Seria Noii cititori, coordonată de scriitoarea Adina Rosetti și ilustrată de Oana Ispir, aduce lună de lună recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii. În fiecare lună copiii citesc o carte, o comentează împreună și apoi scriu propria recenzie, totul sub îngrijirea Adinei, care vine de fiecare dată și cu extra context.
Tinerii sunt împărțiți în trei grupe, după vârste: 9-11 ani, 12-13 ani și 13-14 ani. Luna asta grupă mare începe școala cu o lectură clasică.
Seria Noii cititori este susținută de editura Arthur.
Nu știu când a zburat timpul, dar acum o parte dintre „micii cronicari” au ajuns la liceu! După o vară în care i-am lăsat să se lupte cu balaurul numit Evaluarea Națională, ne-am revăzut cu toții înainte de începerea școlii pentru a discuta romanul Rezistență (Ed. YoungArt, traducere de Mihai-Dan Pavelescu), discuție care s-a transformat rapid într-o dezbatere în toată regula despre cât de valabile mai rămân principiile când atrocitățile războiului zguduie lumea din temelii. Am ales volumul pentru că îmi plăcuse foarte mult celălalt roman al autoarei Jennifer A. Nielsen, Noaptea despărțirii, apărut în traducere în colecția Violet de la Ed. Arthur. De altfel, Nielsen este cunoscută pentru ficțiuni istorice pentru copii și adolescenți, cu care are mare succes în Statele Unite și nu numai, alegând în general teme dificile (război, dictatură) pe care le explorează din perspectiva unui narator adolescent care se împotrivește, cu propriile puteri, sistemului opresiv din jur.
Dacă Noaptea despărțirii are ca fundal Berlinul împărțit în două și drama unei fete care încearcă să treacă „dincolo”, pentru a-și regăsi cealaltă jumătate a familiei, Rezistență pornește de la poveștile adevărate ale curierelor evreice din mișcarea de rezistență din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe care le ficționalizează. Maria, Alexandra, Mara, Simina, Irina și Alexandru au citit cartea pe nerăsuflate (și eu am terminat-o în două zile, datorită stilului alert și cinematografic) și au dezbătut intens, părerilor lor fiind, veți vedea, nuanțate și diferite.
🔳 🔳 🔳
Acest volum și-a primit numele Rezistență cu un scop anume. El reprezintă istoria unei lumi poate un pic prea îndepărtată de noi, cei tineri, ca sa o putem filtra prin propriile experiențe. Însă aceasta este realitatea trecutului, pe care trebuie să-l păstrăm viu pentru a încuraja iubirea și pacea între oameni, chiar și în momentele dificile. Cartea este o rememorare a durerilor celui de Al Doilea Razboi Mondial, dar mai mult de atât, reprezintă aprecierea adusă tuturor oamenilor curajoși care nu au îndrăznit să se pună pe primul loc niciodată și-și merită numele de eroi.
Narațiunea urmărește o adolescentă evreică (Chaia) ce locuiește în Polonia nazistă și ajunge să transporte ilegal obiecte și mâncare în lagăre. Ea se alătură unor grupări de rezistență pentru a-și ajuta semenii, observând ura și violența care se împrăștie cu repeziciune în jurul ei. Astfel, Chaia își lasă familia și propria siguranță pentru a se dedica salvării tuturor oamenilor încarcerați în ghetouri. Mai mult decât atât, tânăra realizează cât de important e să lupți pentru viața ta, orice ar fi, deoarece ea este cel mai valoros drept al fiecărei ființe. Speranța și curajul personajelor construite inspiră o puternică dragoste pentru umanitate, fericire și credința în ceva mai bun.
Consider că autoarea a vrut să ne facă pe noi, cititorii, să vedem cu adevărat cât de norocoși suntem să avem toată această libertate, care ar trebui folosită doar în scopul binelui. Dar dacă aceasta este încălcată, cum ar trebui să reacționăm? Ar trebui să ne răzbunăm pentru a supraviețui? Unde cei din jur sunt răi și părtinitori, doar curajul și iertarea vor învinge. Așa se nasc generațiile care păstrează înțelegerea și încurajează toleranța. Cum sugerează și cartea, chiar și atunci când te confrunți cu o situație limită, sunt de părere că trebuie să îți păstrezi credința în principiile morale, care mereu vor fi prețuite și răsplătite. (Maria Bia, 15 ani, Cluj)
🔳 🔳 🔳
Rezistență de Jennifer A. Nielsen este un roman de ficțiune istorică ce surprinde multiple probleme de etică și moralitate. De-a lungul poveștii și tu, cititorul, și personajele, vă întrebați care alegere este cea corectă, dar oare poți ține cont de corectitudine pe timp de război? Adevăratele fețe ale oamenilor ies la iveală, autoarea reușind să surprindă foarte bine felul în care diferite persoane reacționează pe timp de criză: unii renunță, acceptând nenorocirile ce îi așteaptă, alții continuă să lupte, ori din contră, își trădează toți aliații pentru a vedea ziua de mâine.
În timp ce citești cartea nu poți să nu te întrebi: eu ce aș fi făcut? Aș fi reacționat ca protagonista poveștii și aș fi fost erou/eroină sau aș fi fugit și mi-aș fi salvat viața, folosindu-mă de orice și oricine, sacrificându-i pe alții pentru bunăstarea mea? Oare scopul chiar scuză mijloacele? Povestea te zguduie și te lasă cu toate aceste dileme nerezolvate. Părerea mea e că nu putem găsi răspunsul corect la întrebarea „sunt valabile principiile și moralitatea pe timp de război?” pentru că nu există așa ceva. În roman ni se arată că uneori trebuie să faci alegeri imposibile – precum în dilema cu trenul, te joci de-a Dumnezeu și schimbi direcția trenului să calce o persoană în loc de cinci, sau refuzi să te implici? Fiecare trebuie să facă ce i se pare corect și nu cred că putem noi judeca stând pe scaun și dezbătând, dar putem încerca să înțelegem prin a ne informa, iar Rezistență e o sursă foarte bună ce îți deschide ochii asupra realității. (Alexandra Dona, 15 ani, Hunedoara)
🔳 🔳 🔳
Ca și celelalte volume ale scriitoarei Jennifer A. Nielsen, Rezistență se citește dintr-o suflare, ritmul alert ținându-te captiv pentru câteva ore bune în universul crud al cărții și oferindu-ți șansa de-a te adânci într-un tunel plin de întrebări și de dileme, ale căror răspunsuri nu vor fi niciodată cele corecte. Este greșit să furi și corect să rabzi de foame atunci când alimentele sunt imposibil de procurat pe cont propriu? Este greșit să sfidezi principiile religiei tale pentru a te apăra de violența legilor impuse sau este mai corect să te supui și să-ți aștepți în liniște sfârșitul? Ce înseamnă greșit, cu adevărat, în acest context?
Rezistență este, într-adevăr, un roman despre rezistență! (Irina Dragomir, 15 ani, București)
🔳 🔳 🔳
Încă o carte despre al Doilea Război Mondial. Se pare că ficțiunile istorice de acest fel prind. Nu că n-ar merita acest succes printre copii, dar cred, totuși, că o carte bună nu e bună doar datorită unui subiect celebru. În Rezistență, subiectul este încă o variațiune pe tema războiului. De data aceasta, avem acces la o frântură din povestea unei curiere care contribuie la acțiunile grupului de rezistență din care face parte, umblând prin ghetouri și ajutând oameni cu acte false și mâncare sau participând la misiuni și mai complexe – dar despre asta ar fi bine să citiți cartea și anexa cu informațiile biografice ale personajelor reale de la finalul ei.
Nu e genul de carte cu prea multe straturi. Am simțit puțin lipsa etajului psihologic și al stilului (pe care, în fond, l-ai descoperi primul, nu?). Probabil autoarea a mizat pe ritmul alert și pe sugerarea atrocităților istorice. Ea nu introduce cititorul în poveste prin fundal narativ, context ori dialog. Mie mi-a lăsat senzația unei imagini ușor incomplete, din cauza lipsei altor perspective, pe lângă aceea a personajului principal. Stilul nu pare să fie una din mizele autoarei la această carte, în schimb se remarcă încercarea de a ilustra câteva situații limită. Nu știu cât de infuzat de principii și de încredere poate fi discursul unui om care n-a mai mâncat de zile bune și care poate fi găsit oricând de un soldat. În orice caz, nu atât de pus la punct ca acelea ce pot fi găsite în carte. Despre principii voi continua să scriu mai jos.
Principiile ajung să facă parte din construcția individualității. Din momentul în care alteritatea, în acest caz fluiditatea identității, devine vitală, nu cred că discuția despre principii poate avea un capăt. Este o temă poate la fel de bogată în variabile cum este și eventualul răspuns la întrebarea „Există principii în război?”, iar asta, desigur, fără să mai adaug întrebarea „Ce este sau nu moral?”. Este moral să furi? Dar când nu ai mai mâncat de câteva zile? Dar când furi pentru cei care au nevoie? Misiunile în care este trimisă Chaia, personajul principal din Rezistență, implică adesea astfel de fapte, dar cine are timp să se gândească la astfel de dileme morale când știe că orice gest îi poate da de gol identitatea…
Este evident că fiecare dintre noi, punându-se ipotetic (din fericire!) într-o astfel de situație, am face tot ce ne-ar sta în putință pentru a îi ajuta pe cei dragi și totul ar funcționa ca la carte. Da, asta e una din puterile minții noastre. Pe cât de întunecată și plină de gânduri parazitare poate fi ea uneori, pe atât de optimist poate să țeasă soluții la astfel de întrebări ipotetice. Totuși, aici nu cred că e cazul. E clar că în război fiecare parte are propriile principii și convingeri pentru care ar ucide, războiul totodată rămânând ceva imoral. Este moral să ucizi pentru a nu fi ucis tu primul?Într-un Cantos, Ezra Pound scria „Blestem asupra celor ce cuceresc prin arme / Şi-al căror singur drept li-l dă puterea”. În război, nimeni nu are gânduri bune pentru inamic, iar atunci când supraviețuirea e în joc, nu știu cine se mai gândește la valoarea morală a faptelor sale. (Mara Marinescu, 14 ani, București)
🔳 🔳 🔳
Odată cu începerea celui de Al Doilea Război Mondial, Germania atacă Polonia, iar evreii din țară se confruntă cu situații greu de închipuit. Mulți dintre ei sunt trimiși în lagăre sau sunt uciși, însă tânăra Chaia Linder decide să nu-și piardă speranța și se alătură unui grup de rezistență, devenind una dintre curierii care iau parte la salvarea evreilor din nenumăratele ghetouri înființate de nazișți.
Pe parcursul cărții, observăm din perspectiva fetei ororile prin care poporul evreu trece, cauzate de nemți, dar și curajul, voința și puterea dovedite de mulți eroi care au fost sortiți să rămână anonimi. De multe ori, personajele au fost împinse să facă lucruri imorale, precum uciderea, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă eu aș fi recurs la aceste acțiuni sau nu în cazul în care aș fi fost în aceeași situație. Probabil că da, pentru că multe din acestea au scopul de a salva alte vieți, ceea ce justifică parțial acțiunea, chiar dacă în continuare ea nu este morală. Tu ce ai fi dispus să faci pentru a salva alți oameni, în situații excepționale, cum este războiul, cât de departe ai merge?
Povestea are un ritm foarte alert, fiecare enunț, fiecare paragraf, fiecare capitol este plin de acțiune, sărind dintr-o aventură în alta, nelăsându-te să iei o pauză să-ți tragi suflul. O carte pe cât de interesantă, pe atât de dureroasă! (Alexandru Furfurică, 14 ani, Brăila)
🔳 🔳 🔳
Romanul Rezistență de Jennifer A. Nielsen dezvoltă subiectul războiului și ne oferă o imagine amplă asupra lucrurilor care se întâmplau în interiorul ghetourilor. Naratoarea este o fată curajoasă care lucrează alături de Rezistență pentru a opri atacurile germane asupra evreilor. Împreună cu alți membri ai acestei organizații, fac tot ce le stă în putință pentru a face o diferență și pentru a mai salva măcar o viață, oricât de neînsemnată ar fi.
De aici se naște întrebarea: „Cât de departe pot merge pentru supraviețuire și pentru a-i ajuta pe cei dragi?”. Răspunsul este destul de clar pentru mine: cât de departe este necesar să merg. Într-o astfel de situație, orice lucru este dus la extrem și totul este acceptat. Dacă am nevoie de ceva esențial, voi da tot ce pot pentru a supraviețui, dar și pentru a-i salva pe cei care sunt în jurul meu.
O altă întrebare care mi-a venit în minte pe parcursul acestei lecturii a fost: „Când sunt într-o astfel de situație-limită, mai țin cont de principii morale?”, răspunsul acesteia îmi este la fel de limpede, el fiind unul dur, dar corect: nu. Atât timp cât suntem în mijlocul unui război foarte agresiv și fără niciun fel de reguli, eu nu îmi voi respecta principiile morale și mă voi strădui să fac tot ce pot pentru a ajuta cât mai multă lume să supraviețuiască.
Naratoarea este o ființă foarte puternică fizic și psihic, ea trecând prin toate ororile unui război atât de dur și de rece. Romanul devine astfel o sursă de inspirație, dar și un punct de plecare pentru ample și profunde interogații. (Simina Varga, 15 ani, Suceava)
