Ieri n-a început doar școala, ci și festivalul care, de patru ani încoace, aduce la București, unele dintre cele mai premiate filme independente americane. Toată săptămâna, vor fi proiectate în șase locuri din București și Snagov, aproape 20 de filme noi sau deja „clasicizate” create în afara circuitului de mega-producții, printre care Lost in Translation sau Beasts of the Southern Wild. Din program, am ales trei titluri numai bune de trezit pofta de cinema în ultimele zile de toamnă când se mai pot face proiecții sub cerul liber.
Give Me Liberty (r. Kirill Mikhanovsky, 2019)
Proiecție: marți, 15 septembrie, de la ora 20, la Cinema Muzeul Țăranului în aer liber
Filmul regizorului rus Kirill Mikhanovsky te invită la o tură intensă în lumea persoanelor vulnerabile din State, la volanul unui microbuz menit să asigure dreptul la mobilitate al celor care au cea mai mare nevoie de ajutor. Give Me Liberty te introduce încă de la început în micro-haosul din viața șoferului, care nu e niciodată numai un simplu șofer, în cel din viețile pasagerilor care depind de el să meargă oriunde în afara casei și care uneori îl roagă să intervină în problemele pe care le au în intimitatea căminului. Peste dependența, nevoile și precaritatea lor planează macro-haosul unui sistem de sănătate semi-funcțional, care de multe ori își împovărează angajații când întâmpină nevoile comunității pe care trebuie să o ajute.
Kirill Mikhanovsky, regizorul, a cunoscut pe pielea lui greutatea sistemului și precaritatea, emigrând din Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice și fiind nevoit el însuși să lucreze ca șofer de transport de medicamente pentru persoane cu dizabilități. Drama cu stropuri de comedie e cu atât mai savuroasă cu cât a avut ca sursă de inspirație experiența regizorului, așa că ia un loc în microbuzul lui Vic (actorul Chris Galust) și lasă-te purtat pe străzile și în casele oamenilor din Milwaukee.
The American Sector (r. Courtney Stephens & Pacho Velez, 2020)
Proiecție: miercuri, 16 septembrie, de la ora 19:30, la Cinema Muzeul Țăranului în aer liber (+ Q&A prin Skype cu cei doi regizori)
The American Sector e un puzzle: cei doi regizori așază laolaltă în film toate bucățile din Zidul Berlinului răsfirate prin America. Găsești hălci din zidul care a despărțit odată nu doar un oraș, ci și o lume întreagă, în cele mai neașteptate locuri. Desigur, le găsești în muzee, parcuri și biblioteci, dar și în curtea reședințelor luxoase din Hollywood Hills, punct de atracție pentru cafenele și restaurante, monumente improbabile pe vreun bulevard oarecare sau memento al unei victorii ideologice uriașe, în inima sediului CIA. Documentarul, din care nu afli prea multe despre istoria Zidului, e mai degrabă o privire detașată asupra a ce înseamnă „suvenirizarea” istoriei și-a artefactelor ei. La aproape 30 de ani de la căderea lui, Zidul Berlinului, din care turiștii sau mici întreprinzători au cioplit cu dalta frânturi, pe care le-au păstrat ca totem al noii libertăți sau le-au vândut colecționarilor, din care instituțiile au decupat lespezi masive, ajunse în circuitul diplomatic, în colecții ale unor escroci sau fetișuri în colecțiile unor oameni bogați, e o relicvă „sfântă” a lumii occidentale. Și, la fel ca giulgiul din Torino, toată lumea vrea câte-un petic, să fie în paza aurei lui. (P.S. O asemenea bucată din Zidul Berlinului se află și la Memorialul Revoluției 1989 din Timișoara.)
Good Time (r. Joshua Safdie & Benjamin Safdie, 2017)
Proiecție: duminică, 20 septembrie, de la ora 21, la Cinema Drive-in Militari
Good Time, la fel ca mai tot ce-a ieșit până acum din mințile fraților Safdie, e un film magnetic. Aproape că-ți vine la finalul lui să te întrebi dacă nu cumva ți-ai ținut mereu respirația pe tot parcursul celor o sută de minute, cât aluneci prin cursa labirintică, la unison cu Connie și Rick. Cei doi sunt și ei frați, anti-eroi pe care-i urmărești într-o tensiune din banca pe care o jefuiesc, pe străzile în lumini halucinante, până la poliție sau într-un salon de spital, ori în apartamentul unei tipe oarecare. Dacă n-ați apucat să vedeți până acum filmul despre care Ricjard Brody de la New Yorker spune că e „transcendent”, mergeți să-l vedeți pe ecran mare. Cu densitatea lui incredibilă, Good Time are nevoie de spațiu să respire și să-și reflecte nebunia de culori electrizante. În rolurile principale din filmul ăsta făcut mai mult între apropiați îi găsiți pe Robert Pattison și pe Bennie Safdie, alături de coloana sonoră creată de Oneothrix Point Never, despre care cei doi „semizei ai filmului” spun într-un interviu pentru Scena9 că ar fi personaj în toată regula.
