A-nceput Bookfest, târgul anual de carte de la Romexpo, Pavilionul B2, și ține până duminică, 2 iunie. Știm ce ne-așteaptă pe-acolo: vânzoleală și aglomerație maximă, standuri de edituri supraaglomerate de vânătorii de noutăți și reduceri, plus suspecții literați de serviciu. Dan C. Mihăilescu, Lucian Boia, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Alex Ştefănescu, Adrian Cioroianu și Cristian-Tudor Popescu lansează toți cărți la ediția de anul ăsta. Bonus: invitata specială în 2019 e Marea Britanie, prezentă cu 10 autori și 50 de evenimente. Poți să iei autografe de la Clare Mackintosh, Claire North, Sarah Perry sau Ross Wellford și să o cunoști pe Arabella McIntyre-Brown, o autoare britanică stabilită pe meleagurile noastre. În plus, dacă vrei să ne găsești pe-acolo, revista e la standul super-prietenelor noastre de la Black Button Books.
Dar pe ce să titluri merită să scoți bancnotele sau cardul din portofel? Mihai Iovănel a venit cu o listă de sugestii aici, de la care ne-am pornit și noi căutările de achiziții de cărți în redacție. Am sondat un pic lista de oferte, iar ce noutăți vrem noi să citim găsiți mai jos. Distracție plăcută la târg și să nu uitați să luați o sticlă cu apă la voi, se anunță vreme călduroasă și transpirație multă la Romexpo, în weekend.
Andra: Hotel Cosmos. Poezie românească SF, Editura Fractalia
(se lansează sâmbătă, 1 iunie, la ora 16, la standul Editurii Fractalia, pavilion B2, stand F26)
Nici c-aș fi putut visa o combinație mai tentantă pentru începutul ăsta de vară, care se anunță încinsă și imprevizibilă, o mostră numai bună de antropocen în care să reflectezi la ce va veni. Combinația înseamnă: unii dintre cei mai electrici poeți din România vremurilor ăstora și o provocare de a-și trimite mintea să-și facă de cap pe teritorii cât mai îndepărtate, să imagineze lumi, limbaje, viitoruri, forme. SF. Chiar așa, oare cum o s-arate (dacă va mai arăta în vreun fel) poezia peste vreo sută de ani: o să fie o pastilă? O nouă dimensiune? Una peste alta, în cartea asta se întâlnesc aproape 30 de nume (unii poeți cu vechime, în sensul clasic, ca Șerban Foarță sau Dan Sociu sau Elena Vlădăreanu; alții veniți dinspre arte vizuale sau teorie și experiment continuu, de unde-și iau uneltele pentru alte feluri de poezie, cum ar fi Newclearfairy, Sorina Vazelina sau Dr. Ștefan Tiron). Nici nu prea știu la ce să mă aștept din antologie, dar tocmai ăsta e unul dintre lucrurile care mă fac să zbârnâi de încântare.
+ Două bonusuri clasice: Melancolia, de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas - pentru că Mircea Cărtărescu e din ordinul scriitorilor cărora le voi cumpăra toate cărțile pe care le vor publica, indiferent dac-ar scoate epigrame sau cărți de bucate, și fiindcă sunt chiar emoționată să văd cum s-a schimbat drumul de la Nostalgia încoace; și reeditarea unui Münchhausen retro la Editura ART, într-o traducere jucăușă care dezgroapă multe cuvinte și rime (de Ion Marin Sadoveanu) și ilustrații minunate (de Eugen Taru), dintr-o vreme când mâna avea timp din plin să se plimbe pe hârtie și din care se păstrează acum un nor de nostalgie.
Ioana: Vintilă Mihăilescu, În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului, Editura Polirom
(se lansează sâmbătă, 1 iunie, la ora 12, la Scena Arena)
Nu e o carte pe care îmi doresc să mi-o cumpăr (pentru că am făcut asta deja), ci una pe care aș vrea să o aibă toată lumea. Profesorul Vintilă Mihăilescu, pe care am avut bucuria să-l ascult și să-l citesc în nenumărate rânduri, a scris un soi de auto-etnografie a experienței sale cu leucemia, la Spitalul Fundeni. E o experiență pe care, din ce știu, încă o navighează – iar volumul reflectă urgența cu care a scris cartea, simți din scriitură că e un demers pe care vrea să-l ducă până la capăt cu orice preț. Îmi imaginez că pentru un antropolog care a colindat lumea, mereu înconjurat de oameni, o figură publică marcantă, experiența izolării din spital trebuie să fi fost incredibil de alienantă, iar cartea asta a servit drept pretext de ocupare a timpului și gândului. Ce a ieșit e (și) o confesiune incredibil de onestă în vulnerabilitatea ei: despre boală, corp, acasă, spital, aparținători și toate cele cu care vin la pachet o internare și o boală gravă. Ăsta e motivul pentru care aș vrea să citească În căutarea corpului regăsit cât mai multă lume. Pentru că pe pagini se așterne o minte spectaculoasă, auto-reflexivă, capabilă de asocieri fascinante – dar și un om fragil în fața bolii, care își afișează fără rețineri umanitatea, în feluri în care eu, una, n-am mai văzut la niciun intelectual român de talia lui Vintilă Mihăilescu.
Luiza: Polina Cupcea, Să vină sirienii, bețivii și Donbasul! Portrete și reportaje, Editura Cartier, 2019
Trișez puțin. Am citit deja de două ori cartea asta. Am zburat și la Chișinău, ca să zic două vorbe la lansare. Nu-s deloc un fan al lansărilor făcute doar ca să fie bifate, de asta sar peste majoritatea, dar cred că trebuie să zbori în ajutorul cărților cu adevărat bune. Iar cartea asta, care adună portrete și reportaje scrise de Polina Cupcea, o tânără jurnalistă brici din Republica Moldova, e mai mult decât bună. În primul rând, e necesară. Din categoria celor care ar trebui să ajungă în biblioteci și-n librării și-n școli, pentru că îi arată cititorului ceea ce nu cunoaște, îl face să înțeleagă și să-i pese. Polina, redactor-șef la una dintre cele două platforme de jurnalism independent din Moldova, Oameni și Kilometri, a străbătut satele, a dormit în casele oamenilor, i-a ascultat și le-a scris poveștile. Cine-s oamenii ăștia? Păi sunt fix cei pe care-i înghit statisticile, copii care nu merg la grădiniță, medici de sat care sunt depășiți de numărul de pacienți de care trebuie să aibă grijă, polițiști sectoriști, femei victime ale violenței bărbaților lor. Polina scrie cu multă empatie, fără să judece pe nimeni, cu rigoare de jurnalism și savoare literară. Aș vrea să existe o Polina și-aici, care să cutreiere satele noastre și să ne spună ce vede, ce-aude, ce simte. Până atunci, luați și citiți cartea ei, are inimă și curaj, ceea ce-o face neprețuită.
+++ aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată, cea mai nouă carte a lui Dan Coman, pentru că e unul dintre scriitorii mei români preferați
Venera: Două volume de poezie, de la editura Nemira
(se lansează ambele duminică, 2 iunie)
Știu că nu prea mai citim poezie în lumea asta vitezomană și veșnic aglomerată, dar tocmai d-asta cred că mai merită o șansă, ca să facem din ea o binemeritată pauză de la tot ce ne înconjoară. Eu aș începe cu două volume din colecția Vorpal a editurii Nemira, Jes și Berlin. Două poete tinere, Krista Szocs și Jesica Baciu, născute în preajma Revoluției, una cu patru ani înainte și cealaltă la un an după, promit că-ți vor întoarce privirea de la lumea exterioară și ți-o vor fixa drept în piept: locul ăla pentru care găsim din ce în ce mai puțin timp de reflecție. Întoarce-te la tine cu poezie.
Diana: Céline Raphaël, Dezacord. Violența unui tată, Editura Spandugino
M-am luat micul dejun în dimineața asta ascultând un interviu cu Céline Raphaël, autoarea cărții, la RFI. Vorbea direct și dureros despre cum a umilit-o tatăl ei în copilărie, când încerca să facă din ea o mare pianistă, iar ea era doar un copil obișnuit. Céline a povestit despre violențele nesancționate din cadrul familiei, la care e atât de ușor să închidem ochii. Mi-au dat lacrimile, deși nu am trăit ceva atât de agresiv în copilărie. Dar mi-am dat seama câte tabu-uri există încă în jurul abuzurilor din interiorul familiilor. Și chiar dacă poate abuzurile fizice se estompează de la o generație la alta, cele emoționale trăiesc bine mersi. Mulți părinți își tratează copiii ca pe niște mici proiecte, în care investesc așteptări și bani, și vor rezultate. Iar dacă rezultatele nu apar, apare dezacordul. De aceea, pe lista mea de Bookfest intră Dezacord. Violența unui tată.
Ionuț: Harper Lee, ...Să ucizi o pasăre cântătoare (roman grafic), Editura Polirom
(se lansează sâmbătă, 1 iunie, ora 13.00, la standul Editurii Polirom)
În ultima vreme au început să mă prindă mai tare romanele grafice. Nu că mi-ar fi displăcut înainte, dar nu mi-am făcut prea mult timp pentru așa ceva. Și îmi dau seama că am pierdut, de fapt, o experiență aparte de a interacționa cu o carte, una dinamică și relaxantă în același timp. Polirom a scos deja Ferma animalelor (ediție adaptată și ilustrată de Odyr), tot în aceeași colecție Junior în care apare și Să ucizi o pasăre cântătoare (adaptare și ilustrații de Fred Fordham). Mă interesează în primul rând felul în care e reprezentat vizual Sudul american al anilor 30 și cum e transferată/imaginată aici această poveste despre rasism & nedreptăți, dar în care rămâne loc de mult umor și tandrețe.
Imagine principală de Rudy și Peter Skitterians, via Pixabay
