E ger, e pandemie, așa că săptămâna asta stăm în case și ne uităm la seriale (cu adolescenți sau, dacă preferați, cu sfârșitul lumii), participăm la evenimente online care recuperează memoria artei moderne din România, ne uităm la documentare de autori marcanți și ascultăm podcasturi care încearcă să înțeleagă America zilelor noastre.
Seria documentară Can't Get You Out Of My Head: An Emotional History of the Modern World a lui Adam Curtis, pe BBC iPlayer
Adam Curtis e, fără îndoială, unul dintre cei mai interesanți eseiști ai vremurilor noastre: documentarele lui sunt ca niște submarine prin istoria noastră recentă: de la fereastra lor te scufunzi prin arhivele BBC, în timp ce vocea calmă, de terapeut, a lui Curtis, brodează fără oprire o mantră critică la adresa ordinii politice, sociale și culturale. Cea mai nouă serie a lui pornește de la „vremurile stranii” și polarizate în care trăim, și încearcă să le traseze rădăcini posibile. De la Revoluția culturală din China epocii Mao, până la revoluția roșie din China, de la sfârșitul epocii coloniale pentru Imperiul Britanic, până la mișcarea Panterelor Negre în SUA. Sigur, lucrurile nu-s niciodată așa de simple la Curtis, care de data asta pare să se întreacă pe sine în fire narative, piste de analizat și personaje de descoperit, cu riscul de a fi dezlânat pe alocuri. Cu toate astea, și Can't Get You Out of My Head e o colecție excelentă de a reporni discuții despre istoria recentă și de a revizita momente vitale, dar mai puțin cunoscute. Tocmai de-aia, e numai bine de văzut cu pixul în mână. (Andra)
Serialul Euphoria (2019) pe HBOGO
Am 35 de ani, deci sunt milenială (etapa timpurie), nu-s tocmai publicul țintă pentru seriale cu adolescenți. Cu toate astea, văzusem Euphoria elogios recomandat pe toate grupurile de femei deștepte și mișto pe care activez, așa că am făcut nefăcutul: am dat o șansă unei ficțiuni cu puști de liceu. Aici urmează un clișeu. Euphoria nu e un serial cu adolescenți ca oricare altul. Ok, e cu sex, droguri, depresie, o coloană sonoră extrem de diversă (de la standarde de jazz la Anohni, CocoRosie, Fiona Apple și trap cu J. Balvin). Până acum nu pare nimic ieșit din comun. Este, însă, și extraordinar jucat - o să le menționez în mod special de fosta vedetă Disney Channel Zendaya și actrița transgen Hunter Schafer (în sfârșit, un personaj trans jucat de o actriță trans). Pe scurt, dacă vreți să înțelegeți ceva, orice, despre cum e să fii zoomer, Euphoria are o bună parte din răspunsuri.
Home of the Brave (podcast)
Anul trecut, scriitorul Scott Carrier a călătorit prin America și i-a întrebat pe oameni cu cine votează, cu gândul că între locuitorii acestei țări rupte mai e loc de dialog. Carrier — care a avut de-a lungul timpului mai multe colaborări cu This American Life — își privește țara cu un soi de furie lucidă și încearcă s-o înțeleagă. Dincolo de politică, reportajele sale sunt cele mai reușite jurnale de călătorie pe care le-am descoperit în ultima vreme.
Câteva episoade preferate: How Much Time Has Gone By (partea I și partea a II-a) și Some Spring Time Stories. (Vlad)
Documentarul Lizica Codreanu - o reconstituire, online, Centrul Național al Dansului București, vineri, 19 februarie, de la miezul nopții până seara următoare
Anul ăsta se împlinesc 145 de ani de la nașterea artistului Constantin Brâncuși. În cinstea lui, Centrul Național al Dansului din București vă invită la o reconstituire istorico-artistică a unui moment mai puțin cunoscut din activitatea sărbătoritului - un mic performance din 1922 al dansatoarei și coregrafei Lizica Codreanu, imortalizat de către sculptor în câteva imagini. Documentarul pregătit adună toate reconstituirile acestui moment de colaborare, care au făcut posibilă păstrarea lui în memoria colectivă locală. (Venera)
Seria To The Lake
Ultimul lucru de care aveam chef în perioada asta era un serial despre viruși și epidemii. Și totuși, după primele 10 minute din To the Lake, am fost total hooked. Bazat pe un roman scris de Yana Wagner (Vongozero, publicat în 2011), To the Lake (o productie Netflix făcută în Rusia) spune povestea unor familii din Moscova care fug din calea unei epidemii înspre Karelia, în nordul Rusiei. O poveste biblică spusă în sens apocaliptic (sau invers), serialul ăsta mi-a lăsat aceeași senzație sufocantă pe care mi-a dat-o Cernobîl (noroc însă cu umorul care își face loc în cele mai neașteptate momente). Punctul forte îl reprezintă distribuția: sunt atât de buni actorii, încât nu pot decât să sper că vor intra (și) mai multe seriale rusești pe Netflix. Doar să nu fie toate despre sfârșitul lumii. (Ionuț)
