Iarnă să fie, dar s-o știm și noi. Cât așteptăm dezghețul, înarmați cu bocanci și fular, ne aventurăm prin orașe, pe la dezbateri, proiecții de film și tururi ghidate. După cum urmează:
Un reminder pentru cutremur, de la Vlad
Intersecțiile de miercuri. Mituri și povești seismice la români, Rezidența BRD Scena9, București, miercuri, 23 ianuarie, ora 19.30
Peste 2.200 de clădiri din București riscă să cadă la următorul cutremur mai serios. Deși orașul trăiește dintotdeauna sub amenințarea seismelor, tentativele de a consolida clădirile vulnerabile și de a impune standarde mai stricte pentru construcțiile noi sunt mereu împinse în jos pe lista priorităților. Matei Sumbasacu, inginer constructor specializat în proiectarea și analiza structurilor din regiuni seismice, va vorbi miercuri despre această ciudățenie autohtonă: „Explorăm împreună problema seismică la români, vedem cum a fost tratată în diferite perioade și discutăm povești și mituri care ne-au «ajutat» să nu luptăm cu problema însăși, ci, mai degrabă, să o ignorăm.” În 2016, Matei Sumbasacu a fondat Re:Rise – Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic, organizație ce-și propune să facă legătura între persoanele expuse riscului seismic și resursele pe care le au la îndemână pentru a schimba lucrurile, de la tehnologii la administrație.
O plimbare la Chitila, de la Ioana
Cu trenul la Fortul 1 Chitila, București, Gara de Nord, duminică, 27 ianuarie, de la ora 12
Tururile organizate de Arhiva de Geografie, adică de Andrei Ionel, omul din spatele proiectului, nu prea mai au nevoie de introduceri. Ori de câte ori am fost într-un astfel de tur am descoperit ceva nou despre oraș, istoria și împrejurările sale (asta deși am aroganta pretenție că știu oricum destule pe subiect). Cu toate astea, duminică o să-mi cumpăr un bilet la trenul R-9105, o să fiu pe peron la 12:15 și o să plec la 12:30 spre Chitila. Turul nu implică altfel de costuri sau de taxe de participare, dar organizatorii ne sfătuiesc să avem la noi bocancii, o lanternă și ceva de ciugulit, plus haine de iarnă. Mergem la Fortul 1 (din cele 18 prevăzute în planul inițial, întocmit pe vremea lui Carol I) – parte din structura de apărare a capitalei, finalizat în martie 1893 și astăzi părăsit, întrucât dezvoltarea tehnologiei militare l-a făcut redundant. După, mergem la o ciorbă și/sau un vin fiert, să mai stăm la povești despre linia de 72 de kilometri, menită să protejeze Bucureștiul finalului de secol XIX de conflicte.
Un spectacol despre istoria homosexualității în România, de la Ionuț
După Traian și Decebal (Din filele istoriei gay în România), Reactor, Cluj-Napoca, duminică, 27 ianuarie, ora 19.00
Ce-mi place la spectacolul ăsta e că, deși e gândit ca o lecție de istorie, nu e greoi și apăsător. E scurt, e amuzant (chiar și în părțile lui triste) și are o structură simplă, fără prea multă teorie și brizbizuri. Am aflat din spectacol chestii pe care nu le-am descoperit în altă parte, nici la școală și în presă. Da nu e vorba doar despre informație, în forma ei seacă, ci și despre cum acea informație ajunge să capete formă în viața unor oameni și în poveștile lor de dragoste. „Cum se trăia gay înainte de 1989 în România? Care erau locurile de întâlnire? Care erau ritualurile de socializare și structurile de oprimare? Cum acționa, la nivelul invizibilizării vieții sexuale, articolul 200 care pedepsea, cu închisoarea de la 1 la 5 ani, relațiile sexuale între persoanele de același sex. Cum au continuat abuzurile împotriva dreptului la reprezentarea identității după 1989?” - astea sunt câteva dintre întrebările de la care pornesc Mihaela Michailov și Paul Dunca, autorii spectacolului. Evident, subiectul e unul complex și nu poate fi epuizat în 50 de minute, dar e un punct bun de pornire.
O discuție despre memoria dureroasă a artei, de la Andra
Atrocitățile Holocaustului în cultura vizuală din România, CSIER - Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, miercuri, 23 ianuarie, de la ora 13
De prea multe ori vorbim despre artă desprinsă de contextul ei istoric și social, o privim doar ca pretext estetic sau decorativ și-o golim de una dintre funcțiile ei așa de importante - aceea de memorie colectivă. Discuțiile ca cea care se va întâmpla miercuri, la CSIER, în care cercetători din artă și din istorie să se așeze la o masă și să descoasă lucrări de artă de miza lor documentară, sunt rare. Iar dacă luăm în calcul faptul că nu știm aproape nimic despre felul în care Holocaustul a fost reprezentat de artiști, întâlnirea de miercuri, la care vor participa Cosmin Năsui (PostModernism Museum), Anca Tudorancea (Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România), Adrian Cioflâncă (Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România), Mihai Demetriade (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității), e cu atât mai importantă.
O discuție despre putere, de la Luiza
Lansare „Freeman’s: cele mai bune texte noi texte despre putere”, Londohome (Praporgescu 31), miercuri, 23 ianuarie, de la ora 19
Ce înseamnă puterea în viețile noastre? Există putere bună și putere rea? În ce fel modifică puterea relațiile dintre bărbați și femei, dintre majoritate și minoritate, dintre conducători și cetățeni? Există putere în noul val de spus/scris istorii personale până acum trecute sub tăcere? Câtă putere mai au cuvintele asupra noastră? Astea-s doar câteva dintre întrebările pe care o să le propun miercuri ca punct de pornire pentru o discuție cu John Freeman, scriitor și editor al antologiei Freeman’s. În numărul dedicat puterii, Freeman adună textele a 24 dintre cei mai buni scriitori și jurnaliști contemporani, de la Margaret Atwood la Elif Shafak și Aleksandar Hemon, și ne deschide mai multe piste de explorare a relației noastre cu puterea. Dialogul de miercuri va folosi, sper, ca aperitiv pentru lectura completă a volumului recent tradus la Black Button.
Fotografia principală este afișul spectacolului După Traian și Decebal (Din filele istoriei gay în România)
