Patru morcovi, două roșii, o jumătate de castravete, o jumătate de borcan de iaurt, două felii de gouda. Asta e risipa mea alimentară la o săptămână de la ultima inspecție a frigiderului. Morcovii s-au stricat pentru că a trebuit să cumpăr o pungă de un kilogram de morcovi, fiindcă supermarketul nu vindea la bucată, roșiile au căzut victime ale uitării, castravetele n-avea niciun gust și nu am putut mânca și jumătatea cealaltă, iaurtul era în borcan prea mare, iar brânza s-a uscat. Risipa alimentară, fie că înseamnă alimente care se pierd, alimente care se strică din cauză că nu sunt folosite sau care sunt aruncate la gunoi deși sunt încă bune de consum, are forme diverse, motive și mai diverse și soluții parțiale. Dincolo de a căuta în gunoiul oamenilor, al supermarketurilor sau al restaurantelor, risipa își are rădăcinile în structura unui sistem alimentar consumerist, nedrept, care prioritizează profitul.
Am scris de multe ori (aici, aici sau aici) despre risipa alimentară, unul dintre paradoxurile societăților consumeriste în care oamenii nu își permit hrană de calitate sau măcar hrană, iar tone de alimente bune de consum ajung la groapa de gunoi în același timp. Cifrele despre mâncarea aruncată – o treime din alimentele produse la nivel mondial ajung la gunoi – și imaginile cu înălbitor turnat peste alimentele aruncate la tomberon pentru a nu fi luate de altcineva au contribuit destul de mult la conștientizarea problemei. Astfel, risipa alimentară a urcat pe agenda guvernelor, ONG-urilor, companiilor și a oamenilor, inclusiv a mea.
Cea mai mare problemă, lipsa datelor
Cele mai recente date despre risipa alimentară vin de la United Nations Environmental Programme (UNEP) care arată că omenirea a aruncat la gunoi 931 de milioane de tone de mâncare în 2019. Dintre acestea, 61% au provenit din gospodării, 26% din catering și 13% din retail. Asta înseamnă că 17% din toată mâncarea produsă într-un an în lume este risipită. Principala problemă identificată de raportul UNEP, însă, este lipsa datelor. România este una dintre țările unde datele nu există, dar, prin extrapolare, s-a determinat că în România se risipesc 70 de kilograme de mâncare pe cap de locuitor anual. În Europa, cantitatea variază de la 61 de kilograme în Europa de Est până la 90 de kilograme în Europa de Sud.
ONU prevede, prin Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, să înjumătățească risipa alimentară în gospodării și în retail, și să reducă pierderile și risipa de pe restul lanțului alimentar până în 2030. Uniunea Europeană și-a asumat și ea aceste obiective și prevede reducerea risipei alimentare prin mai multe politici. From Farm to Fork, parte din Green Deal, își asumă o luptă mai dură cu risipa alimentară, dar și colectarea de noi date de la statele membre în 2022 pe baza unei metodologii mai bune. Mai cere și revizuirea termenelor de „expiră la” și „a se consuma de preferință până la”, care reprezintă deseori o piedică în calea reducerii risipei alimentare. UE consideră că folosirea greșită a acestor termene contribuie major la risipa alimentară și caută formule de a le clarifica.
Având în vedere că datele anterioare, din 2016, de la Eurostat arătau o risipă alimentară de 130 de kilograme pe cap de locuitor în România pe an, reducerea de până la 70 de kilograme indicată de UNEP în 2021 poate fi doar parțial explicată de pandemie. Cel mai probabil, nu există date colectate la nivel național. Pe site-ul Ministerului Mediului, cea mai recentă informație despre risipa alimentară este o participare la o conferință din 2016, iar pe site-ul Ministerului Agriculturii se află un clip pentru încurajarea reducerii risipei alimentare care arată cu degetul către bunicile care gătesc prea mult.
Gabriela Vereș, de la Banca pentru Alimente Cluj, organizație nonprofit care colectează și redistribuie alimente pentur persoane în nevoie, mi-a confirmat că lipsa datelor este o mare problemă în lupta cu risipa alimentară. Banca pentru Alimente pregătește împreună cu Institutul pentru Economie Circulară Cluj și Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă o cercetare de jos în sus a risipei alimentare pe toate palierele. La nivel de percepție, cifrele se îmbunătățesc, spune Gabriela.
Risipa alimentară ca strategie de PR
Din perspectiva mea de consumator, am descoperit că cheia pentru a evita risipa alimentară este organizarea. Cumpărăturile mele la supermarket sunt foarte calculate și gândite să fie folosite în următoarele 2-3 zile. Pe lângă matematică, mai trebuie exersată și cumpătarea prin a evita să cumperi mai mult decât ar putea mânca locuitorii casei în viitorul foarte apropiat. Mai ajută să te gândești în avans la rețete, la capacitatea de depozitare, la termenele de expirare sau la estimarea duratei de viață a legumelor proaspete, dar și la ce evenimente se preconizează în afara casei din cauza cărora ai putea rămâne cu mâncarea în frigider.
E destul de clar că e un efort să reduci risipa alimentară, dar nu e suficient. În ciuda măsurilor mele, câteodată alimentele ajung la gunoi. Acum câteva luni m-am mutat la Viena și am continuat să fiu organizată și cumpătată, mai ales din cauza prețurilor mari la alimente și a frigiderului mic de acasă. Surpriza plăcută de la Viena e că deșeurile organice, precum cele rezultate din alimente, se colectează separat, iar compostul se folosește pentru grădina din curtea interioară și de pe terasa blocului. Astfel, resturile alimentare nu mai ajung la groapa de gunoi, dar încă nu sunt îndeajuns de puține. Probabil cea mai grea parte a evitării risipei e chiar în supermarket, când stai în fața raionului de legume și te gândești dacă să iei un dovleac întreg, pe care știi că nu îl poți folosi pe tot, că e prea mare, sau să iei porții de cuburi de dovleac ambalate în plastic.
Supermarketul nu e un aliat în lupta cu risipa alimentară. Rafturi întregi de produse pe care nici nu știai că le vrei, trei pungi de paste la preț de două, o ciocolată gratis la o sticlă mare de suc, fructe exotice cu gust îndoielnic în mijlocul iernii, legume ambalate în cantități prea mari, mâncare gătită la orice oră din zi sau noapte, alimente la prețuri atât de mici încât vrei să le cumperi chiar dacă nu îți trebuie, zece iaurturi ambalate împreună care expiră la sfârșitul săptămânii și așa mai departe. Poate pe alocuri piața este o alternativă, dar eu când ajung la piață găsesc același broccoli învelit în folie de plastic ca la supermarket și aceleași roșii cherry în cutie de plastic.
Deși reprezintă procentul cel mai redus de risipă alimentară de pe lanțul alimentar (5% la nivel european), supermarketurile nu sunt deloc de ajutor în lupta cu irosirea alimentelor. Aceste „templuri ale consumerismului” stau bine în statistici pentru că au niște practici de business foarte bine puse la punct, care se bazează pe eficiență, o condiție de bază pentru profit. Motivate de câștigul economic, supermarketurile au rotițe bine unse în ce privește marfa pusă la vânzare și folosesc strategii de vânzare care să reducă pierderile. Deși poate nu contează care e motivația, atât timp cât rezultatul este minimizarea risipei alimentare, la o privire mai atentă risipa alimentară nu este evitată, ci doar pasată în coșul consumatorilor care cad pradă strategiilor corporatiste. Ofertele tentante, reducerile oportune, supra-aprovizionarea, dar și promovarea unei culturi a consumului contribuie la generarea risipei alimentare, chiar dacă ea se întâmplă, în final, în gospodărie.
Supermarketurile sunt, însă, foarte pricepute la campanii de imagine. De la lansarea unei cantine sociale printr-un mare eveniment cu personaje mondene până la sponsorizarea de conferințe despre risipă alimentară, lanțurile de retail se întrec în a-și arăta angajamentul pentru planetă. În realitate, singurul obiectiv al supermarketului este să vândă cât mai mult, cu cât mai puține pierderi.
Într-un grup de Facebook dedicat celor preocupați de un stil de viață sustenabil, tocmai ce a reclamat cineva că Mega Image a redus reducerea aplicată alimentelor pe cale să expire de la 50% la 20%. Unul dintre primele supermarketuri care au introdus vânzarea accelerată pentru produsele pe cale să expire, Mega Image, a decis, totuși, că poate câștiga mai mult din „combaterea” risipei alimentare și a ajustat prețurile. „Mă bucur când văd bulina de reducere, de multe ori mă atrage reducerea. Pot să găsesc niște ardei care s-au scofâlcit puțin, chiar dacă nu îmi trebuie pe moment, îi cumpăr, îi toc și îi pun la congelator. Sunt sigură ca mai mulți oameni se gândesc la bani, nu la mediu, dar tot e o faptă bună”, spune Alina, o consumatoare preocupată de risipa alimentară.
Recuperarea TVA-ului și deblocarea donațiilor de alimente
Dar până ca alimentele să ajungă la supermarket, multe dintre ele au devenit deja risipă. Dușmanul cel mai mare al fructelor și legumelor este „standardul de calitate”, îmi explică prin telefon Gabriela Vereș. Alimentele producătorilor ajung la platformele supermarketurilor unde sunt sortate. Cele care sunt prea mici sau prea mari sunt refuzate. În cel mai bun caz, produsele refuzate se întorc pe câmp ca îngrășământ. Chiar și după ce sunt acceptate de platformă, produsele mai trec printr-o serie de inspecții, iar dacă au anumite defecte sau nu arată bine sunt eliminate. Alte stadii unde alimentele mai pot fi eliminate sunt la intermediari sau la procesatori.
Aceste stadii ale risipei alimentare pot fi surse de umplere a gropilor de gunoi cu alimente bune de consum, dar pot fi și oportunități de donații, spune Gabriela. Banca pentru Alimente din Cluj primește donații din diferite puncte de pe lanțul alimentar. Fie direct de la producători de fructe și legume sau procesatori de lactate, dar și de la platformele supermarketurilor care pot alege să doneze în loc să arunce produsele sau să le întoarcă la producător. Mai ales că de multe ori producătorul se află în altă țară. Și de la depozitele de engrosiști sau de la diferite fabrici, alimentele refuzate mai pot fi donate.
Asta e posibil datorită legii risipei alimentare votată într-o formă problematică în 2016, reparată în 2019, și care are acum norme de aplicare. Marea problemă cu care pornise legea la drum era că, în mod ironic, interzicea magazinele sociale pentru că nu aveau voie să vândă chiar și la un preț modic alimentele primite ca donație. Marele câștig pe de urma legii este că producătorii, platformele, engrosiștii, fabricile, supermarketurile nu mai înclină să arunce alimentele refuzate și să toarne acid pe ele, ci le donează asociațiilor nonprofit care mai departe le redistribuie către persoane vulnerabile. Diferența o face posibilitatea de a recupera TVA-ul pe produsele donate inclusă în lege. Anterior, pentru comercianți era mai ieftin să arunce mâncarea decât să o doneze, mai ales că donarea se făcea printr-o lege care presupunea întocmirea unui act notarial pentru fiecare transport de alimente.
Banca pentru Alimente Cluj are contracte cu trei mari lanțuri de supermarketuri care donează direct din magazin, în baza legii risipei alimentare, alimente care mai au cel puțin 10 zile până expiră. Asociația le redistribuie imediat. Supermarketurile, deși cele mai vizibile pe lanțul de distribuție, nu sunt cele mai mari surse de risipă alimentară, iar asta mai ales din motive economice. Supermarketurile au diferite metode de a minimiza pierderile, inclusiv vânzarea accelerată. În plus, elimină produsele problematice mai ales înainte ca acestea să ajungă în supermarket. Organizația Mondială pentru Hrană estimează că 30-40% din alimente se pierd sau se risipesc înainte de a ajunge pe piață. Din mâncarea care ajunge la vânzare, aproximativ 50% se risipește la nivel gospodăriilor.
Banca pentru Alimente Cluj a salvat în trei ani de funcționare 750 de tone de mâncare, adică 1,5 milioane de porții de hrană, și a hrănit 22.000 de oameni prin intermediul a 120 de organizații cu programe sociale. Asociația face parte dintr-o rețea națională a băncilor pentru alimente, cu ramuri în București, Oradea, Brașov și Roman. Împreună, fac parte din Federația Europeană a Băncilor pentru Alimente.
„Toate doamnele de aici au o pungă în poșetă”
Alexandra Lulache, cercetătoare în științe sociale, face parte dintr-o echipă de 20 de nepoate și nepoți care a cercetat bunele practici ale bunicilor în ce privește risipa alimentară. „Sfat - Dialog intergenerațional despre sustenabilitatea de apartament” este un proiect de documentare și cercetare exploratorie prin care 20 de echipe de nepoate/nepoți-bunici au mapat obiceiuri sustenabile din trecut pe care vor să le aducă în prezent.
„Nu am vrea să sugerăm că dacă faci ca bunica ta o să salvezi mediul. Nu din deciziile individuale de consum o să se facă marea schimbare”, spune Alexandra. Schimbarea va veni tot de la producători și legislație, dar e important să facem fiecare cât poate. În plan personal, Alexandra a fost șocată să vadă cât gunoi produce, de fapt, atunci când a început să țină un jurnal. Ambalajele de take-away erau pe primul loc în gunoi.
Chiar dacă acum ne luăm sfaturile de pe YouTube sau social media, în general bunicii sunt o sursă și mai bună de lifestyle sustenabil. Iată câteva lucruri pe care le-a observat Alexandra la bunici:
- Refuză și reutilizează plasticul
- Reutilizează ambalajele de la mâncare
- Se gândesc să evite risipa alimentară încă din timpul cumpărăturilor
- Păstrează multe alimente congelate
- Creează un „lanț” de oameni prin care poți refolosi mâncarea
- Cumpără sezonier și pun conserve
- Cumpără pentru următoarele zile, nu săptămâni, mai ales că nu pot căra mult
- Dacă locuiesc cu familia extinsă, gătesc pentru familie și nu prea rămâne mâncare
- Dacă locuiesc singure/singuri sau sunt văduve/văduvi pun resturile la congelator sau trimit la alții
- Caută rețete prin care refolosesc resturile, de exemplu din pâine uscată fac pesmet sau gătesc toate părțile puiului
Obiceiurile bunicilor au foarte rar de-a face cu mediul, ci sunt obiceiuri care țin de economisirea banilor (refolosesc uleiul ca să economisească) sau de traiul în comunitate (schimburi de hrană). Pe vremea lor, infrastructura îi ajuta să fie mai prietenoși cu mediul: era un obicei să strângi borcane și să le duci la magazin, iar cu banii luați pe borcane cumpărai de mâncare pentru ziua aia.
Marea „problemă” a obiceiurilor bunicilor, spune Alexandra, este că nu sunt estetice. Dacă ne gândim la caserolele în care a fost niște piept de pui care stau în cămară sau la pâine învelită în hârtie igienică, probabil că sfaturile de reducere a risipei alimentare vor avea puțin succes în rândul nepoților. „Îți asumi ca sunt niște chestii din spațiul tău est-european care nu arată bine, dar sunt ale tale”, spune Alexandra - care deja a început să facă schimb de mâncare cu prietenii: mere în pungi de take-away și tort în foste cutii de înghețată.
În cadrul cercetării, echipa „Sfat” a stat de vorbă și cu bătrânele și bătrânii de la cluburi de seniori din București. Acolo au susținut ateliere de mediu, la care s-au remarcat niște doamne foarte deschise la a vorbi despre sustenabilitate, care chiar lucrau la un proiect de colectare a capacelor de plastic. „Toate doamnele de aici au o pungă în poșetă”, spunea una dintre ele, care avea aceeași pungă de 15 ani.
În cămara cu aplicații
Pe lângă obiceiuri vechi, există și obiceiuri noi de reducere a risipei alimentare. În luna octombrie a fost lansată în România aplicația Bonapp, prin care utilizatorii pot găsi alimente la preț redus pe cale să expire, oferite de parteneri din industria de retail și catering. Gregoire Vigroux (41 de ani) este un om de afaceri francez, stabilit în România din 2006. După cum spune, a fost „lucky in business” și a ajuns de la o companie de tip call center cu opt angajați la mai multe companii în care e implicat, cu peste 5.000 de angajați. Cea mai recentă aventură a lui este Bonapp, inspirat de To good to go, un app dezvoltat inițial în Danemarca, în 2015, care a ajuns deja în peste 20 de țări din lume și are mai mult de 13 milioane de utilizatori.
Bonapp are o logică foarte simplă: vezi pe telefon ce oferte sunt disponibile în jurul tău, alegi una dintre ele, plătești prin intermediul aplicației și mergi să ridici comanda. Alimentele au între 24 și 48 de ore până la expirare. Un pachet costă aproximativ 5 euro (25 de lei), ceea ce reprezintă o reducere cu între 40 și 80% din prețul inițial. Cei mai mulți dintre sutele de utilizatori care au descărcat aplicația în perioada de testare au fost studenți. Gregoire se așteaptă ca ei să fie principalii utilizatori pe termen lung. Deși piața din România ar avea aproximativ 5 milioane de clienți pentru o asemenea ofertă, antreprenorul nu se așteaptă să ajungă la toți, pentru că aplicația are limitele ei: se adresează doar celor din orașe mari și mijlocii, care au cont bancar, smartphone și posibilitatea de a se deplasa.
Printre primii 13 parteneri ai Bonapp se numără Cora, Penny, Starbucks, iar la momentul interviului, Gregoire tocmai semnase un parteneriat cu lanțul de hoteluri Accor. Nivelul de risipă alimentară din România este halucinant, spune Gregoire, ceea ce se vede cu ochiul liber și poate fi confirmat doar parțial cu cifre, întrucât România nu stă prea bine la statistici. Din cunoștințele lui, în România ajung cam 5 milioane de tone de hrană la gunoi anual. Asta înseamnă că oamenii de afaceri au și ei o pâine de mâncat din comisionul de 1 euro perceput de la parteneri pentru fiecare comandă. Așa că sustenabilitatea este viitorul.
Într-o seară oarecare, într-un apartament din zona Gării de Nord, ofertele Bonapp pentru o utilizatoare singură acasă erau: un pachet surpriză de la Starbucks de 16 lei (redus de la 32 de lei), un mix de tarte sărate și dulci de 81 de lei (redus de la 162 de lei), un pachet pentru micul dejun de 27 de lei (redus de la 54 de lei), un bax de 6 doze de bere artizanală de 51 de lei (redus de la 102 lei), un pachet surpriză de la Cora de 23 de lei (redus de la 47 de lei) și un mix de produse proaspete de la Penny la 30 de lei (redus de la 50 de lei). Toate ofertele par totuși prea mari pentru o singură persoană și prea misterioase pentru a cumpăra ceva ce ar putea să devină risipă alimentară în frigider.
În luptă cu consumerismul și în locul unor politici publice naționale, mai multe inițiative cresc:
- Magazinului social Somaro s-a deschis în Piața Matache din București în 2010, fiind condus de Simon Suitner, un austriac care s-a implicat constant în combaterea risipei alimentare din România. În prezent există trei magazine Somaro în România (București, Sibiu și Ploiești) care deservesc peste 1.000 de familii cu venituri mici. Acestea pot cumpăra alimente la preț modic, donate de partenerii Somaro. Până la adoptarea legii risipei alimentare, Simon declara că supermarketurile sunt cele mai greu de convins să doneze alimente din cauza costurilor de de transport.
- Scurtarea lanțului alimentar de la producător la consumator este una dintre cheile combaterii risipei alimentare. Cea mai veche și activă organizație în acest domeniu este Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești. În România, primul parteneriat de solidaritate ASAT a fost inițiat la Timișoara în anul 2008. De atunci, 20 de mici producători au construit relații directe cu peste 2.000 de consumatori în București, Cluj, Sibiu și Odorheiu Secuiesc. Filosofia parteneriatelor ASAT este ca cei care produc alimentele și cei care le consumă să își împartă riscurile și beneficiile producerii hranei sănătoase.
- Un grup de voluntari a început în 2014 proiectul „O masă caldă” în Cluj-Napoca și s-au extins până acum în București, Zalău, Bistrița, Adjud, Constanța, Satu Mare. Ideea lor e simplă: mâncare caldă gătită de voluntari pentru copii din familii defavorizare, oameni fără adăpost sau pur și simplu persoane care nu-și permit o masă caldă. Asociația se bazează pe donații pentru a asigura mii de mese calde în fiecare săptămână în cele unsprezece cantine din țară.
Imaginile care ilustrează articolul sunt mixed media: fotografie, print, colaj digital.
