Până vineri, 15 mai, când putem să ne înghesuim la muzee, mai avem timp de filme, muzici, fotografii și discuții cu artiști în spațiul și liniștea de acasă, de care uneori o să ne fie probabil dor.
Muzica dementă a trupei Tune-Yards (Andra)
Totul a început de la o piesă care-a intrat întâmplător în playlistul de Spotify, în care o voce de femeie pare să poată ridica munții din loc. Așa am descoperit-o pe Merrill Garbus, vrăjitoare-șefă în duo-ului american Tune-Yards, alături de basistul Nate Brenner. Garbus e un fel de forță a naturii, care-și schimbă vocea și instrumentele ca să spună povești de tot felul: de la manifeste politice anti-rasiste, până la confesiuni poetice și jocuri ironice. Cei doi artiști, împreună cu mulți alți colaboratori pe care i-au avut de-a lungul celor câteva albume, amestecă în oala lor sonoră toate genurile posibile, într-o formulă pe care n-am mai auzit-o. Ritmurile africane se întâlnesc cu hip-hop, punk, pop, soul, blues și toate zonele dintre ele, într-o substanță de care nu mă mai satur.
Un autofilm de Radu Jude (Ioana)
În weekend a circulat intens în bula mea de Facebook acest autoportret cinematografic realizat de Radu Jude în izolare. Când l-am văzut shareuit de zeci de oameni, am avut o primă reacție amestecată, între „Aoleu, e doar primul din ceea ce probabil va fi o lungă serie de filme din astea în care regizorii își culeg scame din buric” și „Sunt curioasă totuși, cum e, pentru că-mi place ce face Jude”. Când i-am dat, în sfârșit play, m-am bucurat că n-am mers pe cinismul inițial. Filmul foarte scurt e o explorare frustă a motivelor pentru care face Jude cinema, chiar dacă n-a făcut UNATC-ul. E o declarație de admirație pentru fotografiile făcute de prietenul acestuia, Silviu Gheție. E o excursie printr-un București pustiu, murdar și minunat. E o privire cu ochii larg deschiși a mirare asupra modurilor în care natura își vede de treabă fără noi. Și e, cum deja ne-a obișnuit Jude, o asumare explicită a temelor politice pe care le parcurge în tot ce-a regizat până acum. Pentru mine a fost o întredeschidere a unei ferestre care a stat închisă până acum, în izolare - pe ea, prin camera lui Radu Jude, se vede din nou viața.
Un film artistic inspirat din investigații jurnalistice (Venera)
The Laundromat e un film care tronează demult pe lista mea de vizionări și căruia abia weekend-ul ăsta i-am găsit momentul potrivit să-i aflu povestea. Faptele reale care-i compun scheletul narativ, care arată cum își protejează bogații lumii opulența prin corupție și afaceri fictive în țări cu legi permisive, au zburat demult în spațiul public global, când o serie de investigații internaționale a arătat cum funcționează paradisurile fiscale. Episoadele românești le găsești pe Rise Project.
Filmul artistic explică pe înțelesul tuturor cum funcționează procesul birocratic prin care firme de avocatură fac scut în jurul averilor propriilor clienți și care sunt efectele asupra oamenilor ca mine și ca tine. Meryl Streep te pune în papucii unei văduve care prinde șirul ilegalităților atunci când rămâne singură cu suferința-n brațe, în urma unui accident pe care niciuna dintre firmele implicate nu vrea să și-l asume. The Laundromat te face să te revolți și să-ți iei avânt să pui umărul la treabă în lupta colectivă pentru corectarea nedreptăților din lume.
150 de fotografii donate de artiști brazilieni pentru oamenii vulnerabili afectați de pandemie (Delia)
La sfârșitul lui aprilie, unii dintre cei mai tari fotografi și fotojurnaliști brazilieni au pus la cale un proiect superb, 150 fotos para SP (150 de fotografii pentru São Paulo), în care fiecare și-a vândut câte o imagine cu doar 150 reali (114 lei). Toți banii strânși au fost donați pentru a-i ajuta pe oamenii în situații de risc din oraș, afectați de pandemie. Vânzările s-au închis pe 5 mai, însă lucrările lor au rămas pe contul de Instagram al proiectului - multe sunt cu locuri magice și oameni la fel din Brazilia, dar și din Argentina, Yemen sau Rusia. Dați-le follow artiștilor și artistelor care vă plac și, porque não?, plănuiți o escapadă în țara latino-americană, când va fi să fie.
Conversațiile din carantină ale fotografilor Magnum (Ioana)
Discuțiile sunt mișto - câte doi fotografi de la Magnum discută 20-30 de minute despre proiectele lor, despre fotografie în general și rolul ei în societate, despre curiozitatea și dorința de mișcare specifice meseriei, despre cum sunt ele îngrădite de criza Covid-19 și ce va urma pentru industria foto. Alessandra Sanguinetti și Jonas Bendiksen, Stuart Franklin și Mark Power, Carolyn Drake și Peter van Agtmael, David Hurn și Gregory Halpern, etc.
