Palanca e un sătuc, cel mai la sud din Republica Moldova. Odesa e la un pic mai mult de 50 de kilometri depărtare de aici. De azi dimineață mass media raportează ambuteiaje care se întind pe mai mulți kilometri - oamenii fug din calea războiului. Cineva doar cu un rucsac în spinare, alții în mașini pline până la refuz. De dimineață s-a aflat că bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani nu pot părăsi Ucraina - pot fi recrutați în armată și trebuie să rămână în Ucraina. Drept urmare, bărbații își însoțesc familiile până la graniță, iar apoi se întorc la război. La câțiva kilometri de graniță, autoritățile din Republica Moldova au deschis o tabără pentru refugiați - un oraș de corturi pe un stadion al unei școli sătești, unde, în următoarele ore, e așteptat un val de refugiați. Tabăra poate adăposti vreo 500 de oameni.
Până acum, majoritatea ucrainenilor - oameni bogați care tranzitează Moldova - își doresc să ajungă în Europa prin România. Probabil că peste câteva zile vor sosi și alți refugiați - cei care au ajuns la graniță pe jos, fără bani și fără cale de întoarcere.
E prea devreme să ne dăm seama cum îi judecă societatea moldovenească pe refugiați - totul se întâmplă extrem de rapid, nimeni nu era pregătit pentru așa ceva, dar companiile comerciale și statul încearcă să le asigure refugiaților toată asistența de care sunt în stare. De pildă, cramele le asigură un acoperiș deasupra capului mâncare, iar statul le înlesnește pe cât se poate accesul în țară. Mai știm și că societatea civilă încearcă să ajute cumva - oamenii încearcă împreună să găsească cazare pentru refugiați, să-i ajute cu informații și cu orientare într-o țară nouă pentru ei.
Tradus din limba engleză de Ioana Pelehatăi. Puteți citi originalul aici.
