Încă o săptămână de stat acasă, dar totuși atâtea lucruri de ascultat, văzut și simțit online. Săptămâna asta avem un super album, filme de ficțiune și documentare, circ și spectacole de teatru. În ordinea numerelor de pe tricou:
Noul album al Fionei Apple, Fetch the Bolt Cutters
Nu-mi amintesc câți ani au trecut de când m-a entuziasmat atât de tare - și pe de-a-ntregul - un album. De regulă, când mă împrietenesc cu un nou LP, îi dau zile, dacă nu chiar săptămâni, mă aclimatizez mai întâi cu câte o piesă-două, iar cam jumătate dintre ele rămân ascultate doar o dată. Aici a fost o fulgerătoare dragoste la prima ascultare.
Albumul s-a născut de-a lungul ultimilor 9 ani, în care Apple practic a dispărut din atenția mass media, s-a închis în propria casă, s-a lăsat de băut și a devenit o pustnică perfect autonomă în creația ei muzicală. De-aia Fetch the Bolt Cutters nu sună ca nimic din ce-ai ascultat până acum - deși o să mă risc cu câteva comparații și exemple. Se vede/aude că e o producție complet independentă, de sufragerie, dar asta nu pentru că e stângaci, ci pentru că are sincope de ritm complet neașteptate, condus doar de timbrul când mieros, când aspru, al vocii lui Apple. La un moment dat, pe piesa care dă titlul albumului, o poți auzi pe Cara Delevingne, supermodel și prietenă cu Apple, mieunând. Versurile vorbesc, fără rușine, despre viol, despre cum e să fii „cealaltă femeie”, despre bullying în copilărie - toate astea, însă, pe melodii aproape cazon de vioaie. Pentru că, spre deosebire de celelalte albume ale artistei, care au explorat frust, dar dureros, depresia, relațiile și picarea în adicții, ăsta vorbește despre cum e să-ți dai pur și simplu voie să fii, oricum ai fi. Sau, cum zice chiar Apple, în melodia care dă titlul albumului (Ioana):
„I grew up in the shoes they told me I could fill
Shoes that were not made for running up that hill
And I need to run up that hill
I need to run up that hill, I will, I will, I will, I will, I will”
O colecție de filme premiate de văzut online
În caz că nu ai apucat să le vezi la cinematograf sau la vreun festival, cei de la Bad Unicorn au pregătit o colecție de filme de închiriat și de văzut la tine, pe canapea. Găsești aici povești vizuale despre scriitori ruși din perioada comunistă, reconstituirea atacului teorist de extremă dreaptă din Norvegia anului 2011, îndrăzneala unei femei de a participa la un ritual religios în Macedonia și multe altele. (Venera)
Spectacole de teatru din toată lumea
Da, știm cu toții că teatrul filmat nu se compară cu experiența live, dar chiar și așa, lista asta de spectacole e extraordinară. Găsești aici spectacole de teatru și dans (care pot fi văzute la liber), de la cele făcute de Pina Bausch în anii '70 până la cele mai recente ale lui Ivo van Hove. Sunt zeci de spectacole aici și pe toate gusturile: Schaubühne din Berlin (Hedda Gabler, Richard III, dar și unele făcute de Klaus Michael Gruber), Théâtre du Soleil (clasicele 1789 și Moliere, făcute de Ariane Mnouchkine), dar și multe spectacole noi realizate pe scene poloneze, olandeze, și americane. E ca o panoramă amplă asupra teatrului, de la neoavangarda anilor 60/70 până la experimentele postdramatice de la începutul secolului 21. (Ionuț)
Super-documentare de la Astra Film Festival
De mulți ani, asta a fost una dintre dorințele mele recurente, care se aprindea în fiecare toamnă, după ce se termina Astra la Sibiu: ca filmele din festival să poată fi văzute pe net. Ei bine, una dintre părțile bune ale pandemiei este că mi s-a îndeplinit dorința asta și Astra a lansat o secțiune online unde pot fi văzute filme documentare premiate de-a lungul ultimilor 25+ ani. Cotrobăiți prin programul lor (care se și schimbă) și faceți-vă docu-cinema acasă, în felul ăsta veți avea parte și de o retrospectivă a câtorva dintre cele mai arzătoare probleme și întrebări ale lumii din ultimii ani. Recomandarea mea absolut subiectivă este Cântec de leagăn din Phnom Penh (Phnom Penh Lullaby), un film polonez care în 2012 a luat Marele Premiu la Astra. E ireal de intim și tandru, unul dintre documentarele mele preferate din toate timpurile. (Ce am vorbit acum 8 ani cu regizorul venit în România, citiți aici.) (Andra)
60-minute special - Singalong, Cirque du Soleil
De când cu pandemia, Cirque du Soleil a pus online câte o oră din cele mai cunoscute spectacole ale lor. Acum trei zile au urcat pe site o selecție de 60 de minute cu momente muzicale din mai multe show-uri, cu subtitrări cu tot. O super ocazie să cânți în fața laptopului în toate limbile, în timp ce vezi niște super acrobații și să te gândești unde o să sari de pe trambulină după 15 mai, când ieșim din carantină. (Delia)
