Vineri începe ediția a douăsprezecea a festivalului de animație Anim'est. Ca de-obicei, vine cu filme scurte, filme lungi, filme de Oscar și studențești, desene pentru copii, plus animații mai creepy sau mai trippy, muzicale sau pe teme filosofice pentru toate vârstele. Întâlniri cu regizori și ilustratori, ateliere pentru copii și adolescenți, un lungmetraj eveniment despre viața lui Van Gogh, masterclass-uri - oho, ce de treabă avem cu animația anul ăsta.
Între timp, redacția Scena9 a stat și s-a uitat la filme. Am văzut pisici tripa(n)te și cercetătoare într-o lume steampunk, ceasuri oprite-n loc și vinovăție, un (anti)erou înrăit prin războaie, decoruri postindustriale a la Grand Theft Auto, dovlecei, vise din copilărie și un domn minuscul. Poți să-i vezi și tu pe toți, anul ăsta la Anim'est - The Comics Edition, după cum urmează:
Avril și lumea prefăcută / April and the Extraordinary World (R.: Christian Desmares, Franck Ekinci), Franța, Belgia, Canada, 2015
Suntem în Franța lui 1941, dar într-o istorie revizionistă. Războiul franco-prusac din 1870 n-a avut loc niciodată, pentru că Napoleon al III-lea a murit misterios într-o explozie din laboratorul unui om de știință. Tot atunci au început, la fel de misterios, să dispară oamenii de știință din întreaga lume. Edison, Einstein, Fermi, cu tot cu potențialele lor descoperiri, n-ajung niciodată să transforme lumea de final de secol XIX. Fără electricitate, energie nucleară, radio sau televiziune, Parisul lui Avril arată și funcționează retro-tehno sau – dacă ești mai hipster, așa – steampunk.
Avril și-a pierdut părinții, oameni de știință. Locuiește în sărăcie lucie, împreună cu motanul ei vorbitor, Darwin, și se chinuie să-și regăsească familia – sau măcar să redescopere formula „moștenirii” pe care i-au lăsat-o: un Ser Suprem, care ar face orice ființă invincibilă. Are vocea lui Marion Cotillard și un look vag inspirat de actriță, dar pe filiera androgin-înduioșătoare, nu pe cea de divă glam. Tot filmul arată un pic ca-n benzile desenate cu Tintin, și asta pentru că e bazat pe un roman grafic de Jacques Tardi, care s-a inspirat în epocă din stilul lui Hergé.
Avril… nu evită niște locuri comune ale multor lungmetraje de animație care-și propun să distreze și părinți și copii (motanul sidekick inteligent, povestea de iubire against all odds, trama de basm Bine vs. Rău). Dar câștigă o grămadă de puncte pentru că nu se dă în lături nici de la teme relevante, de etică. Îți arată că omenirea n-ar reuși să evite războaiele mondiale, schimbarea climei și discriminarea de specie nici dacă n-ar fi avut loc unul dintre incidentele decisive care-au dus la Primul Război Mondial. În plus, protagonista e pe bune fierce și autonomă, în ciuda încercărilor de feminizare cu forța pe care i le impun cei din jur. Cam așa arată filmul – și, da, e de văzut:
Call of Cuteness (R.: Brenda Lien), Germania, 2017
Ăsta e un trip, fără doar și poate. Nici nu știu dacă-i un trip foarte reușit: pisici desenate posterizat (din petice de culoare cu margini conturate), imagini feline celebre din meme, mixate cu o tonă de violență. Animată, dar grafică. Exemplu: unei mâțe i se jupoaie picioarele din spate până la os, iar apoi peste ele trece un tanc. Regizoarea spune că e un manifest vizual împotriva neoliberalismului care ne suprasaturează cu imagini ale drăgălășeniei, ca să ne sedeze vigilența politică. Motanul meu, care a privit realmente fascinat cele 4 minute de animație, undeva târziu în noapte, cu profilul luminat doar de culorile filmului, zice că poate merge mai bine să-l vezi dacă ești nițel spart. Sau poate dimpotrivă. (Ioana Pelehatăi)
Capăt de linie / End of the line (R.: Paulo d'Alva, António Pinto), Portugalia, 2016
Unele ceasuri se opresc la ora 8 și 15 de minute, pentru că după aceea nu mai au ce măsura. Prin simboluri, unghiuri și culori, scurtmetrajul portughezilor Paulo d'Alva și António Pinto desenează vinovăția în forma ei cea mai sfâșietoare. Ce se întâmplă cu oamenii atunci când ceasurile lor încremenesc?
Boogie (R.: Gustavo Coca), Argentina și Mexic, 2009
Îl știți pe Boogie: e americanul dur, înrăit în Vietnam și apoi în toate războaiele lumii a treia, întors în marele oraș pentru a deveni un criminal plătit. „Poți schimba peisajul, poți schimba jungla, dar din fericire o să ai mereu pe cineva pe care să-l lovești cu putere”, zice Boogie la început. Cutreieră străzile într-un parpalac cafeniu, are mereu o țigară în colțul gurii, e rasist, sexist, lucrează pentru un mafiot care mănâncă spaghetti și omoară cam tot ce-i iese-n cale. Ca personaj de benzi desenate a apărut în anii ‘70: era o parodie la Dirty Harry, o glumiță între niște artiști argentinieni ce s-a concretizat însă în zece volume.
Date fiind toate clișeele puse laolaltă, marea întrebare pe care ți-o pui în timpul filmului este când se va transforma Boogie în erou. Și dacă nu se transformă, ce-i cu sângele vărsat: e ca-n viața nedesenată? (Vlad Odobescu)
Manualul de cascadorii / The Stunt Manual (R.: Ben Fernández), Spania, 2016
Dacă GTA îți spune ceva, atunci așează-te comod în scaunul de cinema și pregătește-te pentru 9 minute și 37 de secunde de curse cu mașini vintage, hackuite să facă zile fripte poliției, într-un decor unde spațiile industriale fac loc deșertului. N-o să ai game pad, dar colajul animat, cu tăieturi din ziare & reviste optzeciste, pe beat-uri egale de sintetizator, e de-ajuns de imersiv cât să nu-i duci lipsa.
Hrana rezistenţei / Les courgettes de la résistance (R.: Mélissa Idri, Benoit Lecailtel, Ivana Ngamou, Come Balguerie), Franța, 2016
Descrierea oficială zice că-n animația asta e vorba de un bărbat ascuns în munți, care hrănește rezistența în timpul războiului din Algeria. Nu știu câți dintre cei care-o vor vedea se vor prinde de chestia asta, dar știu că mulți or să intre în tripul dark, cu tente de western și suprarealism, și probabil or să încerce, pentru prima oară, să dezlege în 6 minute o enigmă în miezul căreia se află mulți dovlecei. (Andra Matzal)
Cowboy de dimineață / Morning Cowboy (R.: Elena și Fernando Pomares), Portugalia, 2016
Mai ții minte ce voiai să te faci când erai mic? Și ce-ai ajuns acum, când ești mare? Și cum ar fi dacă, într-o dimineață în care trebuie s-o iei de la capăt cu job-ul și rutina, te-ai decide brusc să dai jos de pe dulap cutia din copilărie, să scoți din ea imaginația, s-o scuturi de praf și să devii, în sfârșit, cine vrei tu? Cam asta-i Cowboy-ul de dimineață, o animație fără cuvinte, dar cu mult, mult suflet.
Dl. Minuscul şi balena / Pan Maluśkiewicz i wieloryb (R.: Andrzej Gosieniecki), Polonia, 2016
Dl. Minuscul e un explorator cât o jumătate de boabă de cafea. A văzut la viața lui o sumedenie de lucruri, dar niciodată o balenă. Așa că pleacă în căutarea ei, navigând pe-o coajă de nucă. Basm cântat c-o voce de Vîsoțki polonez pentru cutezătorii mari și mici. (Luiza Vasiliu)
Ediția a douăsprezecea a festivalului Anim'est se desfășoară între 29 septembrie și 8 octombrie, la Cinemateca Eforie, Cinema Elvire Popesco, Centrul CINETic, Expirat Halele Carol și Apollo111 Barul. Printre alții, o să-l poți întâlni acolo și pe Dave Cooper, autor de benzi desenate, pictor în ulei și unul dintre ilustratorii serialului Futurama. Cooper semnează afișul ediției 2017 a Anim'est, de mai jos.
Imagine principală din „Avril și lumea prefăcută”.
