Săptămâna asta suntem super-pregătiți să primim primăvara și să nu-i mai dăm drumul prea curând. Printre cele mai cunoscute ritualuri e ieșitul cât mai des din casă, așa că întâmpinăm cheful vostru de plimbare cu câteva destinații numai bune de încălzit mintea și inima:
Un concert din muzică de Bach, de la Luiza
Concert de orgă, Catedrala Sfântul Iosif din București, duminică, 3 martie, de la ora 19.30
Nu știu exact care-i secretul, dar evenimentul de Facebook al acestui concert de orgă are unsprezece mii de oameni interesați și o mie șase sute care „vor participa”. Luat strict după cifrele astea, pare evenimentul cultural al lunii martie. Pe de-o parte, avem un organist faimos, Cezar Antal, pe de altă parte îl avem pe Bach, care nu se-aude foarte des în bisericile din partea asta de lume. În plus, mai avem și o expoziție, Imagini Tactile, gândită pentru persoanele nevăzătoare și pentru cele care, deși văd, ar fi dispuse la un exercițiu de empatie: „veţi putea atinge 10 planşe tactile în relief, cu imagini simplificate (prin păstrarea elementelor vizuale definitorii) reprezentând portretele lui Bach şi al lui Eduard Antal, harta cartierului, faţada și planul Catedralei Sf. Iosif, orga Wegenstein, instalată la 3 noiembrie 1930”.
Intrarea e liberă. Dacă prindeți loc, țineți-ne și nouă două ;)
O revoltă prea puțin cunoscută și un muzician extraterestru, de la Andra
Cinemateca Docuart: Brașov 1987. Doi ani prea devreme, luni, 25 ianuarie, de la ora 19, Casa de cultură a studenților din București
Anul ăsta numărăm 30 de ani de la Revoluție și 32 de ani de la revolta muncitorilor de la Brașov, care a anticipat răsturnarea comunismului. Dacă despre revoluția din ‘89 n-avem încă o istorie limpede, despre protestele de la Brașov, când au ieșit aproape 10.000 de oameni și s-a strigat pentru prima oară în stradă „Jos Ceaușescu!”, nu știm mai nimic. La fel cum nu știm nici despre cei care au fost arestați, bătuți și deportați de regimul comunist, în urma acestei revolte. Tocmai de-asta e important să vedem documentarul lui Liviu Tofan, care va fi prezent la proiecția de diseară.
Concert Kimmo Pohjonen la Jazz Nouveau, luni, 25 ianuarie, de la ora 20, Club Control București
L-am văzut prima oară pe finlandezul Kimmo Pohjonen anul trecut, la Smida Jazz, unde în mijlocul munților își transforma acordeonul într-o mie și unu de instrumente nemaiauzite. N-a semănat cu nimic din ce văzusem până atunci, fiindcă Pohjonen și-a inventat singur stilul: un fel de cântec-dans întunecat, în care acordeonul se transformă continuu, de la piese în care sună a cabaret marțian, până la piese ca niște elegii ridicate la temple steampunk. Începeți-vă săptămâna în cu totul altă lume și nu vă amăgiți cu clipuri de pe YouTube, fiindcă Pohjonen e în egală măsură de văzut și ascultat.
O plimbare prin Delta dintre blocuri, de la Ionuț
O după-amiază de primăvară în Delta Văcărești, sâmbătă, 2 martie, cu plecare de la Piața Unirii, în fața hotelului Horoscop, ora 15.00
An de an, vin peste noi statistici din ce în ce mai alarmante: numărul autovehiculelor din București crește, indicele de congestie atinge cote uriașe și orașul pare că devine un parc uriaș de mașini. În condițiile astea, o plimbare pe jos, pe o întindere de 7 km, de-a lungul a 4 ore, sună și ca un statement, nu doar ca un prilej de a sărbători începutul primăverii. Împreună cu ghidul Andrei Berinde, se va pleca de la Piața Unirii spre Strada Radu Vodă și Splai, cu popas la Mănăstirea Radu Vodă și în diferite locuri care amintesc de istoria feroviară și industrială a orașului. Pentru partea de final a traseului, care se va desfășura în Parcul Natural Văcărești („Delta dintre blocuri”) organizatorii recomandă să veniți echipați cu bocanci și o lanternă. Mai multe despre cum să vă încrieți, aflați în eveniment.
Nunta anului, de la Ioana
Hai la film documentar | Nunta anului (RO), R: József Bán, 2018, București, Cinematograful Țăranului Român, luni, de la ora 19 la ora 20
Hai la film documentar diseară - la Cinematograful Țăranului Român, unde se proiectează un film cât se poate de potrivit cu numele sălii. (Să nu se mai supere conservatorii.) Însă nici filmul lui József Bán, pe care l-am văzut pentru prima dată la Festivalul de Film Astra, nu e un film tipic, bucolic, cu țărani voioși. E povestea Maramureșului depopulat, în care fii satelor revin cu banii câștigați afară, ca să petreacă „ca-n povești”. Sunt multe de spus aici despre simbolurile statutului social și afișarea lor, despre vernacular în arhitectură și despre întâlnirea dintre tradițiile vechi și tehnologiile noi. Dar n-o să spun eu nimic, pentru că filmul o spune mai bine decât aș putea eu. Tot ce mai e de precizat e că intrarea e „liberă ca pasărea cerului”, după cum spun organizatorii „Culese din Balkani”. Ca să vă faceți o idee despre film, trailerul e mai jos :)
Foto main: Kimmo Pohjonen Sursa: Smida Jazz
