului, motivând că e propagandă homosexuală, via Soros, într-un templu sacru al spiritualității românești (heterosexuală, desigur), adică în sala Noul Cinematograf al Regizorului Român a Muzeului Țăranului Român. Cu 5 ani în urmă, o altă proiecție din aceeași sală, a filmului The Kids Are All Right, a fost întreruptă de un grup de indivizi care au făcut remarci homofobe și au intonat cântece religioase. Și atunci, și acum, directorul adjunct al Muzeului Țăranului era implicat în grupări naționaliste și inițiative pro-familia tradițională.
De ce-am scris despre toate astea? Pentru că e o rubrică de recomandări culturale. De proiecții, concerte, lansări, dezbateri de toate felurile, care ne fac să ne punem întrebări și, poate, să înțelegem lumea un pic mai bine. La recomandările de săptămâna asta, adăugăm 120BM, Soldații Ivanei Mladenovic și Call Me By Your Name. Despre toate am scris în Scena9, sunt filme care rulează în cinematografele de la noi și la care-ar trebui să mergem ca la oricare alt film, fără teama că s-ar putea să dea buzna peste noi o mână de extremiști. Și, în general, n-ar trebui să existe teama asta plutind în aer, pentru nimeni.
O călătorie prin univers și una prin proza scurtă, de la Luiza
Lansare: Bun venit în univers – Un tur de forță pentru cunoașterea lumii, Journey Pub (George Enescu 25), luni, 5 februarie, de la ora 19.00
Uită măcar pentru o seară de Viorica, Liviu, Codrin, Gabi, Ludovic și fă o călătorie prin Univers. Ghidul-șef e Neil deGrasse Tyson, astrofizicianul ăla simpatic care îl brutftuluiește pe Trump de fiecare dată când mai spune câte o porcărie despre încălzirea globală sau anunță tăierea fondurilor pentru cercetarea științifică. Ceilalți ghizi sunt Michael A. Strauss și J. Richard Gott, ambii profesori de astrofizică la Princeton. Cartea, o apariție superbă, genul ăla de carte-cadou pentru prietenii care nu uită să mai privească și cerul din când în când, pornește de la un curs introductiv în astronomie de la Princeton și explică pe înțelesul oricui care-i treaba cu planetele, galaxiile, găurile negre și toate celelalte minunății ale Universului. Cum trăiesc şi cum mor stelele? De ce nu mai este Pluto planetă? Ce şanse sunt să existe viaţă pe alte planete? Cum a luat naştere Universul? Suntem singuri sau facem parte dintr-un Univers multiplu? Mergi luni seară la lansare, ia cartea și drum bun!
Intrarea e liberă, cu rezervare la numărul 0752 285 286. Prezintă Adrian Sonka, ghidul-șef de la Observatorul Astronomic din București.
Lansare: Iocan 5 / revista de proză scurtă, spațiul Qreator (Aviatorilor 8A), miercuri, 7 februarie, de la ora 19.00
Revista Iocan a reușit în doar doi ani să adune în jurul ei o comunitate frumușică de cititori și autori de proză scurtă. În numărul nou îi puteți citi, printre mulți alții, pe Tom Hanks (volumul lui de proză scurtă, Uncommon type / Caractere atipice, a fost tradus recent în română de Alex Văsieș și e în curs de apariție la Editura Art), Bogdan-Alexandru Stănescu, Lavinia Braniște, Diana Bădică, Alexandru Georgescu, Cătălin Stănescu, Anca Mizumschi, dar mai ales Mircea Nedelciu (cu ozn-ul rimat „Jenny sau balada preafrumoasei conțopiste”, din volumul Efectul de ecou controlat, apărut în 1981).
Au complotat și continuă să comploteze la alcătuirea revistei Iocan scriitorii Cristian Teodorescu, Marius Chivu și Florin Iaru.
Filme și fotografie documentară, de la Andra
Astra Film Festival on Tour, Cinema Muzeul Țăranului Român, București, 9-11 februarie
Anul ăsta, Astra Film Festival, cel mai important festival de film documentar din România, împlinește 25 de ani. Tot anul ăsta, se fac 10 ani de când merg în fiecare toamnă la Sibiu, să mă pun la curent cu lumea și filmul documentar, gen pentru care am făcut o pasiune iremediabilă tocmai datorită Astra. Așa că n-am cum să nu vă recomand să mergeți săptămâna asta să vedeți o selecție de filme proiectate la ediția de anul trecut. Despre două dintre ele - Taste of Cement și Phoenixxx - am scris aici. Dacă nu puteți ajunge la toate cele 6 filme ce vor rula la Cinema Muzeul Țăranului Român, musai să ajungeți măcar la Bad Kids (SUA) și Communion (Polonia). Primul e un documentar incredibil de emoționant despre un liceu unde vin tot felul de puști „cu probleme” și unde profii îi ajută din răsputeri să-și ia o diplomă ce i-ar putea ajuta să ducă o viață mai bună decât părinții lor. Communion, e la rândul lui, un film despre copii nevoiți să se maturizeze prea devreme, în cazul de față o fetiță care are grijă și de fratele ei autist, și de tatăl ei cam alcoolic și absent. Nu vă speriați că ar fi deprimante, fiindcă în ciuda temelor și-a poveștilor, ambele filme au umor și-o foarte mare forță vitală.
Lansarea ziarului Periferia B și deschiderea expoziției Zâne, Teatrul Apollo 111, 6 februarie, ora 18
Deși nu avem în țară absolut nicio galerie sau muzeu de fotografie, există o mulțime de fotografi și fotojurnaliști români care fac o treabă fabuloasă. Unii dintre ei sunt cei de la Centrul de Fotografie Documentară, care au organizat prima expoziție de grup în toamna lui 2016. Evenimentul de mâine de la Apollo e o dublă veste bună pentru mine, fiindcă aduce laolaltă două dintre cele mai zdravene și mai bune proiecte de fotografie documentară din România ultimilor ani: PeriferiaB, prin care fotograful Petruț Călinescu și jurnalista Ioana Călinescu documentează periferia shapeshifting a Bucureștiului, și Zâne, o feerie pe coclauri nebătute a fotografilor Ioana Cîrlig și Marin Raica. Despre Periferia B am stat de vorbă cu Petruț Călinescu aici, chiar la începutul proiectului, iar aici puteți găsi o serie nouă-nouță de povești cu rezidențiale, porumbei și vrăjitoare. Colegul meu, Vlad Odobescu, a mers prin țară cu cei doi fotografi plecați în căutare de zâne, și a scris despre asta aici. Dar nu vă rezumați la pixeli, mergeți la Apollo, să vedeți imaginile pe hârtie, în ziar și pe pereți.
O discuție cu Vasile Ernu și o expoziție cu de toate, de la Vlad
Intersecțiile de miercuri cu Vasile Ernu, Rezidența BRD Scena9, București, miercuri, 7 februarie, ora 19.30
Nu mă consider un om de stânga, cum nici de dreapta nu cred că sunt. În general, nu-mi plac etichetele ideologice și bisericuțele create în jurul lor. La intelectualitatea de prin Macaz și Manasia nu resping ideile în sine, utile României de azi, ci atitudinea ușor arogantă cu care reprezentanții săi le susțin. Se creează, de obicei, o distanță enormă între om și ceea ce predică el.
Însă pe Vasile Ernu, unul dintre cei mai vizibili intelectuali de stânga de la noi, n-am văzut niciodată asemenea aroganțe. E genul de om cu care poți vorbi pe bune despre valori fără să se ridice pe sine prin afirmarea lor. Miercuri, Ernu va vorbi la Intersecții despre ce înseamnă să fii de stânga azi, cum se raportează stânga la comunism și la PSD, cum înțelege corupția și coagularea vreunui nou partid.
Parcurs BRU - BUH, ARCUB, București, în fiecare marți, în perioada 6 februarie - 27 martie
Pierre Van Hulle și Léa Scope, doi tineri artiști belgieni, văd o societate românească dominată de contraste: „undeva între scleroză și optimism, între o generație mutilată și setea de vindecare a celei ce urmează, între modernitate și tradiție, o societate alterată de derapajul consumului și, totodată, aflată în fața unui echilibru mai conștient, bazat pe principii de responsabilitate ecologică”. Sunt vorbele Simonei Tărtăcuță, curatoarea expoziției Parcurs BRU>><<BUH de la ARCUB. Prin instalații video, artă textilă, performance, pictură și sculptură, cei doi artiști conceptuali propun o călătorie în care vizitatorul poate să-și facă singur traseul cu ajutorul memoriei.
O piesă de teatru ca o noapte în club, de la Diana
Pulverizare, Apollo 111, sâmbătă, 10 februarie, de la ora 20.00
După câteva experiențe dezamăgitoare în primul an de facultate, nu am mai mers la teatru mulți ani. De ce să îmi pierd timpul pe niște piese cu pretenții artistice, fără nicio miză socială, cu actori care joacă mai dramatic ca Maia Morgenstern? Acum doi ani, însă, am descoperit teatrul documentar. Stilul sobru al actorilor, mesajul politic și social, documentarea solidă mi-au trezit un entuziasm uriaș față de ce poate să facă teatrul. Așa că am început să merg și la alte piese.
De la Pulverizare, lansat toamna trecută la Apollo 111, am ieșit ca după o noapte în club, când pleci de acolo amețit și exuberant, dar și cu un sentiment de gol, pe care nu ți-l explici. Regia lui Andrei Măjeri țese tot acest vârtej de culoare și vitalitate peste critica socială din textul Alexandrei Badea. Pentru mine, Smaranda Caragea a fost revelația acestui spectacol. Actrița este fascinată în rolul unei femei care tinde spre excelență, hiper aranjată, hiper energică, pe tocuri și în costume office, dând ture pe marginea unei gropi în care pare iminentă căderea.
Un quiz aniversar şi-un spectacol-lectură despre preţul fiinţei umane, de la Ionuț
Quiz Roşia Montană - Oameni, locuri și istorie, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti, marţi, 6 februarie, ora 18.00
Poate că n-ai fost în Roşia Montană, poate că n-ai participat la protestele masive pentru salvarea ei de nesaţul capitalist, dar poate că i-ai sprijinit cauza învăţând totul, la bibliotecă sau de pe net, despre mica localitate din Munţii Apuseni - îi cunoşti istoria şi evoluţia recentă. Sau poate că le-ai făcut pe toate trei. Acum ai ocazia să-ţi etalezi cunoştinţele şi să le compari cu ale altora în cadrul unui quiz cu intrare liberă, organizat la Muzeul Ţăranului Român de Mihai-Alexandru Ilioaia, cu ocazia Zilei Roșiei Montane.
Prețul corect - Spectacol-lectură participativ, Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti, miercuri, 7 februarie, ora 19.00
Cât valorezi acum? Cât ai valorat la un moment dat în trecut? Ce „vindem” şi ce „cumpărăm” unul de la celălalt, în fiecare zi? Au relaţiile un preţ? Se poate pune un preț pe genealogie, etnie, religie, istorie, așezare geopolitică? Cum se schimbă acest preț? În ce situații am fi dispuși să ne vindem sau să ne cumpărăm aproapele? Ne vindem sau nu ne vindem țara, orfanii, talentul?
Eşti invitat alături de un apropiat - membru de familie sau prieten - să găseşti răspunsuri la întrebările astea în partea a doua a unui experiment teatral interactiv care caută să stabilească preţul corect pentru o fiinţă umană. Tot ce trebuie să faci este să te implici activ în jocurile propuse de actori, sub regia Andreei Vălean. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Un muzeu-câmp de luptă și un soi de strigăt de luptă, de la Ioana
MȚR – 28 de ani / Cu Tenda, Omul cu fluier, Trei Parale, București, luni, 5 februarie, de la ora 17
În mod normal, probabil că m-aș fi gândit serios să mă duc la a 28-a aniversare a Muzeului „de la Șosea”. Reinventat și redeschis în februarie 1990, muzeul a adus o concepție muzeală cu totul aparte în peisajul românesc. Munca lui Horia Bernea, dusă mai departe de Irina Nicolau, a scos discursul muzeal despre lumea rurală românească din paradigma prăfuită a purității cu orice preț. A deschis o conversație despre etnografii, istorii orale și cultură materială care părea mai onestă decât ceea ce a precedat-o. Antropologul Vintilă Mihăilescu a continuat tradiția asta și a menținut muzeul viu, racordat la istoriile care se întâmplă și azi în lumea românească din jurul său. Iar evenimentele anunțate pentru seara de luni par chiar simpatice: muzică bună, patrimoniu cultural armânesc, cărți, vin etc.
Numai că voi boicota evenimentul, din cauza motivelor expuse la începutul acestui text. Muzeul Țăranului Român nu e în Uganda sau alte țări care încă incriminează homosexualitatea. Cât timp incidente precum cel din seara de duminică, 4 februarie, continuă să se întâmple acolo, pe mine m-a pierdut. Nu pot să spun că nu regret – dar nici să girez o astfel de instituție. (UPDATE: Directorul general interimar Liliana Passima a remis un comunicat de presă în care condamnă incidentele de duminică, 4 februarie. Ok, fie.)
Lansare Eu sunt fată. Pot să fac orice, de Ruth Borgfjord, Cărturești Verona, București, luni, 5 februarie, de la ora 19
Dacă MȚR-ul tocmai a devenit nefrecventabil, o să profit de seara de luni ca să mă duc la un eveniment din seria Luna Istoriei LGBT 2018, organizată de MozaiQ. Artista Ruth Borgfjord, care semnează cartea asta ambițioasă, e co-fondatoare a inițiativei Les Sisterhood Cluj, iar cartea e editată de această inițiativă, în parteneriat cu Fundația AltArt, în cadrul proiectului ”Expresii comune. Istorie orală prin educație culturală” din programul ”Casa Tinerilor. Întâlniri interculturale Pata-Cluj”. E o carte de vise, una de colorat, e și carte de poezii, are ilustrații semnate de Lucia Mărneanu și, așa cum îi sugerează și titlul, poate, de fapt, orice.
