Săptămâna asta se anunță un program cultural intens - și asta nu-i nici pe departe o păcăleală. Am ales cu greu din toată agenda câteva evenimente la care, indiferent cât ni s-ar aglomera programul, ne-am propus să ajungem. Avem punk, artă cu bătaie lungă și o expoziție a unor artiști tineri de tot.
Un concert aniversar cu dansul robotului, de la Venera
Un an de SPP at Eden + Lansare Album Genetico - Fantastic, Club Eden, sâmbătă, 6 aprilie, orele 21:30
Pe cei de la Sex Pula Pistol i-am văzut prima oară toamna trecută, în beciul Casei Jurnalistului, unde zeci de oameni s-au lipit unii de alții ca să prindă cu ochiul liber un miez de lumină sau un țipăt ca din cavou din spectacolul lor. Era prima lor apariție publică. Eu îmi păstrasem un loc în primul rând, așa că am prins și ritualul sticlei sparte înainte de petrecere, ca un semnal de dezlegare. Cam așa e muzica lor: un ritual de dezlegare fără frică la haosul care ne-a cuprins și nu-l înțelegem. Instrumentalul e un hibrid de genuri rock, metal și ritmuri orientale, de-ți provoacă senzații care se bat cap în cap, un dans de pogo în propriul corp. Îți vine să te izbești de celălalt și să înoți prin furie, ca într-o îmbrățișare spasmodică. SPP parcă te învață să dansezi haosul și absurdul, așa cum nimeni nu te învață în societate, deși toți avem nevoie. Sâmbăta asta trupa aniversează un an, mergi să te bucuri alături de ei în Clubul Eden, unde vor face cinste cu un nou album. P.S. Despre ce & cum cântă SPP, povestește aici Filip Standavid.
O expoziție de artă video despre muncă, de la Luiza
Harun Farocki: Despre deteritorializarea muncii, Pavilion 32, Goethe-Institut București (Calea Dorobanți 32), de joi, 4 aprilie, de la ora 19, până joi, 25 aprilie (program: lu-vi: 16-20, sâmbăta: 11-17)
„Über die Entgrenzung der Arbeit” se cheamă expoziția lui Harun Farocki, unul dintre cei mai cunoscuți artiști și cineaști contemporari germani, autorul, alături de Andrei Ujică, al documentarului hiper-revelator Videogramele unei revoluții. Care e spațiul în care se desfășoară munca în epoca postindustrială? Mai e ea conținută de granițe? Ce-aduc în educație flexibilitatea și eficientizarea? Cum arată munca virtuală? Sunt câteva dintre întrebările în jurul cărora curatorul Silke Witting a adunat cele șase instalații și materiale video din expoziție, de la „Muncitori părăsind fabrica în 11 decenii” (2006) până la „Un nou produs” (2012). Așadar, ieșiți din lista interminabilă de task-uri și intrați, măcar pentru o oră, în videourile cineastului german.
Explorări de adolescenți în urbanul dezindustrializat, de la Ioana
ANTI-instagram | Vernisaj, București, Muzeul Național de Artă Contemporană, miercuri, 3 aprilie, de la ora 19
Miercuri seara o să străbat non-spațiul din jurul Casei Poporului, ca să ajung la MNAC, unde sunt expuse explorările a douăzeci de adolescenți din toată țară, petrecute de-a lungul a zece zile în Anina. Fostul oraș minier a avut soarta majorității orașelor din România: dezindustralizare, migrație, depopulare. Tinerii au lucrat cu metode clasice de explorare vizuală și de teren - care le-au acordat spațiu să reflecteze și asupra eticii reprezentării realității, dar și să-și dezvolte o voce proprie. Pe regie de film i-a ajutat Alina Manolache, la fotografie și operatorie Alexandru Mihai, la poezie vorbită Jo Brailescu, pentru cercetare antropologică și benzi desenate Petra Dobruska, la fotografie instant Oana Ghera, iar la tehnici analogice și developare Andrei Balbarău de la Muzeul Cineastului Amator. A rezultat un proiect complex, cu scurtmetraje documentare, film și foto pe peliculă, acuarele, înregistrări audio și câte altele.Și, poate mai important decât orice, adolescenții au descoperit că realitatea fostului oraș minier nu e deloc pe-atât de exotic-diferită decât cea din propriile lor orașe. Accesul e gratuit, ne vedem la MNAC.
O discuție despre noi și mașinile noastre, de la Andra
„Mașinile noastre / Our Machines”, Salonul de Proiecte (București), joi, 4 aprilie, de la ora 19
Câtă vreme petreceți legați de calculatoare și smartphone-uri și cum s-a transformat în timp relația pe care o aveți cu maținăriile astea care ne-au intrat pe sub piele? Care sunt gesturile cele mai frecvente pe care le faceți când operați cu ele și cum se adaptează corpul la compania constantă a ecranelor? Deși revoluțiile industriale au schimbat irevocabil traseul umanității, ne gândim prea puțin la lucruri care țin de prezența mașinilor în viețile noastre și cu atât mai puțin la evoluția legăturilor noastre cu ele, la viteza cu care intră și ies în viețile noastre. Tocmai de-asta ne-aș recomanda tuturor să mergem la discuția de la Salonul de proiecte, unde va fi invitată Oana Mateescu, doctorandă în antropologie la Universitatea Michigan. Pornind de la imagini din arhiva de fotografie a lui Mihai Oroveanu, cercetătoarea va vorbi despre ce au însemnat relațiile dintre oameni cu mașinile în perioada socialistă, cu toate implicațiile legate de muncă, putere, control, corporalitate.
Foto main: Imagine din expoziția „Anti-Instagram”
