Spațiile care anul trecut pe vremea asta duduiau de întâmplări culturale încă bâjbâie în incertitudinea adusă de pandemie, fără vreun orizont limpede pentru revenirea la normal. Cu toate acestea, găsim în continuare evenimente, on- și offline, care țin focul aprins și ne ajută să ne ținem deschis orizontul îngustat de restricțiile sanitare. Săptămâna asta, avem o expoziție despre viața în izolare, o conferință și un podcast despre orașe și arhitectură, și o prelegere de la una dintre artistele revoluționare ale timpurilor noastre.
Expoziția THE SOLO IS THE ONLY REASON ALIENS HAVEN'T DESTROYED EARTH YET, 4-14 februarie, București, Apollo111 Teatrul
Până la sfârșitul săptămânii, artiștii Andreea Chirică și Deniz Constantin vă așteaptă la o expoziție născută din întrebările și incertitudinile perioadei de criză care a cuprins întreaga lume. „În toată această perioadă am căutat cu privirea mulțimea, ca un paleativ la singurătatea mea și am încercat să îmbrățișez ambivalența la apropierea de oameni”, spune Andreea, pe care o puteți găsi pe Scena9 aici. (Venera)
Urban Talks: Strategii pentru orașe frumoase (dezbatere online), miercuri, 10 martie, ora 11
Trăim în orașe peticite, în care spațiile verzi și trotuarele se transformă peste noapte în parcări, în care avertismentul „Atenție! Cade tencuiala” ar putea fi montat la intrări, în loc de „Bun venit”, în care răsar mereu ansambluri rezidențiale ce vor deveni ghetouri și în care nu pare să rămână loc pentru coerență și bună măsură.
În următorii zece ani, Uniunea Europeană va investi 17 miliarde de euro în orașele României. „Este extrem de important cum vor fi planificați acești bani și ce vor conține strategiile integrate de dezvoltare urbană (SIDU) care se elaborează în prezent. Este importantă planificarea proiectelor de impact și cum acești bani vor fi cheltuiți prin intermediul strategiilor”, scriu inițiatorii discuției „Urban Talks: Strategii pentru orașe frumoase”, în prezentarea discuției de miercuri.
Vor fi acolo consultanți pe dezvoltare urbană, specialiști cu studii de arhitectură și urbanism și oameni care pregătesc strategiile în mai multe orașe. (Vlad)
Podcastul Failed Architecture
Mi s-a părut straniu inițial să ascult povești despre un mediu atât de vizual-tactil precum arhitectura, însă podcastul ăsta dens acoperă inclusiv acest subiect auto-referențial (în episodul #9, Listen to the City, It’s Trying to Tell You Something, în care autorii vorbesc despre cum reflectă muzica peisajele urbane și despre cum arhitectura construiește inclusiv sunetele orașului). Sunt multe subiecte la ordinea zilei pe care le explorează Failed Architecture, de la orașele auto-construite ale refugiaților, la sindicalizarea arhitecților și până la reprezentarea persoanelor de culoare în spații canonice ale culturii & arhitecturii, precum muzeul Luvru. Dacă încălzirea vremii vă poartă mai des prin oraș - sau dacă sunteți în căutare de discuții deștepte care să vă fie coloană sonoră pentru sarcinile domestice -, podcastul ăsta, cu 12 episoade de o oră+ e ocazia perfectă de a (re)descoperi conexiunile tangibile dintre disciplina arhitecturii și lumea noastră de toate zilele. (Ioana)
O noapte cu Laurie Anderson (joi, 11 februarie, la ora 00:00)
Unul dintre cele câteva lucruri bune pe care le-a adus pandemia e șansa de a fi spectator la întâmplări artistice altminteri inaccesibile. Spectator virtual, desigur, dar e și asta o formă de apropiere. Săptămâna asta, se întâmplă s-o putem asculta live, de pe canapeaua proprie, pe Laurie Anderson, care prin anii ‘70 a pornit revoluții în muzică și nici că s-a mai oprit. Îi ascult experimentele lui Laurie Anderson de când se încâlceau benzile de celuloid în casetofon și tot nu mă satur de experimentele ei cu limbaj, poezie și electronice. Joia asta, la miezul nopții, nu va cânta, ci va vorbi despre timp, așa cum trece el atunci când e povestit, la Lecture 1: The River | Laurie Anderson: Spending the War Without You. (Andra)
Expoziție de stampe japoneze, MNLR, București, 9 februarie-10 aprilie
Expoziția cuprinde peste 200 de stampe japoneze, care aparțin epocii Edo (1603-1868), împărțite pe diverse teme: teatrul kabuki, arta erotică, peisaj, istorie ș.a. Printre ele sunt și multe lucrări originale realizate de Hishikawa Moronobu, Okumura Masanobu, Suzuki Harunobu, Isoda Koryusai ș.a. Imagini imprimate de obicei pe hârtie sau mătase, stampele japoneze au fost o puternică sursă de inspirație și pentru artiștii europeni (printre care Monet și Van Gogh), atât din punct de vedere tematic, cât și formal. Mie, unuia, îmi plac stampele dedicate teatrului kabuki, tocmai pentru că ating teme tabu și reflectă și rolul important al erotismului în dezoltarea artei nipone. (Ionuț)
Foto main: Ilustrație de Andreea Chirică, pentru expoziția THE SOLO IS THE ONLY REASON ALIENS HAVEN'T DESTROYED EARTH YET
