Cu ce argumente, cum și de unde ar putea Rusia să lanseze un atac asupra țării vecine?
În 2021, Vladimir Putin a publicat pe site-ul Kremlinului un eseu intitulat „Despre unitatea istorică a rușilor și ucrainenilor”. Ca lucrare de analiză istorică este discutabilă, dar ca document istoric este incendiară, pentru că reprezintă justificarea dictatorului rus pentru războiul împotriva Ucrainei. Deși Republica Moldova este puțin prezentă în analiza lui Putin despre 1.500 de ani de dispute teritoriale și culturale, se referă la un moment dat la „ocuparea” Basarabiei de către România. După victoria Rusiei imperiale asupra lui Napoleon în 1812, această regiune a trecut sub controlul rușilor timp de 100 de ani, iar după Primul Război Mondial a intrat sub aripa Bucureștiului. Odată ce URSS a revendicat victoria de după cel de-al Doilea Război Mondial, a ajuns înapoi sub aripa Moscovei, înainte de a câștiga în cele din urmă independența în 1991. Acum, un alt război regional a început, iar întrebarea este: unde va ajunge Moldova odată ce această tragedie se va termina?
Pe 1 martie 2022, într-o întâlnire a consiliului de securitate din Belarus, președintele țării, Alexander Lukașenko, a plimbat un băț pe o hartă care părea să arate un plan de mutare a armatei ruse din regiunea Odessa spre Transnistria, o republică autoproclamată care face parte din Republica Moldova și se învecinează la est cu Ucraina. Asta a dus la temerea că Moldova era pe cale să intre în vizorul Rusiei. Pe 7 martie 2022, fostul director al CIA, generalul David Petraeus, a întărit această temere, declarând că „Odesa și Moldova sunt în pericol”.
Dar înseamnă asta că Rusia va căuta să anexeze doar zona înghețată de conflict a Transnistriei sau întregul teritoriu al Moldovei? Pe 4 martie 2022, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a cerut oficial ca Republica Moldova să adere la UE, iar autoritatea transnistreană a reacționat printr-un comunicat atent formulat în care afirma că deplasarea țării către vest e „o decizie geopolitică care duce la schimbarea granițelor internaționale și a sferelor de influență în regiune”. Transnistrenii afirmau că procesul de soluționare a conflictului înghețat s-a încheiat, Moldova își „transferă” suveranitatea la Bruxelles, iar Transnistria își vrea independența.
Nu e nimic nou. Președintele Transnistriei, Vadim Krasnoselsky, declara în 2018 că a susținut un referendum din 2006, prin care cerea ca republica să devină un stat independent și să devină ulterior parte din Rusia. „Oamenii noștri au ales”, a spus el. „Și această alegere nu are alternativă.” E o linie politică consecventă, iar mulți observatori din Moldova nu văd nicio diferență între Rusia și Transnistria. Ei arată că fiecare decizie politică majoră din zona de conflict este luată la Moscova, iar dacă Putin ar alege să-și arunce tancurile în malul de est al Nistrului, mulți localnici i-ar saluta pe invadatori cu steaguri și flori. Dar întrebarea principală rămâne: va merge armata rusă mai spre vest?
Rusia descrie atacul cu rachete transnistrene drept „fake news”
„Ești speriat?”, îl întreb pe Sergiu Tofilat, un veteran al demonstrațiilor publice împotriva corupției guvernamentale, acum expert al think tank-ului Watchdog MD din Chișinău. „Aș spune mai degrabă că sunt îngrijorat”, spune el. „După Ucraina, Putin vrea să creeze un coridor în sudul Ucrainei, spre Transnistria, iar dacă se va întâmpla, noi suntem următoarea țintă”.
Până acum, Transnistria a fost agitată. După ce a început războiul, s-a scris că din Transnistria au fost trase obuze spre orașul ucrainean Podilsk, lângă granița cu Republica Moldova. Informația a fost negată nu numai de ministrul apărării de la Chișinău, ci și de omologul său din Federația Rusă. Pe 7 martie, ministerul rus a etichetat informația drept un exemplu de „fake news”. Asta indică faptul că, în prezent, Rusia nu vrea să dea impresia că regiunea intră în vreun fel în conflict.
Transnistria este o amenințare militară pentru vecinii săi. Regiunea s-a desprins de Moldova în 1990 și s-a autoproclamat ca republică. În 1992, după ce un război civil cu Moldova s-a încheiat cu un acord de încetare a focului, regiunea a rămas într-o situație confuză timp de 30 de ani. În acest timp, 1.500 de ruși staționați aici ca „forțe de menținere a păcii” au rămas să păzească un depozit de muniție sovietică din Cobasna, în nordul regiunii. Sunt acolo vreo 22.000 de tone de echipament militar și muniție, arsenalul Armatei a 14-a a URSS. Astăzi, aceste trupe sunt, în majoritate, localnici, inclusiv ucraineni, și nimeni nu este cu adevărat sigur dacă aceste arme sunt încă utilizabile și câte dintre ele au dispărut.
Cu toate acestea, Transnistria este și un loc în care se fabrică arme, potrivit informațiilor locale. Prin 2001 se vorbea despre fabrici care produceau artilerie de rachete, grenade, sisteme de rachete antiaeriene și kalașnikov. Serviciile secrete ucrainene au precizat că, în 2014, în timpul primului conflict cu Rusia, contrabandiştii transnistreni au traficat TNT, detonatoare și arme către separatiștii pro-ruși din Odessa. În ultimii 30 de ani nu a existat nicio monitorizare a acestor industrii. Nimeni nu știe câtă muniție e prezentă în țară. Unele dintre aceste fabrici mai funcționează, potrivit localnicilor, dar nu în același ritm sau cu aceeași capacitate ca acum 20 de ani.
Ar putea armata transnistreană să ocupe singură Moldova? „Acum nu reprezintă o amenințare semnificativă pentru securitatea noastră, dar dacă se creează un coridor în sudul Ucrainei, [rușii] pot obține mai multe trupe aici”, spune Tofilat.
„Ucraina luptă nu numai pentru Ucraina, ci și pentru Moldova”
„Ești speriat?”, îl întreb pe Ion Manole, director executiv al organizației pentru drepturile omului Promo-Lex, care aduce cauze ce implică Transnistria la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. „Suntem îngrijorați”, spune el. „Dacă Putin va lua Ucraina, nu va evita ocuparea Moldovei. Dacă vor ajunge la granița noastră, nu se vor opri la râu. Pentru Putin, colapsul sovietic a fost o tragedie și vrea să elibereze mai multe țări. Acesta este motivul pentru care Ucraina luptă nu numai pentru Ucraina, ci și pentru Moldova”.
Tehnicile pe care Putin le folosește în Moldova ar putea fi mai puțin brutale decât în războiul actual din Ucraina. Pot fi mai asemănătoare cu acțiunile Rusiei din 2013 și 2014 în Crimeea și Donbas, unde Putin a galvanizat adepții liniei Kremlinului. „Există o mulțime de grupuri influente în Moldova care vor sprijini și vor aștepta Rusia”, spune Manole.
Propaganda pro-rusă este activă la televiziuni și pe internet pe ambele maluri ale Nistrului în Moldova de zeci de ani. În afara Transnistriei, o altă parte a Moldovei care poate fi mai primitoare pentru Rusia este regiunea de sud a Găgăuziei, unde se află un grup etnic de vorbitori de turcă ortodocși. Din punct de vedere istoric, această regiune a fost loială Moscovei, deși această afinitate s-a estompat în ultimii ani.
Actualul președinte al Republicii Moldova, Maia Sandu, a câștigat alegerile în 2020, după ce l-a învins pe pro-rusul Igor Dodon. Partidul ei, PAS, a preluat anul trecut controlul parlamentului moldovenesc. Campania ei a fost îndreptată împotriva corupției, în special împotriva unor oligarhi locali precum Vlad Plahotniuc, Veaceslav Platon sau Ilan Șor, care au fugit cu toții din țară. Acești indivizi bogați și puternici o urăsc pe Maia Sandu, la fel și Kremlinul.
„Acum, interesele oligarhilor fugari și cele ale Rusiei în Moldova sunt aceleași”, spune Tofilat. „Vor să destabilizeze situația, să scape de Guvern și să instaleze unul corupt, ascultător de Moscova”.
Ar putea Kremlinul să șantajeze Moldova cu oprirea gazului?
Economia transnistreană este dependentă de subvențiile pentru gaze oferite de conglomeratul rus Gazprom, ale cărui conducte tranzitează Ucraina și Moldova. Transnistria folosește gazul astfel transportat în termocentrala de la Kuchurgan (Cuciurgan), care produce energie electrică pentru întreaga zonă. În timp ce republica separatistă folosește această energie pentru a-și alimenta casele, instituțiile publice și fabricile cu aproape zero costuri, moldovenii trebuie să plătească.
Dar cele două părți ale Moldovei se întretaie. Gazul curge dinspre Rusia prin Ucraina (țări aflate acum în conflict), în Transnistria și Moldova (aflate la rândul lor în conflict). Gazprom vrea să pară a fi o companie juridică care respectă statul de drept. Prin urmare, nu are contract cu Transnistria, care nu are un statut legal, ci cu Moldova. Cu toate acestea, Gazprom s-a jucat cu Moldova în ultimul an și a dat țării termen data de 1 mai 2022 pentru a efectua un audit asupra unei datorii istorice la gaze. Dacă Moldova nu reușește să întocmească auditul, ceea ce este probabil, Gazprom ar putea rupe contractul cu această țară. „Gazprom va putea întrerupe aprovizionarea începând cu 1 mai”, spune Tofilat.
Deoarece hidrocarburile Gazprom asigură o mare parte din energia electrică din Republica Moldova, asta ar putea duce la întreruperi de curent. Din cauza structurii rețelei electrice, ar fi un dezastru pentru sudul Moldovei, care este tradițional mai pro-rus, dar și Transnistria. „Acesta este un punct slab pentru Kremlin”, spune Tofilat. „Ar fi contrar declarației lui Putin, care spunea că rușii nu vor renunța la cetățenii lor din străinătate”. Chiar dacă Rusia a hrănit forțat oamenii din Transnistria cu propagandă timp de trei decenii, o asemenea întrerupere le-ar putea afecta simpatia pentru Moscova. După cum subliniază Tofilat, fără gaz nu va exista electricitate, iar fără electricitate nu va fi TV, iar fără TV nu va exista propagandă.
Poate Moldova să lupte?
Moldovenii familiarizați cu situația din Transnistria au păreri împărțite în legătură cu eficiența propriei armate. Unii cred că armata lor este egală cu forțele comune transnistrene și ruse, care au, pe hârtie, între 5.000 și 7.000 de soldați fiecare. Alții cred că puterea militară a transnistrenilor, pe care o arată în fiecare an de Ziua Victoriei, ar fi prea mare pentru Moldova.
Dar toată lumea este de acord că, dacă rușii vin dinspre Odessa, este puțin probabil ca armata moldovenească să-i bată. „Nu sunt îngrijorat de invazia din partea transnistreană, dar armata rusă este o amenințare”, spune Tofilat. Moldova este diferită de Ucraina. Aproximativ 30 până la 40% din populație susține în continuare Rusia, deși această porțiune din populație este în scădere. Dar mai mult de jumătate din societate nu e de partea Rusiei, fapt demonstrat la recentele alegeri prezidențiale și parlamentare, care au dat o conducere fermă lui Sandu și partidului ei, PAS. Probabil că, dacă armata moldovenească se va retrage, o parte din moldoveni ar deveni partizani împotriva unei forțe de ocupație.
„Acesta ar fi un coșmar pentru armata rusă”, spune Tofilat.
Cum ar putea Rusia să justifice un atac?
Transnistria și susținătorii săi ruși pot să creeze un casus belli pentru un atac. Un indiciu este comunicatul din 3 martie al conducerii transnistrene, care a afirmat dorința de independență a regiunii și a vorbit despre modul în care decizia Moldovei de a aplica pentru aderarea la UE duce la „o schimbare a frontierelor internaționale”.
Moldova și Transnistria au dispute teritoriale. Granița dintre cele două regiuni nu urmează întocmai granița istorică a râului Nistru. Pe partea moldovenească, Transnistria ocupă orașul Bender (Tighina). Pe partea transnistreană sunt nouă sate aflate sub controlul Chișinăului. „În trecut, când autoritățile transnistrene vorbeau despre aceste sate, spuneau că se aflau sub controlul «temporar» al Moldovei”, spune Manole. Tiraspolul ar putea veni cu o revendicare teritorială pe această zonă, în cuvinte și acțiuni. „Acesta ar putea fi un argument pentru intensificarea tensiunii dintre autoritățile moldovenești și cele transnistrene”, adaugă Manole. O parte dintre cei care cunosc regiunea susțin această teorie.
O altă metodă ar fi ca rușii să organizeze un atac asupra unei misiuni de menținere a păcii care protejează depozitul de muniții din Cobasna. Aceasta ar da rușilor pretextul pentru a interveni. Pe 13 ianuarie 2022, Serviciul de Informații Militare din Ucraina a declarat că, într-o întâlnire a Forțelor Armate din Transnistria, participanții „au fost informați” că sunt așteptate „provocări” dinspre Ucraina ce implică depozitul masiv de muniții de la Cobasna. Serviciul mai preciza că forța de securitate transnistreană ar trebui să fie „gata să-și îndeplinească sarcinile atribuite «la primul ordin»”. Ucrainenii sugerau că acesta este un exemplu de încercare de acțiune sub „steag fals” din partea Rusiei, ce ar aduce armata transnistreană — și eventual armata rusă staționată în zonă — pe picior de război.
Se pare că Rusia nu exclude folosirea personalului din Transnistria în război. Pe 9 martie, Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a dat un comunicat care spunea: „Ocupanții nu exclud posibilitatea de a angaja soldați ai Republicii [Transnistrene] nerecunoscute, în război cu Ucraina, de până la 800 de persoane, dar moralul personalului specificat rămâne scăzut.”
Transnistria: un conflict ignorat de UE
Conflictul înghețat ar fi trebuit soluționat de echipele diplomatice din Transnistria, Moldova, Rusia, Ucraina și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), plus UE și Statele Unite în calitate de observatori. Dar această structură a rămas doar una ce a găzduit discuții și nu a înregistrat aproape niciun progres în cei 17 ani de la înființare.
Odată ce războiul civil s-a încheiat în 1992, aproape că nu a mai avut loc vărsare de sânge în regiune, însă Transnistria a rămas o gaură neagră în ceea ce privește statul de drept și transparența. În acest timp, grupul pentru drepturile omului Promo Lex a depus 50 de dosare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la Transnistria. „[Aceste cazuri au fost] o mare oportunitate pentru Europa și Occident de a înțelege problema și de a încerca măcar să facă ceva”, spune Ion Manole de la Promo Lex. „Dar de 30 de ani comunitatea internațională a acceptat să închidă ochii și să încheie acorduri cu Rusia”.
Acum, avocatul moldovean este frustrat că lipsa de progres a adus țara pe picior de război. „Am vorbit de mulți ani despre aceste scenarii și nimeni nu a ascultat”, spune Manole. „De multe ori în Europa, când am fost la evenimente și le-am menționat [înalților oficiali din UE] cum trebuie să ne reformăm organizațiile internaționale din Transnistria și să nu tolerăm actele și acțiunile criminale ale Transnistriei, au râs. Asta e trist. Nu știu cum se simt ei acum. Mi-ar plăcea să le văd ochii și să-i întreb: «Îți amintești?»”.
FOTO main: Petruț Călinescu
