Nici nu zici că am intrat în miezul căldurii extreme și-al luminii. Evenimentele culturale se adaptează la temperaturile înalte și continuă să ne ofere momente de repaos și contemplare, serile, după job.
Film proaspăt în vremuri grele pentru artă, de la Venera
Proiecția filmelor de licență . Regie de film. Generația 2019, Muzeul Țăranului Român, luni, 1 iulie, orele 18:00
Zilele acestea, când guvernul a tăiat bugetul pentru instituțiile de cultură iar sute de angajați nu și-au mai primit salariile sau au fost dați afară, studenții de la UNATC își văd în continuare de studiu și-și prezintă lucrările de licență. În lipsa unor spații sau oameni care să le facă vizibile, creațiile lor apucă uneori, o singură dată lumina reflectoarelor: când sunt prezentate publicului, după examene. Astăzi, de la șase seara, poți viziona spectacolele absolvenților de anul acesta, de la UNATC, secția regie de film. Intrarea este liberă, dar du-te din timp să-ți ocupi locul în sală și să-i încurajezi pe cei care insistă să-și urmeze pasiunea, în ciuda descurajărilor sistematice pe care le primesc din partea statului.
O expoziție-recuperare, de la Luiza
Expoziția „Partea asta care parcă are nevoie să iasă printr-un loc al corpului meu”, Salonul de proiecte (Tipografia Universul, Corp B), de miercuri, 3 iulie, până joi, 4 august
Cine sunt artiștii români care au plecat din țară în timpul comunismului, mai precis între finalul anilor ‘60 și sfârșitul anilor ‘70? Cum s-au plasat ei față de mediul artistic pe care l-au lăsat în urmă? Cum a arătat arta lor înainte și după plecare? Cum era să pleci știind că s-ar putea să nu te mai întorci? O expoziție-recuperare, care scoate la suprafață un context și niște istorii mai puțin cunoscute ale migrației artiștilor români din vremea comunismului.
Contribuții de: Horia Bernea, Andrei Cădere, Florina Coulin, Jindřich Chalupecký, Andrei Gheorghiu, Ion Grigorescu, Octav Grigorescu, Pavel Ilie, Matei Lăzărescu, Julian Mereuță, Paul Neagu, Simona Runcan, Decebal Scriba, Emil Simiu.
(titlul expoziției e o frază dintr-o scrisoare trimisă de Andrei Gheorghiu lui Ion Grigorescu în 1987)
Festival de Bucovina pe terasă bucureșteană, de la Ioana
Câmpulung Film Fest la QP Pub, București, Praporgescu 13, miercuri, 3 iulie, de la ora 21 la 22
Am ajuns acum doi ani la Câmpulung (Moldovenesc) și am descoperit un festival mare într-un oraș mic. Când zic „festival mare” nu mă gândesc la super-producții cinematografice sau desfășurări impresionante de forțe, cu covoare roșii și vedete. Când zic „oraș mic”, nu zic câtuși de puțin „provincial”, „plictisitor”, „modest”. Zic, însă, că merită să mergi în Bucovina, la Câmpulung Film Fest, dintr-o droaie de motive. În primul rând, da, Bucovina încă e pe-atât de frumoasă pe cât ți-o amintești – iar dacă n-ai fost niciodată, festivalul ăsta e prilejul perfect s-o descoperi. În al doilea rând, orașul îmbrățișat de dealuri e cochet și-are o inimă uriașă – o s-o vezi în dedicarea voluntarilor și în pasiunea organizatorilor. În al treilea, dar cu siguranță nu ultimul rând, genul de festival precum CFF, care revitalizează spații culturale uitate de mai-marii culturii românești, merită din plin un public cât mai mare. (Bonus: la CFF au proiecții în aer liber, pe o fostă pistă de ski, sub toate stelele pe care n-ai cum să le vezi la București.) Și dacă te-am convins, și dacă nu, hai miercuri în cel mai iubit bar din centrul Bucureștiului, să vezi o selecție de scurtmetraje din arhiva festivalului. Promit că merită.
Poezie pe viu, de la Andra
Poezie 4 x 4. Pod poetic New York - București, Green Hours jazz & theatre-cafe, marți, 2 iulie, ora 19:30
Săptămâna trecută i-am văzut și ascultat pe cei patru poeți tineri americani și tot ce pot să vă spun e că au reușit să șteargă cu totul starea în care venisem - un amestec de oboseală și agitație - și m-au teleportat într-un spațiu mental incitant și-n același timp numai bun pentru contemplație. Mason Granger e maestru în ritm, Gabriel Ramirez e un magician al confesiunii, Jess Rizallah e autoare a unor imagini-gânduri extraordinar de bogate, iar Myles Taylor jonglează cu dragostea și revolta. Puse cap la cap, poeziile celor patru desenează lumea din care vin autorii (dar pe care o cunoaștem tare bine), cu angoasele și întrebările ei, cu căutările și deziluziile ei, cu mări pline de plastic și sesiuni de terapie, cu dezgroparea rădăcinilor și fluxurile de știri live, cu genuri fluide și orașe în care te pierzi.
foto credits: Câmpulung Film Fest
