Începe Târgul de carte Gaudeamus. La Romexpo, în pavilionul central, de miercuri până duminică. Mircea Cărtărescu este președinte de onoare, unul dintre puținii președinți despre care nu se poate spune că reprezintă răul cel mai mic.
În alți ani am făcut liste extinse de recomandări. De data asta am ales să recomand doar 11 cărți (încercasem doar 10, dar nu mi-a ieșit). Nu mai mult de o carte/editură. Am încercat să fac lista cât mai diversă și să evit titlurile prea specializate, deși sunt mai multe de acest fel pe care o să le caut.
Programul evenimentelor poate fi găsit aici.
11. Aventurile lui Zburlici, versuri de Mircea Micu, benzi desenate de Sandu Florea și Theodora Florea, Editura Arthur, 56 p.
Încep în forță cu Aventurile lui Zburlici. Am citit-o în copilărie în foileton (era serializată în „Luceafărul copiilor”) și am recitit-o acum sub formă de album (formă în care apare pentru prima dată), deci pot zice că a trecut testul timpului. Zburlici e un pui de vrabie care împreună cu prietenul lui cel mai bun, puiul de cuc Kuk-Ale, trece prin tot felul de peripeții – evită la mustață să sfârșească în ghearele motanului Miorlăici, merge la școală, se întâlnește cu Tarzan sau descoperă din întâmplare o farfurie zburătoare. După 40 de ani încă știam pe dinafară o parte din versurile lui Mircea Micu, iar Sandu Florea (aici împreună cu soția lui Theodora Florea, care se ocupă de culori – cei doi semnează împreună și o scurtă postfață) este unul dintre cei mai importanți ilustratori din comunism, alături de Livia Rusz și Puiu Manu.
10. G.M. Amza și Al. Bilciurescu, Vampirul, Editura Dezarticulat
Rămân la capitolul „recuperări” cu primul roman despre vampiri din literatura română. A apărut în 1938 și nu a mai fost reeditat până acum, deci pe ăsta nu l-am citit-o în copilărie. Nu cred că se așteaptă cineva la o capodoperă, dar romanul poate fi amuzant tocmai din pricina aerului retro și a felului stângaci în care orbecăie printre convențiile gotice. Ediția are adnotări de Anca Simina Martin, care semnează și studiul introductiv alături de Ștefan Baghiu; plus un blurb de la Radu Jude; plus una dintre cele mai bune coperte recente.
9. Helene Hanff, Str. Charing Cross nr. 84, trad. Alina Aviana, Editura Alice Books, 136 p.
În 1949 o autoare semifalită de scenarii TV din New York trimite o scrisoare unui anticariat din Londra cerând câteva cărți, cu condiția să nu fie foarte scumpe. Așa ia naștere o relație prin corespondență care va dura aproape 20 de ani. E una dintre cele mai frumoase povești adevărate despre lumea cărților; are și mult umor, un umor derivat din întâlnirea dintre politețea scorțoasă britanică și stilul american dezinhibat. S-au făcut și două filme după acest volumaș epistolar: o producție BBC pentru tv în anii 70 și unul cu Anne Bancroft și Anthony Hopkins în 1987. O carte perfectă pentru perioada sărbătorilor de iarnă.
8. Kristin Thompson, David Bordwell, Jeff Smith, Istoria filmului. O introducere, vol. I+II, traducere coordonată de Andrei Rus, Editura Vellant, 368 p.+576 p., 80 lei+99 lei
Una dintre cele mai bune introduceri în istoria cinemaului. Unul dintre evenimentele anului în materie de traduceri.
7. Caius Dobrescu, Bolyai la Timișoara. O epopee onirică, Editura Tracus Arte, 190 p., 30 lei
O epopee sau un roman în versuri (Caius Dobrescu a mai publicat una/unul, Euromorphotikon) despre matematicianul János Bolyai, cel care a pus bazele geometriei neeuclidiene, pornind de la cei trei ani petrecuți în Timișoara.
6. Sean Thor Conroe, Fuccboi, trad. Paul Simula, Editura Curtea Veche, 368 p., 69 lei
Unul dintre cele mai discutate/controversate romane din ultimii ani, Fuccboi e o autoficțiune experimentală care investighează, într-un limbaj impregnat de stilul/cultura rap, poziția unui bărbat woke consumat de precaritate, probleme de sănătate și propria-i masculinitate (pe care o vede prin teoria feministă, dar și prin labirinturile zilnice care nu se suprapun neapărat cu teoria). O recomand în primul rând pentru traducerea făcută de Paul Simula, care a trebuit să recreeze slangul din original – misiune aproape imposibilă, dar pe care Simula a dus-o performant la capăt (deși sursele slangului din versiunea românească sunt mult mai puțin compacte spațio-temporal decât cele ale originalului – chestie inevitabilă, dat fiind că Ro nu a importat decât foarte selectiv subculturile SUA, fiecare cu limbajul ei specific).
5. Bogdan-Alexandru Stănescu, Soarele negru, Editura Trei, 464 p., 69 lei
Tocmai am primit cartea când scriu recomandările de față, deci n-am avut când să citesc mai mult de 50 de pagini. Dar din ce s-a publicat anul ăsta în materie de ficțiune.ro (și n-a fost un an remarcabil chiar în raport cu standardele locale), romanul pare una din scrierile cele mai ambițioase și mai imaginative. Rezumatul oferit de editură:
„Un cuplu cum nu se poate mai improbabil care se întâlnește în Bucureștiul anilor ’70, un psihiatru malefic, racolat de KGB, aflat în căutarea automatonului uman și care sfârșește în pădurile nebuniei, un nazist gay, membru al Societății Thule, care vânează artefacte magice cu valoare neprețuită pentru ritualurile oculte menite să aducă pe lume cel de-al Treilea Reich, o stranie croitoreasă a Casei de Modă Diana, căzută pradă demonilor, o mamă creștin-ortodoxă pasionată de artele marțiale, un scriitor german melancolic pe nume Max Sebald, străzile înguste și pietruite din Norwich, Sulina anilor ’90, socialiști camerunezi, un Păpușar rus care colecționează trofee de care se îndrăgostește, un roman neterminat ce iradiază viețile celor care-l citesc: toate acestea se împletesc în biografia multigenerațională a unui personaj pasionat de criminali în serie și de reconstruirea imaginară a vieții tatălui dispărut.”
4. Bertolt Brecht, Dialectică și înstrăinare. Scrieri despre teatru, trad. Lorin Ghiman, Editura Tact, 476 p., 48 lei
O antologie din critica lui Brecht, unul dintre cei mai importanți dramaturgi/ teoreticieni ai teatrului din secolul trecut. Astăzi se poate spune că e la fel de actual. Ediția a fost îngrijită de Lorin Ghiman și David Schwartz – ultimul semnează și studiul introductiv.
3. Cum am devenit feministă, antologie coordonată de Ionela Băluță și Emanuela Ignățoiu-Sora, Nemira, 216 p., 45 lei
23 de autoare, 23 de eseuri despre experiențele care le-au făcut să descopere/asume feminismul.
2. Nathan Hill, Wellness, trad. Justina Bandol, Editura Bookzone, 640 p., 59 lei
Wellness e, pe scurt, cel mai bun roman pe care l-am citit în ultimii ani. Un megaroman care reconstituie, din perspectiva unei familii din clasa de mijloc, istoria Statelor Unite (și în fond a lumii contemporane văzute dinspre vest) din ultimii 30 și ceva de ani – de la apariția internetului la ascensiunea rețelelor și a mumbo-jumboului motivațional. Îmi pierdusem speranța că cineva ar mai putea scrie astăzi așa cum scria Balzac – părând să știe totul despre fragilitatea indivizilor și mecanismele abstract-implacabile ale istoriei colective. Are la sfârșit o bibliografie de câteva zeci de pagini, iar narațiunea face loc unor lungi excursuri despre felul în care funcționează algoritmii Facebook. Spre deosebire de primul roman al lui Hill, tradus la RAO de echipa anonimă de la Graal Soft, Wellness a avut șansa unei traducătoare adevărate, Justina Bandol.
1. Andrei Gorzo, Ce am învăţat de la Graham Greene. O istorie de familie, Editura Polirom, 216 p., 35 lei
Gorzo e un critic de film afurisit, dar în cartea asta, un memoir, își construiește poziția cea mai vulnerabilă pe care s-a situat vreodată. E simultan o carte despre biografia contorsionată a tatălui său și o autobiografie care reflectează asupra umbrelor lăsate de acesta; dar și un eseu foarte personal asupra romanelor lui Graham Greene. Nu e o scriere motivațională, e tot ce poate fi mai anti-. E o carte melancolică și profundă, care lucrează cu emoții complexe, o carte cum nu am mai găsit în literatura română. Nu în ultimul rând, e de o actualitate pe care nu o presimțisem la adevăratele proporții în urmă cu câteva luni, când am citit-o prima dată.
