„Băi, ăștia au aprobat O.U.G.-u'!” Eram în bar în capătul Pantelimonului, la un vin marți seara. S-a răspândit vestea în trei minute, la ora 22 și-un pic. S-a lăsat liniștea, s-au lăsat privirile-n telefoane. În 25 de minute eram în fața Guvernului, în fustă, cu patru prieteni după mine. Săream și scandam. Peste o oră nu-mi mai simțeam picioarele, a doua zi îmi simțeam ovarele.
Ca să nu mai ies și-a doua zi nepregătită la protest, am făcut crowd sourcing pe la prietenii și fețele cunoscute din 2012, via Roșia Montană, #colectiv și până acum. Am întrebat jurnaliști, mame, ONG-iști, corporatiști și alți hârșiți într-ale protestului: ce trebuie să am la mine ca să protestez eficient? Am aflat, cu ocazia asta, că o pereche de branțuri îmblănite costă 12 lei; că la un mare lanț de magazine de articole sportive au tricouri termice la reducere; că aplicația asta îți permite să comunici cu prietenii chiar dacă n-ai semnal la telefon sau net pe mobil. În fine, am mai dat de sfatul ăsta, care-ți propune o variantă de reacție la violență din partea colegilor de protest:
#rezistăm în continuare, deci – și ne-ajută toate chestiile astea utile de mai jos:
Scurt îndrumar de protest, născocit din proprie experiență:
- Pulover „acoperă, mamă, șalele alea, că răcești la spate”,
- termos „ia cu ceai, să nu-ngheți”,
- șosete de lână „degețele la cuptor”,
- două căciuli, una pentru prietena aia care se fudulește și vine despuiată la protest,
- pastile „ne facem noi bine”,
- mănuși „bag mâna-n foc că iar ne iau de proști”,
- portofelaș cu pisici, ca talisman de bun augur, în care se ascunde buletinul,
- încărcător „dăm live pe Facebook”,
- helancă pentru altă prietenă friguroasă și fashionable,
- ghiozdan cu ceea ce par a fi buline, dar sunt de fapt multe puncte pe i.
Ne vedem diseară în Piața Victoriei. Pe ei. (Laura Ionescu, head copywriter)
Ăsta e kit-ul de protest pentru când merg cu copilul, că am fost şi singură. Pentru copil e nevoie de sippy cup cu apă, banană şi nişte botoşi mai groşi – când mă duc singură sunt pe minimalism :)
Eu ţin minte cu maximă luciditate când mă duceau ai mei în cârcă la protestele din Piaţa Universităţii. Imnul Golanilor e una dintre primele mele amintiri. Vreau ca fiul meu să crească la fel: liber. Şi mă încăpăţânez de mulţi ani să nu emigrez, pentru că sunt convinsă că putem schimba România. (Corina Murafa, expert în politici energetice)
Fular anti-gaze lacrimogene, căciulă şi mănuşi (căciula serioasă e la spălat), încărcător mobil (nu am ales eu culoarea), mobil pentru live-uri, ţigări pentru pauzele dintre gaze lacrimogene, aparatură foto, cei mai buni covrigei şi apă. Pe lângă astea, două perechi de şosete, trei pulovere şi geaca pe mine (arăt ca Mighty Mouse). (Andreea Retinschi, fotografă)
- Fular,
- termos,
- apă,
- baterie externă,
- Constituție,
- markere,
- căciulă,
- mănuși,
- chei de la mașină.
(Cosmin Pojoranu & Alina Calistru, Funky Citizens)
Termos cu ceai, mănuși, un plasture cald, pe care mă gândeam să-l fac cadou, și o portavoce. Marți noaptea am plecat complet nepregătit pentru a sta câteva ore în frig. Și nu eram singurul care îngheța, aşa că am zis ca de data asta să îmi iau măsuri. (Paul Popescu, Modulab)
Două perechi de mănuşi, cu şi fără liber la degete. Căciula şi astea-s de la sine înţelese. Ah, extra-dresurile erau deja pe mine. Termos cu ceai fierbinte, încărcătoare și power bank pentru înregistrare, o eșarfă-cagulă (de la Miliția Spirituală, de unde-am învățat eu, de fapt, regulile protestului de stradă), portofel cu bani și acte, plasturi (mereu am plasturi la mine), carton și carioci pentru pancartă. Azi cred că-mi fac banderolă #fărăviolență #rezist (Irina Dobriță, PR ONG)
- Mănuşi & fular, altfel sigur te vede maică-ta la televizor şi scapi mai repede de Dragnea decât de gura ei.
- Ţigări, ca să le mai bagi PSD-iştilor nişte bani la buget.
- Un telefon pentru citit internetul. Un telefon mai puţin pricopsit pentru vorbit, sms-uri şi posibil obiect contondent. O baterie pentru cele două, că nu se ştie când ajungi acasă.
- Selecţie de instrumente care produc zgomot infernal. Cu clavieta sau muzicuţa poţi fi creativ. Claxonul de bicicletă era 1 leu în Auchan.
(Sergiu V. Vasile, Utopia Balcanică)
Fular, căciulă, mănuși – toate asortate, ca să nu poluăm vizual. Aparatul cel mai mic cu obiectivul cel mai mic, telefon, baterie externă mai mare și baterie externă mai mică. (Adi Bulboacă, fotograf)
O parte dintre jandarmi strângeau gardurile mobile, alții trimiteau oamenii acasă. Cu un ton împăciuitor, ca niște chelneri care ar vrea să închidă și încep să pună scaunele pe mese. Am băut ultima gură de whisky și am luat-o pe jos pe Victoriei. M-am oprit la Starbucks și am luat un esspresso dublu. Am stat un sfert de oră acolo, bucurându-mă de complicitatea cu oamenii din jur, înghețați și veniți de la protest și ei.
Filmez și dintr-un reflex diaristic și pentru că sper că imaginile pot produce un impact. Am oscilat între două camere din tot felul de considerente, care au devenit irelevante de îndată ce am ajuns acolo. (Bogdan Theodor Olteanu, de la SUB25)
