„Ne-au lăsat ca pe niște animale.”
„Sunt îngrozită pentru că nu știu ce-o să se întâmple.”
„Așa am rămas toate… fără nici o speranță.”
„Suntem doar niște infectați destinați morții oricum.”
Planul statului român pentru lupta împotriva pandemiei a lăsat milioane de oameni pe dinafară.
Printre ei, și femeile însărcinate.
Numai în luna februarie, statul a numărat 11424 nașteri în România.
De câteva luni tot citesc de ce-are nevoie o femeie ca să treacă cu bine peste sarcină, naștere și primele luni cu copilul ei. Sunt în săptămâna 37. Din momentul în care public textul ăsta, aș putea naște oricând.
O femeie însărcinată are nevoie de:
Liniște
Sprijin
Siguranță
Încurajare
Soluții
Informație
Ce are acum în România o femeie însărcinată:
Nimic
De marți, 24 martie, au fost suspendate consultațiile și investigațiile în spitalele de stat pentru orice nu reprezintă o urgență majoră. În aceeași zi, Departamentul de Situații de Urgență a revenit cu un punct de vedere, prin care precizează că femeile însărcinate „care necesită anumite controale periodice ambulatorii obligatorii, pentru monitorizare și investigații” au parte în continuare de asistență medicală. Asigurarea asta a rămas însă doar pe hârtia semnată de Raed Arafat. Spitalele publice au anulat deja programările pacientelor.
Dacă ești însărcinată și trebuie să faci una dintre ecografiile sau analizele obligatorii ca să afli, de pildă, dacă n-o să naști un copil cu malformații, nu-ți rămâne decât să-ți cauți un loc la privat. Dacă ai bani pentru asta. Dacă locuiești într-un oraș. Dacă ai o clinică privată la tine-n oraș.
În Suceava nu poți. În ultimele zile, am vorbit cu zeci de femei blocate în case și-n propria spaimă. Toate se simt abandonate de autorități, care au dispărut în ceața epidemiei, și de doctorii lor, care nu știu ce să le spună.
Multora le e și frică de virus și de ce le-ar putea face copiilor lor, dar n-au pe cine să întrebe. Puținele studii care s-au făcut până acum pe femeile însărcinate infectate cu COVID-19 nu au arătat că virusul s-ar transmite prin lichidul amniotic sau lapte către copil. Dintr-o analiză pe 147 de gravide a reieșit că doar 8% au făcut o formă severă a bolii, deci femeile însărcinate nu par mai vulnerabile la complicațiile virusului decât restul populației. Iar copiii și bebelușii tind să facă forme ușoare sau chiar să nu dezvolte nici un simptom, dar pot da mai departe virusul. Cam atât se știe deocamdată.
Spitalul Județean din Suceava stă închis de când a devenit cel mai mare focar de infecție din țară, cu cel puțin 300 de cadre medicale bolnave. În numai zece zile, echipa de conducere a fost concediată, a doua și-a dat demisia, a treia a venit cu medici militari și cu promisiunea gestionării dezastrului. Maternitatea din cadrul spitalului, singura din oraș, e și ea închisă, iar doctorii sunt în carantină sau autoizolare. Cele două clinici private s-au închis și ele. Deci, unde pot să nască femeile din Suceava? La 20-40 de kilometri distanță. „Să meargă la spital la Fălticeni sau la Rădăuți!”, spune cu siguranță-n glas Manuela Trifan, noua directoare DSP Suceava, trimisă de la Iași ca să rezolve situația.
De la Rădăuți, un orășel cu puțin peste 20 000 de locuitori, lucrurile se văd altfel. „Dacă Spitalul Județean (din Suceava, n.r.) nu se deschide într-o săptămână, suntem terminați”, avertiza luni, 30 martie, managerul spitalului din Rădăuți. „Nu ne este rușine să spunem adevărul. (...) Am primit 25 de măscuțe de la statul român… 25, nu 25 de mii”, continua managerul Traian Andronachi. La Fălticeni, spitalul nou mai așteaptă 5 milioane de euro ca să se deschidă. I-a promis Ministrul Sănătății, dar încă n-au venit, așa că fluxul mare de pacienți ajunge tot în spitalul vechi. Sâmbătă, 4 aprilie, spitalul a fost închis parțial din cauza îmbolnăvirii a 44 de cadre medicale. Secția de obstetrică-ginecologie e încă deschisă.
Indecizia asta e înnebunitoare pentru femeile aflate într-un moment care pur și simplu nu poate fi amânat. Copiii nu stau după șefi de ministere și nici măcar de stat.
Travaliul maternităților
De lipsă de echipamente și organizare se plâng multe spitale din țară. De la centru vin decizii, dar nu și sprijin. Și, uneori, nici deciziile nu sunt foarte clare.
Pe 17 martie, maternitatea Bucur a fost desemnată maternitatea din București unde pot naște femeile infectate cu COVID-19. Câteva zile mai târziu, Bucur a fost înlocuită cu Filantropia, cea mai mare maternitate din țară. Femeile au fost anunțate de pe-o zi pe alta să-și caute alt loc unde să nască. Medicii au semnat un memoriu, pacientele o petiție. Abia pe 31 martie, când România înregistra oficial 2245 de infectați și 69 de morți, a apărut în Monitorul oficial lista tuturor spitalelor din România care vor trata pacienții cu COVID-19. Bucur e acolo, Filantropia nu.
Și la Suceava mii de femei au semnat o petiție ca să-și primească maternitatea înapoi. Dar presiunea n-a funcționat ca la București. La fel s-a întâmplat la Botoșani, unde un medic a amenințat pe Facebook că se leagă „cu lanțurile de gard” dacă maternitatea primește doar cazuri COVID-19. La Craiova, primarul, portavoce a gravidelor din oraș, a cerut Ministerului să găsească altă maternitate pentru COVID-19 decât Filantropia, cea mai mare din Oltenia. La Iași, doctori și asistente au ieșit în fața maternității „Elena Doamna” în semn de protest că li s-a adus o femeie care stătea să nască și era suspectă de infecție. „Nu avem echipamente! E un abuz!”, au strigat cu toții în cor. Un angajat chiar a blocat intrarea ambulanței cu mașina personală.
Doctorilor le e frică. Nu au echipament de protecție, nu au fost instruiți ce să facă, lucrează în spitale fără circuite care să separe pacienții bolnavi de cei sănătoși, într-o țară care nu știe să-i apere. La final de martie, aveam cea mai mare rată măsurată oficial de infectare din Europa a personalului medical, la egalitate cu Spania. 14% dintre cei infectați erau cadre medicale. Doar că Spania avea deja 65 000 de cazuri, iar noi eram abia pe la 2500. Adică ne-am transformat doctorii în focar înainte ca epidemia să explodeze. Între timp, noi am ajuns la 19%. Asta ne va lăsa în curând, bolnavi și sănătoși, fără asistență medicală.
„Am 22 săptămâni de sarcină și în perioada aceasta ar trebui să fac morfologia fetală. Nu am unde să o fac! Cabinetele medicale sunt închise, doctorii în izolare/ carantină, în alte județe nu ne primesc.”
„Ei nu știu ce înseamnă să nu dormi cu nopțile că te gândești că nu ai unde să îți aduci copilul pe lume. Pe lângă fricile normale de durere, de travaliu, de naștere în sine, acum trebuie să suportăm și durerile astea în suflet.”
(ce spun femeile pe un grup de Facebook al viitoarelor mame din Suceava)
Deja, la Timișoara, una dintre maternități e exclusiv pentru COVID-19, iar cealaltă a intrat în carantină după ce cinci asistente au avut teste pozitive. Luni, 6 aprilie, erau infectate 13 cadre medicale, 11 lăuze şi o femeie gravidă. Seara, Ministerul a confirmat și 10 nou-născuți cu rezultat pozitiv, în vreme ce mamele lor au teste negative.
Pacientele care au fost transferate cu ambulanța la o clinică privată și asigurate că nasc „în regim de stat” s-au trezit după naștere că sunt puse să plătească 2000 de euro. „E o eroare de comunicare”, a spus clinica.
Clinicile private profită oricum de situație și cresc prețurile. Au pățit-o viitoare mame care au sunat să-și găsească un loc de născut la adăpost de COVID-19. „La Arcadia, în Iași, au mărit tarifele. Mi-au zis Sigur, vă primim cu plăcere! 6600 nașterea naturală, cu spitalizare două zile. Și 7700 cezariana. Am așteptat cinci ani de zile sarcina asta, dar salariul meu e de 2800 de lei...”, povestește Maria din Gura Humorului. Alte femei se plâng pe grupurile de Facebook că marile rețele private din București se bucură de cererea mare și scumpesc nașterile tocmai acum, „când și-așa stăm prost cu banii”.
„Ce se va întâmpla cu aceste femei?”
La Suceava e doar episodul pilot. Un oraș cu spitalele și clinicile închise, cu doctorii internați, în carantină sau autoizolare. „E foarte grav ce se întâmplă. Nu ştiu cum vor face faţă. La noi erau câte 20 de naşteri pe zi. Ce se va întâmpla cu aceste femei? E o situaţie îngrozitoare. Înainte să nască, femeile ar trebui să fie relaxate, liniştite, dar ele trăiesc un adevărat coşmar“, a declarat pentru presa locală Petronela Vicoveanu, medic în cadrul secției de obstetrică-ginecologie de la Spitalul Județean Suceava.
Irina Popescu, vicepreședinta Asociației Moașelor Independente din România, încearcă să găsească o soluție pentru femeile din Suceava. E din București, a ajutat sute de copii să aterizeze cu bine în brațele mamelor lor, și e dispusă să organizeze rapid un detașament de moașe cu care să debarce în Moldova.
Într-o săptămână, a dat zeci de telefoane autorităților, de la Raed Arafat până la vicepreședintele Consiliului Județean. Le-a propus să deschidă rapid un centru de nașteri cu doctori și moașe, cum se întâmplă deja în Marea Britanie, Italia sau Spania. E o modalitate de-a ajuta femeile cu sarcini cu risc redus să nască în siguranță. Plus c-ar mai ușura spitalele de presiune, lăsându-le să trateze în primul rând pacientele cu risc. Propunerea s-a blocat însă în pixul DSP, care n-a dat avizul pentru redeschiderea uneia dintre clinicile private din Suceava și transformarea ei în centru de nașteri, cu posibilitatea de-a interveni rapid în caz de cezariene.
Între timp, femeile scriu disperate pe grupuri de Facebook că nu au nici o soluție și se întreabă unele pe altele ce e de făcut. Au rămas, ele și copiii din burțile lor, suspendate într-un nor de panică și nesiguranță.
Andreea e la prima ei sarcină. Locuiește în Măcini, un sat din județul Suceava. Soțul e blocat în Anglia, n-a mai apucat să zboare acasă. Fratele s-a întors de curând din Germania și „l-au băgat în carantină, la Rădăuți.” Stă singură și lucrează prin curte, poate-poate reușește să-și declanșeze travaliul. E în 40 de săptămâni și așteaptă să nască. Doctorița de la Județean care-i urmărea sarcina nu i-a zis decât: „Fălticeni sau Rădăuți”. N-are de la cine să ceară vreun sfat.
A sunat la mai multe spitale și i-au dat răspunsul standard pe care-l primește orice gravidă zilele astea: „Când te iau durerile, sună la ambulanță și te duc ei undeva”. Undeva.
Alexandra intră în săptămâna 39. „Am preferat nașterea naturală, urma să nasc la Spitalul Județean. Acum, cu toată situația, nu știu ce va fi. Spre exemplu, merg și nasc la Fălticeni. Într-un scenariu bun, toate lucrurile decurg ca la carte și e totul bine. Dar în cazul în care apare o complicație și am nevoie de anestezist și operație de urgență, ce se întâmplă?” La Fălticeni, există un singur anestezist și vine când poate și e nevoie de el.
„Sunt situații neprevăzute care pot fi soluționate prin n metode de mai marii orașului dacă nu ar fi atât de ocupați cu șezutul în scaun”, continuă Alexandra. „Oricum, o nouă generație ce vine îi va ține minte.”
„Eu voi naște la sfârșit de mai/început de iunie, nu am iluzii că va fi mai bine atunci, poate chiar mai rău”, îmi scrie Gabriela din Timișoara. „E absolut frustrantă indiferența Ministerului Sănătății față de situația femeilor gravide din România. Nu-mi permit panici și gânduri negre, deși simt cum mă apucă depresia. Cred ferm în incompetența sistemului medical românesc, și mi se pare ireal ca, după luni de stres cu o sarcină obținută prin tratamente incredibil de dificile, care au durat ani, să mă lovesc, ca de un zid, de mizeria nesfârșită a acelorași ipocriți care deplâng scăderea natalității, „protejează familia” etc.”
Sentimentul c-au uitat toți de tine. Că tu nu contezi. Că nu există loc în lume pentru copilul tău. Furie. Frică.
„Deșeu infecțios”
Ministerul Sănătății a publicat zilele trecute un document de 14 pagini despre tratamentul femeilor confirmate sau suspecte cu COVID-19. O parte a protocolului recomandat celor 50 de maternități din țară care vor prelua cazurile COVID-19 contrazice Organizația Mondială a Sănătății. Uneori, chiar explicit: „Deși recomandările OMS susțin posibilitatea alăptării la lehuzele infectate COVID-19, având în vedere infrastructura secțiilor de obstetrică-ginecologie și neonatologie a maternităților din România precum și amploarea pandemiei COVID-19 în România se recomandă izolarea nou-născutului de mama infectată și hrănirea acestuia cu formulă de lapte.”
Adică, dacă ești bănuită că ai putea fi infectată, naști în izolare, îți iau copilul și ți-l dau înapoi abia „după ce există două teste succesive negative”. Uneori, rezultatul unui test vine și la o săptămână după ce-a fost făcut. Deci ai putea să nu-ți vezi copilul nou-născut o vreme. Starea medicală de urgență naște abuzuri. S-a întâmplat și-n cazul unei femei care a ajuns la spital cu hemoragie după un avort și a fost amendată de DSP Ploiești cu 100 000 de lei pentru c-a ieșit din izolare și n-a așteptat să moară acasă.
Tot Ministerul Sănătății consideră că laptele unei femei infectate sau suspecte de COVID-19 e „deșeu infecțios” care trebuie aruncat. O opinie devenită protocol și neargumentată de absolut nici un studiu.
Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România scrie pe site într-un articol din 16 martie (neadus la zi de atunci) că „separarea timp de două săptămâni a nou născutului ar minimiza riscul transmisiei virale de la mama infectată.” Deși, din nou, recomandările internaționale nu spun deloc asta, dimpotrivă.
OMS are o pagină cu răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. La capitolul „Pot să-mi ating și ține în brațe copilul nou-născut dacă am COVID-19?”, răspunsul e „Da. Contactul apropiat și timpuriu, alăptarea exclusivă ajută un copil să se dezvolte sănătos. Ar trebui să fiți încurajată: să alăptați în siguranță, cu o igienă respiratorie bună; să vă țineți în brațe, pe piele, nou-născutul; să împărțiți camera cu nou-născutul. Ar trebui să vă spălați pe mâini înainte și după ce vă atingeți copilul și să mențineți toate suprafețele curate.”
Colegiul Regal al Ginecologilor și Obstetricienilor împreună cu Colegiul Regal al Moașelor din Marea Britanie au publicat deja a șasea variantă a ghidului „Infecția cu COVID-19 în sarcină”. Fiecare nouă zi de pe Planeta Pandemie aduce alte studii despre efectele virusului asupra corpului uman, așa că datele și ghidurile trebuie mereu ajustate. Deși medicii britanici scriu că „femeile însărcinate nu par să fie mai predispuse la a contracta infecția decât populația generală”, Ministerul Sănătății din România pune într-o postare pe Facebook întrebarea „Sunt gravidele puse în pericol de COVID-19?”, la care răspunde neechivoc „DA”. În comentarii, femeile întreabă unde-și pot urmări sarcina și sănătatea și dacă, de fapt, asta nu le pune mai în pericol decât virusul. Nu le răspunde nimeni.
Așa cum nu le informează nimeni că nașterea acasă este o opțiune pentru sarcinile cu risc scăzut. Se întâmplă de ani buni în Olanda sau Danemarca, iar cererea crește mai ales pe timp de pandemie, când spitalele sunt aglomerate de bolnavi și urgențe. National Institute for Health Care and Excellence din Marea Britanie recomandă nașterile asistate acasă pentru sarcinile cu risc redus pentru că „rata intervențiilor e mai scăzută, iar rezultatele pentru nou-născut nu diferă în vreun fel de cele dintr-o unitate de obstetrică”. O sarcină „cu probleme” înseamnă, de obicei, hipertensiune, diabet, boli autoimune și alte afecțiuni.În România, ai dreptul să naști acasă dacă ai lângă tine o moașă și un doctor. Nu se spune-n lege ce fel de doctor. Dar moașa e absolventă de Facultate de Medicină și trebuie să aibă instrumentar medical și multă experiență. Plus un plan B, pe care-l pune la punct împreună cu tine în cazul în care lucrurile nu merg conform planului inițial. În aproximativ un caz din cinci, e nevoie de transfer la spital. Iar spitalul trebuie să fie la o distanță mai mică de 20 de minute cu mașina. Asta dacă nu ai o indicație clară de cezariană sau dacă n-ai trecut deja prin mai multe cezariene.
„Oricum tu naști și tu trebuie să fii convinsă că ești în locul cel mai potrivit pentru tine și pentru copilul tău”, îmi spune o prietenă la telefon. „Și-o să iei cea mai bună decizie în condițiile date.” De când e pandemie, decizia asta devine din ce în ce mai complicată pentru femei. Pentru că maternitățile stau pe nisipuri mișcătoare și pot deveni focare de pe-o zi pe alta, pentru că doctorii sunt din ce în ce mai greu de găsit, pentru că informația bună e rară.
Nu există în momentul ăsta pentru o femeie însărcinată din România o sursă de informare corectă, simplă, adusă la zi despre virus și sarcină. Drepturile femeii au fost suspendate odată cu starea de urgență. Nu mai are decât pe hârtie dreptul la consultații în spitalele de stat. Nu mai are dreptul la prezența partenerului la naștere și nici măcar apoi (tații își văd copiii lunile astea abia după ce ies din spital), indiferent dacă e bolnavă sau sănătoasă. Nu mai are dreptul să se apropie de copilul ei dacă e suspectă de virus. Chiar dacă asta poate avea efecte grave asupra sănătății ei psihice și-a copilului ei.
Așa a decis pentru femeile din România un stat care nici până acum n-a fost prea preocupat de sănătatea lor, lăsându-le să îngroașe cu viețile lor și-ale copiilor cele mai întunecate statistici din Uniunea Europeană: mortalitatea infantilă și mortalitatea maternă, nașterile la adolescente, nașterile premature, rata scăzută de monitorizare a sarcinii (adică multe femei ajung la un doctor abia când nasc), rata crescută de cezariene inutile. Toate astea, în cel mai subfinanțat sistem de sănătate a unei țări membre UE.
Am tot citit articole despre cum nasc femeile zilele astea în alte părți ale lumii. În statul New York, de pildă, unul dintre cele mai afectate de pandemie, guvernatorul Cuomo a dat un ordin prin care a decis că spitalele trebuie să „permită prezența unei persoane de sprijin care nu are febră în momentul travaliului/nașterii care să susțină pacienta care naște”. Pentru că riscul de-a avea o naștere traumatizantă e mai mare decât riscul virusului. În Marea Britanie, Italia sau Olanda, femeile nu sunt despărțite de copiii lor și sunt încurajate să-i alăpteze. Și da, crește cererea pentru nașteri acasă, cu o moașă alături.
Raluca locuiește la Lyon de câțiva ani. Mi-a scris într-o zi, după ce-a aflat că și eu sunt însărcinată. Ar trebui să naștem cam în același timp, spre final de aprilie, ea într-un spital din Franța, eu într-unul din România.
Amândouă ne-am gândit prima dată la fel, 2020 e clar un an bun să naști un copil. Uite ce bine sună, douămiidouăzeci, simetric, frumos. „Dar când vine realitatea peste tine, n-ai ce face, trebuie să te adaptezi. Iar când toată lumea în jurul tău vorbește de „anul morții”, tu, care aștepți un copil, care ți se plimbă prin pântece, trebuie să-ți spui că e și „anul vieții”, al atâtor vieți care vin pe lume.”
Raluca spune că inițial maternitatea de stat i-a anulat și ei programarea la ecografie, dar apoi s-au răzgândit. „Am primit un mesaj cum că toate programările sunt menținute.” Iar tații au voie în unele maternități și-n altele nu. „În cazul nostru, ei vor fi prezenți, dar după aceea nu mai au voie să te viziteze. Deci mai văd copilul după trei-patru zile, când așteaptă la ieșire. Deci bonjour, tristesse!”
Viața mea urmează să se dea cu totul peste cap în câteva săptămâni și nici măcar n-am mai avut vreme să mă gândesc la toate astea. Am avut în cap mai mult virusul decât copilul. Mi se pare în același timp nepotrivit și salvator să te gândești la o viață nouă când lumea își numără morții. E nepotrivit, pentru că frica ta e înghițită de cantitatea de groază și suferință din jur. E salvator, pentru că viața nouă o să vină în apartamentul de două camere și-o să ne ia pe sus și-o să ne lase să plutim în mica noastră lume dintre pătuț, lăptic și toate celelalte diminutive. Și o să fie bine, trebuie să fie bine pentru toate sufletele proaspete, altfel chiar n-are nici un sens.
+++
De unde poți să te informezi dacă ești însărcinată:
Pagina de Facebook a Organizației Mondiale a Sănătății, România
Site-ul Organizației Mondiale a Sănătății (engleză)
Spitalul virtual pentru copii, pagina de Facebook a doctorului Mihai Craiu și a colegilor săi de la Institutul de Sănătate a Mamei și Copilului
Newsletter-ul lui Emily Oster, cercetătoare americană (engleză)
Ce poți să faci dacă ești însărcinată:
Zgomot. Semnează petiții (cum ar fi asta), caută grupuri cu viitoare mame din orașul tău, organizați-vă, cereți-vă drepturile. Nu sta izolată, fără să ceri ajutorul nimănui.
Insistă ca doctorul care ți-a urmărit sarcina să-ți dea sfaturi și soluții, ca să găsiți împreună un plan pentru tine și copilul tău.
Consultații la distanță. Telemedicina e un vis îndepărtat pentru sistemul de stat din România, dar câteva clinici private au început să ofere posibilitatea consultațiilor la distanță. Evident, contra cost.
Tot la categoria „sfaturi la distanță” intră și programele „În sarcina noastră” și „Moașe de părinți” - „Nu ești singură, ai o echipă de specialiști lângă tine.”
Iar Asociația SAMAS pune la dispoziția mamelor afectate de COVID 19 numărul de telefon 0786 176 949. Poți suna aici ca să primești consiliere gratuită pentru menținerea lactației și consiliere psihologică de la specialiști. La fel și cu 07alaptare.ro.
