Urmează încă o săptămână de carantină și asta înseamnă timp în plus să vezi și să asculți ce ai avut pe liste, dar ai tot amânat.
Documentarul American Factory, r. Steven Bognar & Julia Reichert, SUA, 2019 (disponibil pe Neflix)
Mai mult ca niciodată, într-o perioadă de criză globală, când ies extrem de limpede la iveală inegalitățile economice și relațiile de muncă, prinde bine de văzut American Factory, documentarul care a primit Oscarul anul ăsta. E despre o fabrică de parbrize, deschisă de un patron chinez în apropiere de Dayton, SUA, unde până la criza din 2008 fusese o mega-fabrică General Motors, care ținea în priză mare parte din regiune. Fabrica nouă, Fuyao, unde angajații sunt cam jumate-jumate, chinezi și americani, e un teren perfect de cercetare. Cum arată azi relațiile de muncă în spațiile industriale de pe piața globală? Cum se manifestă diferențele culturale și de etică a muncii, când vine vorba de cele două super-puteri globale? Au muncitorii vreo putere în fața patronului? Apoi, dincolo de observațiile foarte bune pe care le provoacă, American Factory are toate ingredientele unei povești bune despre oameni: are înțelegere, tandrețe, nerv și umor. (Andra)
Documentarul Miles Davis: Birth of the Cool, r. Stanley Nelson, SUA, 2019 (de văzut pe Netflix)
Mi-a zis un prieten că a scăpat temporar de infodemia corona cu un documentar despre Miles Davis, așa că am încercat și eu. Și a mers. Câte 20 de minute în fiecare seară (mai mult nu mai ducea creierul obosit de grafice, furii, socoteli) despre un muzician uriaș și timpurile în care a trăit. Cu o coloană sonoră de pus pe rană și imagini de arhivă din alte timpuri&alte vieți. Lăsați marele îmblânzitor să vă îndulcească izolarea. (Luiza)
Podcastul Sunt bine, de ascultat pe site-ul proiectului și pe toate platformele bune de podcasturi
Victoria Colesnic și Natalia Sergheev au lansat duminică, 5 aprilie, primul episod al podcastului Sunt bine, o serie dedicată sănătății mintale în Republica Moldova. Prima poveste se cheamă „Arhipelagul maternității”, e despre depresia postnatală și-ți rupe fâșul. De ascultat și de dat mai departe cui a trecut sau s-ar putea să treacă prin asta, indiferent de țara-n care trăiește. Episodul de săptămâna viitoare e despre cum e să-ți îngrijești mama cu demență. Discuții hipernecesare, purtate cu toată sensibilitatea&responsabilitatea. (Luiza)
Un performance din apartamentul unor artiști independenți
Artiștii clujeni Panna Adorjáni și Dániel Láng își deschid casa pentru privirile noastre din online cu trei mini performance-uri care să ne îndulcească timpul petrecut între patru pereți. #1 Virusul suntem noi: Pentru serile când vrei să te gândești la responsabilitatea noastră în această situație. #2 Nu mai vreau să aud nimic despre coronavirus: Dacă ai nevoie de opt minute în care suntem împreună fără să ne amintim ce se întâmplă în lume. #3 După coronavirus: Dacă vrei să visezi despre cum vom deveni și noi eroii care vor construi o lume nouă. Alege-ți tema și fă-ți rezervare aici. (Venera)
Filmul Cold war, r. Pawel Pawlikowski, Polonia, 2018 (disponibil pe site-uri cu filme free)
Zilele astea am început să mă uit pe lista filmelor nominalizate la Oscar pentru cel mai bun film străin în ultimii ani și să-mi fac temele cu care rămăsesem restantă. Am început cu filmul ăsta polonez care a fost nominalizat în 2019 la Oscar, la trei categorii, pentru că văzusem mai demult Ida, regizat tot de Pawlikowski, iar stilul lui mă fascinase. Cold war e o poveste de dragoste frumoasă, dar tristă (îți sună familiar?), dintre o tânără cântăreață și un muzician, care se petrece între Polonia măcinată de Al Doilea Război Mondial și Parisul boem al anilor ‘50. Filmul ăsta te face să îți amintești de avântul nebunesc pe care ți l-a dat la un moment dat iubirea și să visezi la următorul pe când o să se termine carantina. (Delia)
Tiger King, pe Netflix
Seriile documentare pe Netflix rămân drogul meu preferat și în (sau poate mai ales în) condiții de pandemie și autoizolare. N-am altă scuză, dincolo de faptul că multe dintre ele mi se par bine făcute, decât aceea că nu-mi poate procesa creierul altceva. În cea de față, ți se desfășoară înaintea ochilor o nebunie totală, cu obsedați de feline mari și exotice, arme, amenințări cu moartea, poligamie, dispariții misterioase, cvasi-secte, oameni desfigurați de tigri și activiști care par la fel de îndoielnici moral precum cei împotriva cărora luptă. Peste toate astea, o industrie mega profitabilă, în care oamenii fac bani pe spinarea unor pisici mari, scumpe și care-ar trebui lăsate în pace, în loc să pozeze pentru Polaroide cu americani însetați de exotism. E distractiv, promit. (Ioana)
