Expoziții, filme, filosofie și muzică - adică artă alimentată de cultura pop, hărți nipone de secol XIX, un film de dragoste și psihanaliză, reflecții video asupra spațiului public, soții Fierbințeanu sau dileme etice despre corectitudinea politică - încălzesc acest început de vreme glacială.

*

Un film obligatoriu și un centru nou la MNAC, de la Vlad 

Despre trup și suflet @Festivalul de Psihanaliză și Film, Cinema Muzeul Țăranului, vineri, 8 decembrie, ora 20.30

Sub un înveliș de fantezie, filmul regizat de Ildikó Enyedi e o poveste de dragoste, cu toate spaimele care transpiră din fiecare gând și din fiecare privire, cu stângăciile și gesturile curajoase și / sau haioase. E cel mai delicat film pe care l-am văzut anul ăsta, iar cum prind câte-o ocazie să-l mai recomand vreunui prieten care nu l-a prins în cinematografe vara asta, o fac din toată inima. Vineri, Despre trup și suflet va fi proiectat în cadrul Festivalului de Psihanaliză și Film, aflat la cea de-a VI-a ediție. Găsiți programul complet al evenimentului aici.    

Inaugurarea Centrului „Mihai Oroveanu”, Muzeul Național de Artă Contemporană, București, miercuri, 6 decembrie, ora 19.00

Fotograf, istoric de artă și curator, Mihai Oroveanu a fondat în 2001 Muzeul Național de Artă Contemporană, prin fuziunea Oficiului Naţional pentru Documentare şi Expoziţii de Artă cu Departamentul de Artă Contemporană al Muzeului Naţional de Artă al României și a condus instituția vreme de 12 ani. La patru ani de la dispariția lui Oroveanu, Centrul de Documentare și Cercetare a Culturii Vizuale - un spațiu public destinat specialiștilor, dar și publicului larg interesat de istoria recentă a dezvoltării artei din România - îi va purta numele. 

În aceeași zi va fi inaugurată și expozița foto-documentară Vitrină. Practici ale memoriei și reconstrucției în cinci muzee românești, rezultatul unei colaborări între MNAC, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național al Literaturii Române, Muzeul Național al Țăranului Român și Muzeul Municipiului București.

Centrul va avea o bibliotecă ce conține mape ale unor artiști, aproximativ 6.000 de cărți și cataloage de istoria și teoria artei, artă contemporană românească și internațională, fotografie, piața de artă, arhitectură, design, istorie, sociologie, literatură, periodice. Biblioteca va putea fi consultată gratuit. Centrul va funcționa într-un spațiu multifuncțional, care va găzdui discuții, ateliere, conferințe, lansări de carte sau expoziții.

Artă nouă și hărți vechi, de la Andra

Expoziția I Am My Most Beautiful When I Am Alone, a artistei Lea Rasovszky, vernisată la Galeria Mobius, pe 7 decembrie, la ora 19.00

Întâlnirea cu arta Leei Rasovszky e mereu un fel de scufundare într-o lume populată cu personaje și imagini pe care ai impresia că le știi așa de bine, dar imediat începi să te îndoiești dacă chiar le știi. Împreună, ele sunt distribuția și recuzita unui subconștient colectiv de dată recentă, alimentat de cultura pop, meme-uri, mode, trenduri. Întâlnești în lucrările ei oameni reali, care par ficțiuni, și ficțiuni așa de familiare, că par de-adevăratelea. Aveți timp până pe 31 ianuarie să mergeți la expoziția ei curatoriată de Diana Marincu, ce se va deschide joi la Galeria Mobius. Dacă i-ați mai văzut lucrările, știți deja că n-ar trebui să ratați expoziția, iar dacă nu i le știți, cu atât mai mult, fiindcă Lea e unul dintre cei mai interesanți artiști români contemporani. Pentru încălzire, un interviu-fulger pe care l-am făcut cu Lea, pornind de la cartea ei Dig the Inbetween, pe care a publicat-o anul ăsta.

Expoziția Japonia, file de atlas. Hărți nipone din secolul XIX, deschisă la Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi până pe 24 decembrie

Nu-mi dau seama prea bine cum s-a întâmplat treaba asta, dar am o mică obsesie pentru hărțile vechi și, de fiecare dată când dau peste una, e ca și când aș avea în față un artefact miraculos. Fiindcă bucățile astea de hârtie, cu liniile lor fine  de o precizie halucinantă, cu literele subțiri și petele de culoare, sunt o dovadă foarte limpede a unui chef teribil de-a cunoaște și de-a explora, de care specia noastră se bucură de când se știe. În epoca noastră conectată, în care oricine are în buzunar cea mai detaliată hartă a lumii, e greu să-ți imaginezi cum a fost posibil ca oamenii să deseneze hărțile fără ajutorul tehnologiei. Tocmai de-asta e interesant de mers la expoziția de hărți japoneze vechi - realizate între 1603 și 1912, printre care se află și unele făcute de cartograful Ino Tadataka, după ce a bătut Japonia la pas.

Un triplu eveniment la Teatrul Evreiesc şi patru reflecţii video asupra spaţiului public, de la Ionuţ

Lansare Program „Ticun Olam” & proiecție de film Marele Jaf Comunist, Teatrul Evreiesc de Stat, Bucureşti, marţi, 5 decembrie, ora 18.00

Teatrul Evreiesc de Stat lansează mâine platforma de teatru socio-politic „Ticun Olan”, coordonată de regizorul David Schwartz și de Andreea Vălean (regizoare & scenaristă). Programul include spectacole, proiecții de film, dezbateri, spectacole-lectură și teatru participativ pe marginea problemelor și provocărilor majore ale societății contemporane, în contextul în care, scriu organizatorii, dreptatea socială, construirea unei lumi mai echitabile și mai incluzive au fost şi sunt esențiale în istoria şi cultura evreiască. Cu această ocazie se va lansa şi concursul de dramaturgie contemporană evreiască, setat să descopere, să dezvolte și să monteze piese de teatru care pornesc de la biografiile unor personalități evreiești din spaţiul românesc. 

La final va fi proiectat Marele Jaf Comunist, în regia lui Alexandru Solomon: în 1959, şase foști membri ai nomenclaturii comuniste și colaboratori ai Securității, cu toții evrei, foști ilegaliști, fură o mașină a Băncii Naționale în care se află 1,6 milioane de lei; sunt arestaţi, li se cere să reconstituie furtul și ancheta în fața aparatului de filmat, apoi sunt condamnați la moarte și împușcați; la mai puțin de un an, apare pe ecrane filmul Reconstituirea, cu autorii jafului în rolurile principale, iar după 40 de ani, regizorul Alexandru Solomon revine asupra acestui eveniment ale cărui semnificații și motivații rămân neelucidate până astăzi. Filmul va fi însoţit de o discuție cu publicul la care vor participa Alexandru Solomon, istoricul Cristina Diac și sociologul Florin Poenaru. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

QUIET ODD #15, ODD, Bucureşti, marţi, 5 decembrie, ora 20.00 

ODD vă aşteaptă mâine la patru filmuleţe-reflecţii asupra spaţiului public. Habitat C3B (de Niklas Goldbach, 2008, 7:36 min) are ca decor un mediu urban aproape depopulat, locuit de câţiva oameni identici angajaţi într-o misiune necunoscută, care-l urmăresc pe unul dintre ei, desprins de grup; scurtmetrajul urmăreşte călătoria protagonistului într-un peisaj urban modern, dar deprimant de steril (acţiunea fiind filmată în districtul Beaugrenelle din Paris, construit în anii ’70 în încercarea lui Georges Pompidou de-a moderniza oraşul şi ajuns acum în paragină). in the event of amnesia the city will recall… (de Denis Beaubois, 1997,9:59 min ) e o combinaţie foto & video & performance care are la bază o acţiune de trei zile în spaţiul public din Sydney (Australia) şi care chestionează rolul supravegherii în spaţiul public, încercând să ajungă dincolo de sistemul camerelor de supraveghere şi să intre în contact cu lumea din spatele său. Eastleigh Crossing (de Mwangi Hutter, 2009, 8:05 min) urmăreşte un performance din Nairobi care scutură normele restrictive privind comportamentul în spaţiile publice de-acolo - sunt unele în care oamenii n-au voie să mănânce, să bea, să vorbească sau chiar să respire. Iar The Recorder Player from Sheikh Jarrah (de Yael Bartana, 2010, 7:20 min) arată o tânără care cântă la flaut (melodii combatante ale mişcării socialiste muncitoreşti, cântate de regulă la evenimente de comemorare din Israel) de-a lungul unui lanţ uman format din soldaţi israelieni; femeia aparţine unui grup de demonstranţi ce militează împotriva expulzării musulmanilor din Ierusalim şi, prin interpretarea ei, rupe lanţul uman şi se alătură protestatarilor.

Filosofie și Fierbințeanu, de la Ioana

Despre fericire și dreptate în cultura pop cu Radu Uszkai, Journey Pub, București, luni, 4 decembrie, de la ora 19.00

Despre ce vorbim când vorbim despre Seinfeld și modul lui de a se-ntreba „care-i treaba cu” orice? Sau despre motivele lui absolut minore de a termina relații cu femeile? Sau despre Don Draper și identitatea lui complicată, întunecată? Sau despre orice personaj de serial de pe Netflix/HBO, din jocuri sau cărți? Radu Uszkai, cercetător la Centrul de Etică Aplicată și moderator de cafenele filosofice de peste doi ani pentru Asociația Română de Filosofie Practică propune că atunci când vorbim despre alegerile personajelor filosofăm, de fapt, despre fericire și dreptate. Și mai propune să filosofăm cu toții, la Journey Pub, luni seara (cu rezervare la 0752 285 286, în limita a 100 de locuri disponibile). Biletul costă 20 de lei și dacă ai nevoie să mai afli ceva despre Radu înainte să participi la dezbatere, uite, citește articolul ăsta, pentru care ne-a ajutat să descâlcim încurcatele ițe logice ale Coaliției pentru Familie.

Fierbințeanu live at Control, București, marți, 5 decembrie, de la ora 21.00  
 
Soții Fierbințeanu, Gabriela (voce) și Cristian (voce, computer, instrumente), sunt un duo art-pop și sunt și un pic epuizați. Lucrează de trei ani la un nou album, care se numește The Great Scheme of Things. L-au prezentat deja sub formă de spectacol black-box pe scene de dans contemporan, dar marți în Control n-o să-l lanseze. Albumul iese în 2018 – până atunci, ei o să facă altceva. Ceva aproape ad hoc, improvizat cu elemente de experiment, teatru ș.a. Ceva cu bucăți din melodiile mai vechi – poate. Dar cu siguranță ceva care-o să le reconfirme eticheta de „una dintre cele mai excentrice creaturi ale muzicii independente fabricate în România”, conferită de Dilema Veche. Până marți (PS: e marți în Control, știm cu toții ce înseamnă asta), Fierbințeanu, chiar ei:

Dileme etice și-un concert caritabil, de la Luiza

Intersecțiile de miercuri cu Constantin Vică, Rezidența BRD Scena9, miercuri, 6 decembrie, de la ora 19.30

Permiteți-mi să spun OMFG. Constantin Vică e unul dintre cei mai articulați, mai deștepți și mai lucizi oameni pe care-i cunosc. În același timp, e și lector la Facultatea de Filosofie și cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București. Vine miercuri la Intersecții ca să vorbească despre dilemele corectitudinii politice și justificările ei morale, în cadrul unei serii de trei conferințe. Nu cred că-i moment mai potrivit să ascultăm un om cu capul pe umeri desfăcând corectitudinea politică în feliuțe și explicându-ne tacticos ce e cu fiecare în parte. Spoiler: nu, probabil n-o să murim dacă suntem corecți politic.

Culese Din Cartier Showcase - concert caritabil, Control Club, miercuri, 6 decembrie, de la ora 21.00 

Spune sincer: când ai fost ultima dată la un concert caritabil? Și chiar dac-ai fost, nu mai strică încă unul, fix de Moș Nicolae. Banii strânși pe bilete o să folosească la cumpărat cadouri de Crăciun pentru 81 de copii și-o să sprijine trei asociații care se ocupă de ei. Biletul e 50 de lei, muzica e bună, ‘tis the season for giving, așa că ia un prieten, du-te să dansezi și fă o faptă bună.

Pentru că, potrivit ultimelor date, aproape jumătate dintre copiii României sunt expuși riscului sărăciei și excluziunii sociale. Aproape dublu față de media UE.

*

Foto: Caption din afișul expoziției Leei Rasovszky