La început de an, ne alegem, grijulii și responsabili, activitățile cărora vrem să ne dedicăm timpul prețios. La mijlocul primei luni din an, redacția v-a pregătit o listă de ascultat, citit și vizionat de pe fotoliile de acasă.

DataTalks #1 - Un grafic, nenumărate interpretări. Viața socială a (info)graficelor pandemiei, discuție online, miercuri, 20 ianuarie, ora 19

Din martie 2020 încoace mi-am început și încheiat zilele cu infograficele de pe worldometers.info, graphs.ro și datelazi.ro: în fiecare zi am așteptat să scadă câte o coloană, să se aplatizeze o curbă. Îmi dau seama că, cel puțin pentru mine, ritualul ăsta e un mod de a îmblânzi realitatea, de a opune necunoscutului și fricii rigoarea cifrelor, disciplina lor calmă. Desigur, nu funcționează pentru toată lumea la fel: citite altfel, aceleași cifre înseamnă pentru unii oameni anxietăți greu de dus.

În cadrul DataTalks — o serie de discuții despre cum reprezentarea vizuală a datelor ne poate ajuta să producem schimbări pozitive în societate, organizate de Interrobang Studio —, Răzvan Zamfira, designer specializat în reprezentarea vizuală a datelor, va discuta cu antropologul Andrei Mihail. Acesta din urmă s-a specializat în antropologia medicală și, odată cu pandemia, a început să cerceteze ce se află în spatele reacțiilor diferite la cifre. Cercetarea lui e o ocazie pentru a discuta despre cum ne influențează deciziile felul în care citim și înțelegem o diagramă. 

Discuția va fi transmisă pe pagina de Facebook a evenimentului și va include un Q&A, pe baza întrebărilor din comentarii. (Vlad)

Un articol despre viețile noastre posibile

Începuturile de an predispun la gândit despre posibilități, ipoteze, scenarii despre drumuri și decizii noi pe care am vrea să le luăm. Textul ăsta al lui Joshua Rothman pentru The New Yorker e un companion excelent pentru o astfel de îndeletnicire. E un slalom prin cărți & idei despre toate viețile noastre posibile pe care le-am fi putut avea dacă cine știe ce decizie a noastră, oricât de mică, ar fi fost alta. Cine aș fi fost dacă aș fi mers la altă facultate? Sau dacă n-aș fi ieșit din casă în ziua când urma să-l întâlnesc pe actualul partener de viață? Nu e un text despre răspunsuri, ci doar despre plăcerea întrebărilor. (Andra)

Un articol despre femei șomere care au ajuns să-și vândă nudurile online în pandemie

Criza sanitară globală le-a răpit multor oameni joburile, iar femeile sunt cele mai afectate. Un articol din New York Times arată cum foste studente, chelnerițe și chiar manageri și-au făcut cont pe platforma cu conținut sexual explicit OnlyFans, ca să-și poată plăti chiria și facturile, după ce au rămas fără niciun venit. Deși munca sexuală digitală e un fenomen în continuă creștere, stigma socială în care e înfășurată și violența online continuă să sancționeze oamenii care o practică. Fie că vei fi discreditat(ă) și umilit(ă) de comunitate sau vei deveni o victimă a hacking-ului, a hărțuirii sau a pornografiei fără consimțământ, să ai cont pe OnlyFans nu e un job ușor. La începutul anului trecut, aproape 4 terabiți de imagini foto-video au fost leak-uite de hackeri de pe platformă, distrugând viața privată, demnitatea și siguranța creatorilor de conținut. Imaginile, descărcate în masă, sunt apoi distribuite pe alte platforme, precum Telegram. O parte din cazurile de pornografie fără consimțământ pe care le-am descoperit pe Telegram în cadrul documentării articolului pe care l-am scris anul trecut, erau fotografii nud de pe OnlyFans, alături de numele, numărul de telefon și uneori localitatea persoanei expuse.

Un articol simpatic despre nevoia și semnificația atingerii

De un an, pandemia ne obligă să ne inhibăm simțul tactil în spațiul public și, odată cu el, o nevoie vitală: atingerea. Ce rol are atingerea unei alte ființe în evoluția speciei noastre și ce pierdem când n-o avem? În primul rând, ne pierdem doza de oxitocină pe care o primim în corp atunci când îmbrățișăm un prieten, spune cercetătoarea și bursiera în neuro-științe, Laura Crucianelli, pentru Aeon Magazine. (Venera)

Longform Podcast

Un adevărat show cu jurnaliști și scriitori din diferite generații și din toate colțurile Americii, care vin să vorbească despre scris & articolele și cărțile la care lucrează; partea fascinantă e că invitații intră în detalii care țin atât de părțile formale, cât și de cele etice. Și totuși Longform reușește să fie mai mult decât un podcast făcut de jurnaliști pentru jurnaliști. Găsești aici o arhivă cu sute de episoade destul de lungi și consistente, care te ajută să înțelegi mai bine nu doar jurnalismul, dar și transformările istorice care au loc în deceniul trecut. Aaron Lammer, Max Linsky, Evan Ratliff, realizatorii podcastului, sunt mereu bine pregătiți, au întrebări inteligente și știu cum să sape pe marginea unor subiecte delicate & complicate. E o adevărată școală de jurnalism. (Ionuț)

Podcastul Wind of Change, de la Crooked Media

Trișez un pic, pentru că am descoperit podcastul la finalul anului trecut, dar l-am terminat abia zilele astea. E o poveste dementă, cu hair metal, spioni și colapsul blocului sovietic. E călătoria lui Patrick Radden Keefe de la New Yorker, care aude într-o zi un zvon, cum că imnul democrației în Europa de Est, balada Wind of Change a nemților de la The Scorpions, e compusă de serviciile secrete americane. Pleacă pe urma informației greu de crezut și dă de un întreg labirint de secrete guvernamentale, ascunse sub pătura călduță a culturii pop. De ascultat pe îndelete, în opt episoade super dinamice și de multe ori amuzante (dar cât se poate de adevărate). (Ioana)

foto cover: pexels.com