Continuăm primăvara incertă cu un platouaș de evenimente & recomandări care ne țină lumina aprinsă în minte, indiferent de vreme. Săptămâna asta, avem un tur prin Bucureștiul virtual și o călătorie la Polul Sud, un curs MIT despre iluziile tehnologice și un jurnal de pandemie + o discuție despre arta supravegherii în România comunistă.
Explorează Bucureștiul: Povestea hanurilor și hotelurilor bucureștene, joi, 18 martie, ora 19.00 (eveniment online)
O călătorie virtuală prin hanuri și hoteluri vechi ale orașului împreună cu arhitectul Alexandru Buzatu & un prilej numai bun de a afla mai multe despre istoria (secretă) a Bucureștiului. Atât Bucureștiul fanariot, cu hanurile sale balcanice („han” e un cuvânt venit la noi pe filieră otomană), cât și cel așa-zis occidental, modelat după influențe occidentale. Accesul este gratuit, iar evenimentul se desfășoară în cadrul proiectului Explorează Bucureștiul virtual. (Ionuț)
Un program de la Massachusetts Institute of Technology care te învață ce e tehnologia deep fake
În 1969, președintele american Richard Nixon și-a pregătit două discursuri pentru aterizarea pe Lună. Pe unul dintre ele l-a ținut deja. Pe celălalt l-au folosit cercetătorii de la MIT ca să ne învețe cum funcționează tehnologia deep learning, care construiește realități paralele într-un mod realist. Scurtmetrajul interactiv îți arată cât de ușor poți fi dezinformat prin surse video și audio, două dintre cele mai de încredere probe ale realității factuale de până acum. Cei de la MIT nu s-au oprit aici. Au făcut și un documentar pornind de la deep fake-ul creat de ei, cu cercetători, programatori și activiști pentru drepturi digitale care reacționează în urma vizionării. Deși e capabilă de lucruri uimitoare, această aripă a tehnologiei este folosită, în prezent, ca un instrument de hărțuire și dezinformare la adresa femeilor: 96% dintre deep fake-urile de pe net sunt nuduri sau video-uri false în care fete minore și femei sunt dezbrăcate virtual de boți. (Venera)
Expoziția temporară Călătorie spre Sud, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, București, până pe 9 mai
La 25 de ani, Emil Racoviță urca la bordul navei Belgica pentru a participa la o expediție antarctică. Roald Amundsen, primul explorator al Polului Sud, era ofițer secund, iar Frederick Cook, primul explorator al Polului Nord, era și el la bord. Cu această ocazie, tânărul naturalist român a studiat pinguinii, balenele și alte vietăți arctice.
Expoziția e o călătorie către Polul Sud, ce combină realitatea și imaginarul. Partea reală e redată prin intermediul filmului și imaginilor de arhivă, iar cea imaginară — prin ilustrarea drumului fantastic al unei fetițe, Maria, personaj al volumului Străbunicul meu, Emil Racoviță, pornită pe urmele exploratorului. (Vlad)
jurnal din distopie / Alexandra Mureșan, Diptych Art Space, București, 16 martie-16 aprilie
În mod special de când cu pandemia, social media s-au transformat din potențiale instrumente de comunicare și promovare în sisteme (cel puțin) parțial opresive. Expoziția jurnal din distopie vorbește despre cum ne afectează rețelele de socializare cotidianul, despre anxietatea și problemele de concentrare pe care ni le pot provoca. Practica artistică a Alexandrei Mureșan, în cadrul căreia lucrează de peste zece ani în sticlă, vorbește despre transparență ca garant al democrației, dar și al iubirii, folosindu-se de instrumentele artei pentru a reda concepte filosofice. „Precum scria un poet român, transparenţa e doar semnul că Dumnezeu îngăduie vederea, nu că o garantează. Garantul privirii în afară este privirea înlăuntru”, zice artista. Vernisajul expoziției, curatoriată de Lina Țărmure, are loc mâine, marți, 16 martie, la ora 17. (Ioana)
Katherine Verdery vorbește despre cartea ei, Viața mea ca spioană, joi, 18 martie, de la ora 18 (eveniment online)
La începutul anilor ‘70, antropologa americană Katherine Verdery a venit în România, să facă cercetări de teren în sate din Transilvania. După Revoluție, Verdery și-a cerut dosarul de urmărire de la Securitate, în care a descoperit o rețea uriașă de supraveghere a cărei țintă fusese în anii petrecuți în România. Potrivit dosarului, Verdery era suspectată, printre altele, că ar fi fost agentă CIA. Cartea ei, Viața mea ca spioană, tradusă și în română la Editura Vremea, e pe jumătate autobiografie, pe jumătate o analiză antropologică a metodelor de urmărire și a narațiunilor puse în mișcare de ochiul statului represiv. Joia asta, Katherine Verdery și Michael Stewart, doi antropologi care au cercetat în cariera lor numeroase teme legate de România, stat de vorbă online, într-o serie de întâlniri puse la cale de British Museum’s Anthropology Library and Research Centre și Royal Anthropological Institute. (Andra)
Foto main: Fotografie cu Katherine Verdery, făcută de un informator prin vizorul camerei de hotel unde era cazată
