„Jumătate de an mâncăm ce producem în cealaltă jumătate”, îmi explică foarte limpede economia locală, Ghena, care alături de Ion, are grijă prin rotație de vacile din satul Racovaț, Republica Moldova. Pentru că nu au bani, sătenii nu angajează ciobani, ci fac cu rândul: cine are mai multe vaci, stă văcar mai multe zile.
Moldova, una dintre cele mai sărace țări ale Europei, are o economie care se bazează pe agricultură. Fructele, vinul și legumele sînt constat blocate pe piața din Rusia, principala piață de desfacere, ca sancțiune pentru intențiile Moldovei de a se apropia de Uniunea Europeană. Locuitorii satelor depopulate, îmbătrânite, practică o agricultura de subzistență. Este estimat că aproape jumătate din forța de muncă a Moldovei (între 1,2 și 2 milioane, din totalul de 4 milioane de locuitori) lucrează în străinătate: construcții, menaj în Rusia, Turcia, România și în Europa Occidentală.
La 25 de ani după declararea independenței, tranziția Moldovei nu a luat sfârșit, iar direcția ei e în incertă. Regiunea separatistă Transnistria, Republica Autonomă Găgăuzia, nordul puternic rusofil (zona Bălți) sunt regiuni compacte care disonează puternic cu dorința multora de a se apropia de Vest. Diversele etnii (ruși, ucrainieni, găgăuzi), precum și diversele simpatii politice au polarizat țara până anul trecut, când lumea a ieșit în stradă, amestecată, cerând cu toții pentru prima dată un lucru în comun: eradicarea mafiei și a corupției. În noiembrie anul trecut, dispărea 1 miliard de euro din sistemul bancar moldovenesc – ducând la arestarea fostului premier Vlad Filat și la multiple suspiciuni asupra oligarhului Vlad Plahotniuc, bănuit că ar conduce Moldova din umbră. Protestele au durat luni de zile și au scos zeci de mii de oameni în stradă. Astăzi, ele s-au stins, iar liniștea domnește pe străzile orașelor – liniște care devine stranie după orele 19:00, când cu greu mai vezi oameni pe străzi, mai ales în provincie.
În urmă cu câteva săptămâni, m-am suit în mașină și pentru o săptămâna în care ploaia nu s-a oprit, am călătorit fără țintă prin Moldova. M-am nimerit înaintea alegerilor prezidențiale, înaintea primului țur. Ar putea trece și neobservate, pentru că de la nivelul străzii sînt invizibile. Sînt prea puțin bani pentru campania electorală, a spus un fotograf din presă locală: campania are loc la televizor și pe Facebook.
Printre recordurile negative pe care le deține, Moldova era, în 2011, conform Lonely Planet, țara cu cei mai puțin turiști pe an: doar 9.000. Drumurile proaste, lipsa hotelurilor, personalul necalificat sunt contrabalansate de prietenia cu care oamenii de rând te primesc. Aparent, într-un orășel mic nu e nimic de văzut, dar cu ușurință poți pierde o zi, plimbându-te chiar și prin ploaie. M-am întors acasă zgribulit, dar cu senzația că am să revin cât mai curând pe drumurile întortocheate ale Moldovei.
Acest reportaj a fost realizat în cadrul burselor pentru jurnaliști acordate prin proiectul "Sprijinirea jurnaliștilor din România în abordarea subiectelor de dezvoltare internațională", implementat de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare (FOND). Proiectul este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția MAE sau UNDP.
