Scena9 vă prezintă un jurnal în imagini al României în această perioadă a claustrării și a anxietății. De la nord la sud, vom încerca să vă descriem astfel câteva dintre lucrurile care se întâmplă acum.
Cei doi reporteri, Octavian Coman și Raul Ștef, au pornit din Sighetu Marmației, de la granița cu Ucraina, iar drumul a continuat spre Bacău.
Dacă în Sighetu Marmației străzile erau destul de pustii, orașele mici par mai relaxate în privința recomandării autorităților ca locuitorii să stea în casă. Cum, de multe ori, drumurile naționale trec chiar prin centrul unor astfel de localități, am văzut destui oameni pe trotuare. Sau așezați pe bănci la taclale.
Proprietarii de magazine, restaurante sau farmacii sunt însă mai atenți. Spre surprinderea noastră, un vânzător dintr-un magazin sătesc nu ne-a lăsat să stăm pentru scurt timp la o masă în curte, noi fiind singurii clienți. Crâșmele de țară în fața cărora sunt adunați bărbații la un pahar, chiar și dimineața, nu mai sunt o imagine comună.
Singura „aglomerație” la țară e la farmacie.
În fața farmaciei din Nisiporești, județul Neamț, la ora prânzului, așteaptă vreo șapte săteni. Păstrează distanța între ei. Înăuntru intră doar câte unul, după cum le cere un anunț lipit pe ușă.
Doamna Paulina (78 de ani) a venit să-și ia medicamentele. Spune că e speriată și că iese rar din curte. Lângă ea așteaptă o consăteancă în căutarea pastilelor pentru o mătușă în vârstă de care are grijă.
Ana Maria Gherguț e farmacistă în Nisiporești. Mărturisește că e epuizată.
„A intrat panica în toată lumea și își fac aprovizionare cu medicamente, în special antitermice.”
Alcoolul sanitar îl dă raționalizat, doar o sticlă la o singură persoană. Nu mai găsește paracetamol simplu la distribuitori, după ce a vândut 2000 de bucăți într-o săptămână.
Goluri sunt și la medicamentele pentru diabet și glanda tiroidă.
„Au nevoie oamenii și nu găsesc”, spune farmacista.
„-Bună ziua! Cu pastilele suntem.
-Ați ajuns în zonă?”
E un dialog telefonic deja comun pentru Lucian Popa, un tânăr de 29 de ani din orașul Bacău. A postat în 16 martie un anunț pe Facebook, în care, alături de alți voluntari, se oferea să meargă gratuit la cumpărături pentru pensionari sau bolnavi, ca să-i păzească de ieșit din casă și expunere la virus. Singura condiție era ca nevoile lor să fie urgente, fie că e vorba de mâncare sau medicamente.
Lucian e de mai mulți ani implicat în viața culturală a orașului, fiind organizator al Street Delivery Bacău și Zidart.
Prima doamnă care a sunat după postarea anunțului era semiparalizată. A mers pentru ea la magazin ca să-i cumpere mâncare.
Cele mai multe solicitări Lucian le-a avut pentru medicamente. Nici în farmaciile din Bacău nu se mai găsește un medicament pentru tiroidă numit Euthyrox. Problemele mari de aprovizionare par să fie pentru concentrația de 100. Așa că, pe paginile de socializare pe care le administrează, Lucian Popa i-a îndemnat pe cei care au în casă mai multe cutii să dea o parte din pastile celor care au rămas fără. El le preia de la donatori și le oferă apoi persoanelor care au nevoie. În glumă, spune că face acum „tiroidă delivery”.
O pensionară singură îi mulțumește când primește pastilele necesare pentru o săptămână și jumătate. Vrea să-i ofere bani pentru ele, dar tânărul îi explică repede că medicamentele au fost donate de alți băcăuani și că nu trebuie să plătească nimic. Femeia, care a aflat de la o nepoată de ajutorul voluntarilor, mărturisește că i-a fost frică să le zică și numărul apartamentului, că nu știa la ce să se aștepte. S-au întâlnit în fața blocului.
„Nu aveți idee câți bătrâni singuri sunt”, povestește Lucian. „Bătrâni singuri care îmi plâng la telefon. E cumplit.”
După ce Lucian a făcut ieri un apel public și pentru măști, mănuși sau combinezoane destinate Spitalului Județean Bacău, Luciana, o profesoară de muzică, l-a sunat și i-a dat zeci de mănuși chirurgicale pe care la avea de când făcea cursuri de kinetoterapie. „Am dorit să-i ajut pe cei din spital. Știu cât de greu le este în situația de față”, și-a explicat Luciana gestul.
Adăugând o altă donație venită de la o asociație, tinerii voluntari din Bacău au strâns astfel sute de mănuși pe care le vor preda spitalului.
Tot ieri, Monica, o doamnă care nu a vrut să fie fotografiată, i-a oferit lui Lucian aproximativ 175 de pastile de Euthyrox. Fiind și ea bolnavă, avea patru cutii în casă. „Am văzut că mai multă lume scrie pe Facebook și am zis să dau și eu. O faptă bună, mai ales în postul Paștelui. Poate ne mai iartă Cel de sus.”
Voluntarii din Bacău lipesc și afișe în scările de bloc, pentru a-i anunța pe cei fără acces la internet de faptul că pot fi ajutați.
Lucian Popa estimează că, în cele trei zile de când a început campania, s-a întâlnit cu mai mult de 30 de oameni pentru a le lua sau a le duce mâncare și medicamente.
„Sunt foarte conștient că fără compasiune și empatie e greu să evolueze lumea. Virusul ăsta parcă chiar aici a lovit. Oameni care au uitat de valorile astea.”
Așa că a pornit în Bacău o rețea a empatiei.
* Călătoria celor doi reporteri a fost plănuită înainte să vină pandemia. Nu a fost abandonată pentru că jurnaliștii asta fac în vremuri de criză, sunt ochii și urechile publicului și merg acolo unde publicul nu poate merge. „Suntem foarte atenți. Ne dezinfectăm de ne ia răul, menținem distanța față de oameni. Facem tot ce este posibil. Meseria noastră presupune însă să ieșim în lume.”
