Film cu hipioți sovietici, de la Diana
Soviet Hippies | Documentary Mondays, la Centrul Ceh din București, luni, 15 aprilie, ora 20
Unul dintre cele mai interesante filme de săptămâna asta mi s-a părut documentarul „Soviet Hippies„, care recuperează povestea hipioților din URSS din anii ‘70. Mișcarea lor se numea „Sistema”. Într-un interviu pentru revista Jacobin, regizorul Terje Toomistu povestește că „Sistema” a pornit de la numele unui hipiot din Moscova, Sontse, care se traduce prin „însorit”. Ceilalți hipioți i se adresau acestuia cu porecla de „Soare”, iar oamenii din jurul său erau numiți „Sistemul solar”. Mișcarea hippie din URSS a funcționat „ca o rețea auto-organizată și auto-susținută de oameni care împărtășesc valori și idealuri, călătoresc în întreaga țară și se întâlnesc în apartamentele lor”, mai spune regizorul.
O retrospectivă mult așteptată, de la Luiza
Expoziție eveniment | Eli Lotar (1905 - 1969), Muzeul Colecțiilor de Artă, Calea Victoriei 111, intrarea liberă de joi, 18 aprilie, până de Paști
Eli Lotar e, de fapt, Eliazar Lotar Theodorescu, fiu al lui Tudor Arghezi, unul dintre cei mai cunoscuți fotografi ai Parisului, amic bun și coleg de artă cu Luis Buñuel, Antonin Artaud, André Kertész, Man Ray sau Alberto Giacometti. E prima dată când se-ntoarce în felul ăsta acasă, artist emigrant acum aproape un secol, cu o retrospectivă a operei sale fotografice și cinematografice, așa cum a fost ea realizată în 2017 la Centre Pompidou. Joi, 18 aprilie, aveți șansa să participați la tururile ghidate ținute de cele două curatoare, Damarice Amao (Centre Pompidou) și Pia Viewing (Jeu de Paume). Despre retrospectiva de la Jeu de Paume a scris ilustratoarea Oana Lohan acum doi ani, iar textul ei, Roman noir pe sugativă, e o introducere perfectă în cine-a fost Eli Lotar. La 50 de ani de la moartea lui, începem să-l cunoaștem, în sfârșit.
Un pic de suprarealism și multă artă contemporană, de la Andra
Expoziția „Gherasim Luca - Erou limită”, Muzeul Național al Literaturii Române, București, vineri, 19 aprilie, de la ora 17
Numele lui Gherasim Luca (născut Salman Locker) e în continuare marginal în istoria literaturii pe care o învățăm în școli, la fel ca mulți alți avangardiști români care la începutul secolului trecut o țineau tot într-o revoluție culturală. Expoziția de la MNLR e o ocazie rară de-a trage cu ochiul în laboratorul poetului/teoretician, care a făcut parte din mișcările de avangardă din București și Paris și care, împreună cu scriitori ca Gellu Naum sau Victor Brauner, au resuscitat suprarealismul în România de după cele două războaie. Folosind materiale din colecția muzeului și a Bibliotecii Academiei, expoziția e o ocazie excelentă de a înțelege mai bine ce se află, de fapt, sub eticheta de „poet”: cărți-experiment, colaje făcute cu tehnici moștenite din deja tradiția lui Tristan Tzara, intervenții pe albume de artă ș.a.m.d.
Expoziția „Specii de Spații”, deschisă la Muzeul Național de Artă Contemporană de joi, 18 aprilie, la ora 10, și expoziția „Spațiu. Continuare și sfârșit”, deschisă la Rezidența BRD Scena9, de joi, 18 aprilie, de la ora 19:00
Pornind de la cartea „Specii de spații”, în care scriitorul francez Georges Perec se joacă cu reflecția asupra nenumăratelor spații, reale sau fictive, cu care operăm, curatorul Mihnea Mircan a construit o expoziție care-și propune să investigheze subiecte înrudite cu cele din cartea lui Perec, dar folosind limbajele artelor vizuale. În expoziția de la MNAR sunt prezentate lucrări realizate de 28 de artiști din diverse colțuri ale lumii, toate aparținând colecției băncii Société Générale.
Sub aceeași umbrelă conceptuală, Mircan a conceput la Rezidența BRD Scena9 expoziția „Spațiu (Continuare și sfârșit)”, cu lucrări ale artiștilor Iulia Nistor și Achraf Touloub. Nistor, care s-a mutat din România în Germania, urmărește în pictura ei geometrii ale unor spații mentale și procese interioare, astfel încât straturile de culoare, incomplete, șterse, recompuse, te trimit cu gândul la memoria fragmentară. Touloub, născut în Maroc, dar cu studii de artă la Paris, pune împreună tehnici artistice tradiționale și teme ale prezentului, urmărind locurile locurile în care moștenirea trecutului și tensiunea trecutului se intersectează.
Filme politice de la Venera
Cinepolitica 2019 - Festival de film politic, 18-21 aprilie
În București e vremea contemplării. Două festivaluri de filme te provoacă, unul după altul, să rupi un pic rutina micro-cosmosului tău și să-ți vezi locul în lumea largă explorând povești personale și politice. American Independent Film Festival durează până joi. Dacă nu știi despre ce e vorba, citește recomandarea de săptămâna trecută a lui Ionuț. Festivalul de film politic Cinepolitica începe imediat după, cu filme despre procesele întârziate ale naziștilor, despre gesturi de ajutor care, într-o perioadă de neîncredere și polarizare socială, capătă sensul opus, despre diferite nuanțe și manifestări ale puterii politice la care asistăm în această perioadă. România participă la festivalul de filme politice cu un film de Mugur Vărzariu, portretul unui nostalgic român care visează la întoarcerea comunismului.
O întâlnire cu un eseist fascinant, de la Ionuț
Martin Puchner la Cărturești Verona, sâmbătă, 20 aprilie, ora 17.00
Profesor de literatură comparată la Harvard, Martin Puchner este una dintre cele mai importante figuri ale lumii intelectuale de azi. Eseist și cercetător strălucit, Puchner are o abordare interdisciplinară și e interesat de legătura dintre filosofie - teatru - literatură și e un exemplu rar de intelectual erudit care reușește să ajungă și la un public larg. În cadrul evenimentului de sâmbătă de la Cărturești, Puchner va vorbi despre cartea „Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația”, apărută anul trecut la Polirom, și care oferă o perspectivă complexă asupra evoluției scrierii în ultimii 4000 de ani și asupra rolului pe care l-a avut scrisul în istoria imperiilor. După cum spune chiar autorul, cartea e „o poveste a literaturii și a felului în care ne-a transformat planeta într-o lume scrisă”.
