Un an pretutindeni electoral ar putea fi un titlu potrivit pentru 2024. După ce s-au încheiat alegerile europene, ne pregătim pentru cele prezidențiale, ce se vor desfășura pe ambele maluri ale Prutului, la doar câteva săptămâni distanță. Pe fundal, urmărim și lupta electorală din Statele Unite, probabil cel mai palpitant serial al acestui an, care se poate compara în răsturnări de situație poate doar cu cel din Franța. În toată această agitație electorală, alegerile dintr-o țară mică din Caucaz ar fi putut trece neobservate, dacă nu ar fi fost precedate de o primăvară marcată de proteste masive, cu zeci de mii de oameni pe străzi, majoritatea liceeni și studenți.
Pe 26 octombrie, în Georgia vor avea loc alegerile parlamentare, iar adevărata confruntare se preconizează a fi între partidul aflat la guvernare, dispus să facă orice pentru a rămâne la putere, și poporul, în special tinerii, care nu sunt dispuși să renunțe la visul lor georgian. Mai jos, citește o recapitulare cronologică a evenimentelor din primăvară, pentru a înțelege cum o singură lege a provocat cel mai mare protest din istoria modernă a Georgiei.
Dansul Khorumi este un dans tradițional georgian din regiunea Ajaria, situată în sud-vestul Georgiei. Specificul lui este militar și folcloric și își are originile în perioadele din istorie când războinicii georgieni se pregăteau de luptă.
Aprilie 2024
Copiii dansează Khorumi în ploaie, joacă Jenga în fața Parlamentului, se ascund de gazele lacrimogene în blocul Academiei de Teatru și blochează șosele. Copiii vin la slujba de Paști și rostesc rugăciuni, salută lumea din autobuze, cântă „Viva la vida”, împart ouă roșii și îmbracă câinii maidanezi în pelerine de ploaie. Copiii zâmbesc femeilor de la geam, care-i binecuvântează, desenând o cruce-n aer, fac baloane de săpun, scriu pe pereți „Țara aceasta-i a noastră”, joacă volei pe bulevardul Rustaveli și se întorc cu vânătăi acasă. Copiii își prind flori în păr, dansează cu bătrânii, ridică baricade, mărșăluiesc prin ploaie, cad sub tunuri de apă și sar în băltoace. Copiii fug, dar nu pleacă.
(Dacă ești pe desktop/laptop și vrei să auzi sunetele protestelor, dă click dreapta pe video, apoi „Show all controls” și apasă pe iconița de volum.)
E trecut de miezul nopții și Grădina Publică „9 aprilie” din Tbilisi, capitala Georgiei, e plină de tineri, mai ceva ca de cicade în iulie. Cam toți în același stil vestimentar, stau întinși sau așezați pe iarbă, golesc sticla dintr-una, își stropesc prietenii cu apă peste față și toți ca unul au ochii roșii și un mers mai legănat. Privindu-i de sus, din preajma bisericii Kașveti de la intrarea în Grădină, par niște absolvenți care au venit în parc după banchet ca să întâmpine zorii – cel mai naiv răsărit.
Cu cinci minute în urmă, toți acești tineri erau în fața Parlamentului Georgiei și în dreapta lui, pe strada 9 aprilie, numită astfel în memoria celor 21 de victime ale protestului anti-sovietic din 1989. unde tradițional sunt cordoanele de poliție. E prima săptămână de protest împotriva Legii privind „transparența influenței externe”, denumită inițial Legea „agenților străini”, și poliția a recurs din nou la gaze lacrimogene și tunuri de apă. Este deja a doua încercare a partidului Visul georgian de a introduce o lege foarte similară cu cea din Rusia, care prevede impunerea organizaţiilor care primesc mai mult de 20% din finanțare din străinătate să se înregistreze ca fiind agenţi de „influență externă”.
Cu o zi înainte, în magazinele de materiale de construcții erau cozi până afară, iar fiecare persoană avea dreptul să cumpere o singură mască – mai ceva ca-n primele zile de pandemie. La întoarcere, vagonul metroului era arhiplin, iar la fiecare stație lumea tot intra și mai nimeni nu ieșea.
Șemdi Sadguri - Rustaveli / Următoarea stație - Rustaveli și toți tinerii își scot din rucsac drapelul roșu-alb și îl prind la gât ca pelerină, exact ca niște super-eroi, un vagon întreg de super-eroi.
Șemdi Sadguri - Liberty Square / Următoarea stație - Piața libertății și vagonul devine gol.
Generația Z a Georgiei e în fața Parlamentului. Urmează încă o noapte de protest împotriva legii privind „transparența influenței externe”, supranumită de opoziție și protestatari – „legea rusească”.
Ce i-a adus aici?
Martie 2023
În martie anul trecut, fracțiunea parlamentară Puterea Poporului, afiliată partidului de la guvernare Visul Georgian, a înaintat proiectul de lege privind agenții străini. În 2024 acest lucru l-a făcut chiar Visul georgian, dând de înțeles că de data aceasta nu va da înapoi.
În conformitate cu prevederile legislației propuse, orice instituție media sau organizație non-profit care are mai mult de 20% din finanțarea provenită din străinătate, trebuie să se înregistreze ca „organizație ce urmărește interesele unei puteri străine”.
Partidul Visul georgian se află la putere din 2012, însă pe parcursul ultimilor ani și-a schimbat atât de mult discursul încă pe alocuri cum greu îl mai recunoști, noroc că omul din spatele lui a rămas același – oligarhul, supranumit și „păpușarul” Bidzina Ivanișvili. Cu o avere de peste 7 miliarde de euro, conform estimărilor Bloomberg, în cei 12 ani de când Visul georgian se află la putere, Ivanișvili a preferat să se afle mai degrabă în umbră, veghind asupra tuturor de la înălțimea reședinței sale de pe muntele Mtatsminda, pe care, mai ceva ca steaua polară, o vezi indiferent în ce punct al orașului te-ai afla. Cunoscut pentru ascetismul său, dar și pasiunile sale excentrice care se manifestă prin grădini zoo cu pinguini și zebre, parcuri cu baobabi aduși tocmai din Kenya, Ivanișvili, ca și majoritatea oligarhilor ruși, și-a făcut averea în Rusia post-sovietică. După 2003 Ivanișvili și-a vândut toate activele, iar în 2012 s-a întors în Georgia, începându-și cariera politică cu Visul georgian.
Pozitionandu-se inițial ca un partid pro-european și pro-NATO, odată cu agresiunea la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei, relațiile cu țara care deține 20% din teritoriul Georgiei și în 2008 era cu tancurile la 60 km de capitală au început să se încălzească treptat.
Astfel, în ciuda absenței relațiilor diplomatice, suspendate în 2008, schimburile comerciale bilaterale au crescut, zborurile au fost reluate după o pauză de patru ani, iar Moscova a anulat regimul de vize pentru georgieni. Nu este o apropiere fățișă, dar cu siguranță una contradictorie pentru o țară în Constituția căreia este inclus obiectivul de aderare la UE și NATO, un amendament introdus de nimeni altcineva decât Visul Georgian.
Boulevard of Broken Dreams
În primăvara anului trecut, proiectul de lege i-a scos pe tineri pe bulevardul Rustaveli timp de două zile. Mulțimea era în mare parte alcătuită din liceeni și studenți. Forța protestelor din martie 2023 era concentrată în generația Z. Atunci societatea, dar și guvernarea au descoperit puterea și determinarea acestor tineri, a văzut de ce sunt în stare, cât de mult sunt gata să lupte și ce viitor își doresc.
Generația TikTok, care, vorba milenialilor, „nu poate rezista o zi regimului de lucru de la 9 la 5, nu poate întreține un small talk, crede cu înverșunare în astrologie și detestă șosetele până la gleznă” a ieșit în stradă, înfruntând gazele lacrimogene, tunurile de apă și zeci de cordoane de poliție. Timp de două zile, echipată cu măști antigaz, ochelari de protecție și soluție fiziologică, a ocupat bulevardul Rustaveli, a scandat în fața Parlamentului, a rupt cordoane de mascați sau cum îi numesc ei, robocops, a construit baricade și a învins.
Pe 9 martie, la două zile de la votarea în prima lectură, proiectul de lege privind agenții străini a fost retras.
Legea privind „transparența influenței externe” din Georgia versus FARA
Încă de la prima încercare a partidului de la guvernare, „Visul georgian”, de a introduce Legea privind „transparența influenței externe”, membrii acestuia insistau că Legea nu are nimic în comun cu cea din Rusia, ci, dimpotrivă, a fost întocmită după modelul american.
În 2012, Duma de stat a Federației Ruse a adoptat Legea agenților străini, care impunea restricții asupra organizațiilor nonguvernamentale și a altor entități care primesc finanțare străină și sunt considerate a fi implicate în activități politice. De la intrarea în vigoare a Legii în noiembrie a aceluiași an și până în ziua de azi, aceasta a trecut prin numeroase modificări, devenind tot mai dură și restrictivă: a fost extinsă definiția agenților străini, sancțiunile au devenit și mai aspre, iar controlul mult mai strict. Deși guvernarea din Georgia a tot insistat că urmează modelul american al legii privind agenții străini, intitulată FARA, realitatea e că cele două nu au nimic în comun, pe când tangențele cu cea rusească sunt mai mult decât evidente.
Legea americană a agenților străini (FARA), introdusă în 1938, a fost inițial destinată combaterii influenței naziste și sovietice. FARA reglementează persoanele fizice și juridice aflate sub controlul direct sau care acționează demonstrabil în interesul unei puteri străine. Spre exemplu, în 2017 postul de televiziune de propagandă RT America, parte a rețelei RT (Russia Today), finanțată de Federația Rusă, a fost nevoit să se înregistreze ca agent străin în conformitate cu legea FARA. (În martie 2022, postul TV Russia Today America a fost nevoit să-și înceteze activitatea după ce și-a pierdut acoperirea, ca urmare a invaziei totale a Rusiei în Ucraina.) Un alt caz notabil din Statele Unite îl implică pe Elliott Broidy, care în 2020 a pledat vinovat pentru acuzația de lobby în numele intereselor Chinei și Malaeziei.
În schimb, Legea georgiană privind „transparența influenței externe” vizează organizațiile neguvernamentale care primesc peste 20% din finanțare de la fundații, organizații sau persoane fizice, nu doar de la guverne străine.
Legea americană exclude de la reglementare organizațiile umanitare, religioase, artistice, academice, științifice, educaționale, mass-media necontrolată de puteri străine, aliații SUA și avocații care își reprezintă clienții în proceduri legale. În contrast, Legea georgiană nu scutește nicio categorie și consideră „agenți străini”: organizațiile georgiene finanțate de aliații Georgiei (SUA, UE, Japonia etc.), organizațiile de ajutor umanitar, organizațiile științifice, academice și artistice, organizațiile religioase, organizațiile media finanțate din străinătate, indiferent de influență și entitățile non-profit cu finanțare străină care reprezintă clienți în proceduri legale georgiene. Într-un final, până și Comisia de la Veneția a evidențiat asemănarea dintre proiectul de lege din Georgia și cel din Rusia.
Aprilie 2024: Here we go again
Cum văzusem pe una din pancartele de la protestele din acest an, de altfel o reinterpretare a unui vestit slogan feminist: I can’t believe I still have to protest this shit.
Pe 3 aprilie liderul fracțiunii parlamentare Visul Georgian a anunțat că proiectul de lege privind agenții străinii va fi din nou propus spre votare. Exact aceeași versiune a proiectului, cu o singură modificare – termenul de agent străin a fost înlocuit cu organizație care urmărește interesele unei puteri străine.
Deloc surprinzător, tinerii din nou au ieșit în stradă și nu doar în Tbilisi. Protestul s-a extins și spre orașele Batumi și Kutaisi.
Noaptea lui Gavrilov (Georgia, 2019) se referă la protestele masive izbucnite pe 20 iunie 2019, când deputatul rus Serghei Gavrilov a fost invitat să prezideze o sesiune a Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei în parlamentul georgian. Această acțiune a provocat indignare în rândul populației georgiene, care a perceput-o ca pe o insultă, având în vedere tensiunile istorice și politice dintre Georgia și Rusia.
Exact ca anul trecut, forța protestului sunt generația Z – liceeni și studenți, care au preluat ștafeta de la milenialii care protestau în Noaptea lui Gavrilov din 2019. Cum a zis un cunoscut scriitor georgian, Zaza Burciuladze, „Ceea ce se întâmplă acum e revoluția copiilor”. Tinerii se adună pe bulevardul Rustaveli, în fața Parlamentului, scandând Saqartvelo / Georgia, gaumarjos / trăiască, rusebo / ruși și mona / sclavi la adresa forțelor de ordine și deputaților din Visul Georgian. De fapt, mona probabil e una din cele mai populare adresări – nu lași, ticăloși, junta, ci sclavi.
Deja tradițional, după miezul nopții încep primele altercații cu poliția, care de această dată nu ezită să lovească în elevi. Pentru a dispersa mulțimea, poliția recurge la gaze lacrimogene și ulterior la tunuri cu apă. Ca și în cazul protestelor din alți ani, altercațiile cu poliția încep în dreapta clădirii Parlamentului, pe strada 9 aprilie. În clipa în care forțele de ordine recurg la gazul lacrimogen, mulțimea fuge spre parc sau în biserica Kashveti, situate vizavi. Alții, alergând de-a lungul bulevardului, au norocul să audă „Fuga încoa, copii” – sunt paznicii de la hotelul din apropiere sau din blocul Academiei de Teatru Șota Rustvaeli.
Spre deosebire de acțiunile de protest din anul trecut, acestea sunt considerate mult mai violente. Liderii de opoziție, activiștii și protestatarii mai vocali fie sunt sunt asaltați și bătuți intenționat în timpul protestelor de către forțele de ordine, fie în preajma casei de către persoane necunoscute, așa-zisele titușki ale Visului Georgian. Printre persoanele care au ajuns pe patul de spital se numără Levan Khabeișvili – liderul partidului Mișcarea Națională Unită, Gia Japaridze – fratele liderului partidului de opoziție Ghirchi, fost diplomat, actualmente profesor, expert în relații internaționale, Dmitri Chikovani – membru al Secretariatului partidului Mișcarea Națională Unită, Davit Kațarava – liderul mișcării Anti-ocupație și mulți alții.
De asemenea, numeroși protestatari, activiști, reprezentanți ai opoziției, membri ai mass-media și ai societății civile, precum și cetățeni de rând care se opun Legii au primit apeluri telefonice cu amenințări, insulte la adresa lor și a membrilor familiilor lor.
Deși protestele au o structură orizontală și sunt, astfel, fără de lideri formali, totul decurge extrem de organizat. Există mai multe grupuri, iar fiecare e responsabil de o sarcină anume. Unii tineri împart mâncare și apă, alții - măști de protecție, pelerine de ploaie, altcineva, echipat cu soluție fiziologică, e mereu gata să acorde primul ajutor celor afectați de gazul lacrimogen, clătind ochii pentru a reduce iritația. În urma lor nu rămâne nici urmă de gunoi, după fiecare protest au grijă să strângă totul, însă ziua următoare în mass-media afiliată guvernării apar imagini cum lucrătorii de la salubritate mătură colbul. Și pentru că sunt Gen Z, în a doua lună de proteste, a fost creată și o echipă ce acordă sprijin psihologic.
Pe 11 mai a avut loc loc cel mai mare protest din istoria modernă a Georgiei. În pofida vremii ploioase, zeci de mii de de oameni (200.000, după unele estimări) s-au adunat în scuarul Europei și pe străzile adiacente.
În dimineața zilei de 13 mai, tinerii au venit din nou în fața Parlamentului, unii din ei au și înnoptat în preajma lui cu o zi înainte. Îmbrăcați în pelerine de ploaie albastre, roz, galbene, față în față cu polițiștii în negru și mascați îți părea că e pe cale să înceapă o bătălie între Skittles și semințe (de floarea soarelui).
Pe 14 mai, în ciuda protestelor, grevei profesorilor, marșului studenților, al mamelor, al învățătorilor, în pofida avertizărilor din Occident Parlamentul georgian a adoptat Legea agenților străini în lectură finală. În aceeași seară, președinta Salome Zurabișvili, a declarat că va bloca prin veto proiectul de lege.
Pe parcursul următoarelor zile am tot discutat cu tinerii protestatari, încercând să înțeleg de unde această determinare și dorință de se implica activ în viața politică a țării, care e visul lor georgian, dar, mai ales, unde le sunt părinții și dacă știu ei oare pe unde le umblă odrasla.
Toka, 21 ani
Deja de o lună vin aici, de la începutul protestelor. Am fost și la protestele din martie, dar sunt gata s-o fac la infinit, până când nu vor retrage legea. Sunt student, în fiecare an merg la lucru în Germania pentru a-mi putea achita studiile. Dacă lucrurile în Georgia vor continua la fel, mă tem că nu ne vom mai putea bucura de regimul liberalizat de vize.
Am avut un război în 2008, Rusia ne-a trădat de prea multe ori. Nu mai repetăm aceeași greșeală. Generația mea vrea să facă parte din Europa, nu Rusia, și părinții mei cred la fel.
Eu m-am născut în Țhinvali, Samaceablo. Ca urmare a războiului din 2008 am fost nevoiți să ne mutăm la Tbilisi. Acum trăim într-o casă mică, am pierdut totul din cauza Rusiei.
Visul meu georgian e să fim parte din Europa.
Luka, 19 ani
Sunt aici pentru că lupt pentru independența țării mele. Nu vreau ca țara mea să devină parte a Rusiei. Anul trecut, în martie, tot aici eram. Numim această lege lege rusească, deoarece este bazată pe narațiunea rusească și este în opoziție cu valorile UE. Țara noastră a trecut prin multe schimbări și nu e prima dată când se încearcă să ne apropie de Rusia. În 2019 a fost noaptea lui Gavrilov când guvernul nostru trăgea în noi din cauza unui ministru rus. Cred că doar tancurile ne pot opri să ieșim în stradă, așa cum s-a întâmplat pe 9 aprilie. Și tot, deși ne-am teme, oricum n-am ceda. Părinții mei sunt aici, dincolo de scările Parlamentului.
Visul meu georgian e libertatea și Georgia membră UE.
Hanga, 14 ani
Vin aici în fiecare zi de la începutul protestului, la fel am făcut-o și anul trecut. Anul acesta îmi pare că se acționează mult mai dur, agresiv, oamenii sunt atacați în preajma casei fără niciun motiv. Mama mea tot e aici, legea aceasta o afectează direct. Ea lucrează la un azil pentru câini. Odată cu această lege nu e clar cum va mai putea primi finanțare pentru întreținerea azilului. Cred că tinerii sunt mult mai energici, puternici și capabili de a se opune dacă e să-i comparăm cu liderii din opoziție. Adulții mai mult vorbesc despre ce ar trebui să facă, ca până la urmă să nu întreprindă nimic.
„Noi mereu ne-am străduit să uităm de Rusia, însă Rusia niciodată nu a uitat de noi”
În primele zile ale războiului din Ucraina, când cetățenii ei fugeau la Lviv, în vestul Ucrainei, sau în Republica Moldova, România ori Polonia, numeroși tineri ruși, oripilați de crimele regimului, încercau cu orice preț să părăsească Federația Rusă. Armenia și Georgia deveniseră cea mai populară destinație pentru artiștii, activiștii și jurnaliștii ruși. Georgienii, fără să vrea, au fost martori la încercările, succesele și eșecurilor redacțiilor și jurnaliștilor ruși de a-și face meseria la distanță, având marchiza de agenți străini. Iar acum, în pragul alegerilor parlamentare din 26 octombrie, mass-media din Georgia riscă să repete soarta jurnaliștilor din Rusia.
Ca și în cazul altor țări mici din Europa de Est, piața publicitară din Georgia este mult prea mică și slab dezvoltată pentru a acoperi necesitățile instituțiilor media. Prin urmare, toate redacțiile independente își asigură existența din contul granturilor europene, americane și niciuna nu-și poate permite să supraviețuiască cu mai puțin de 20% din aceste surse. După adoptarea legii privind agenții străini, instituțiile media independete din Georgia au venit cu o declarație comună prin care acuză decizia Parlamentului și refuză să se înregistreze ca agenți străini.
În opinia Liei Chakhunașvili, directoarea executivă a Cartei Georgiene de Etică Jurnalistică, Visul Georgian e atât de insistent în privința acestei legi, deoarece vrea să reducă la tăcere mass-media și societatea civilă în pragul alegerilor parlamentare, programate pentru 28 octombrie 2024. În opinia ei, actuala guvernare are un scop foarte bine definit și clar – și anume să obțină majoritatea constituțională (ceea ce ar însemna 113 de deputați din 150). Astfel, ar avea toată libertatea să acționeze după propriul plac.
„Scopul lor e să transforme Georgia în curtea din spate a Rusiei. Dacă pierdem alegerile - pierdem țara. Totul, absolut totul este pus în joc. Noi mereu ne-am străduit să uităm de Rusia, însă Rusia niciodată n-a uitat de noi. Nu ne-am mai ciocnit cu un pericol atât de mare din 1921, atunci când ne-am pierdut independența. Și uite că acum suntem iarăși la un pas de a fi lipsiți de ea”, mi-a spus Lia când ne-am văzut la biroul Cartei Georgiene de Etică Jurnalistică la câteva zile după adoptarea Legii de către Parlamentul georgian.
Înainte de a treia lectură, în absența opoziției, partidul Visul georgian a mai adăugat o clauză la proiectul de lege, deși conform legislației georgiene, în acea etapă a procesului sunt admise doar modificările stilistice și gramaticale. Clauza dată permite Ministerului Justiției să solicite și de la persoane fizice, nu doar juridice, orice informații, chiar dacă acestea conțin date confidențiale. Încă de la prima încercare de a introduce proiectul de lege pentru societatea civilă era evident că este inclusiv un prim pas spre introducerea unei legi privind interzicerea „propagandei LGBTQ+”, or pentru partidul Visul Georgian influența din partea UE sau SUA merge mână la mână cu îndepărtarea de la valorile tradiționale – un fapt inacceptabil pentru o țară profund ortodoxă. Prin urmare, ceea ce Rusia a realizat treptat, câte puțin în fiecare an, guvernarea georgiană planifica să implementeze în câteva luni.
Una din organizațiile care se confruntă cu riscul de a nu-și mai putea continua activitatea sub nicio formă e Grupul de Suport pentru Inițiativele Femeilor (WISG). De mai bine de 20 de ani WISG oferă sprijin femeilor lesbiene, bisexuale, persoanelor transgender și intersex, precum și altor grupuri marginalizate de femei. În opinia directoarei organizației, Eka Țereteli, și a coordonatoarei departamentului de dezvoltare comunitară, Nino Karcilava, legea agenților străini e un pas concret și foarte precis spre stigmatizarea societății civile.
„Această lege nu are nicio legătură cu transparența, deoarece toată activitatea noastră a fost complet transparentă până acum. Multe organizații își vor înceta activitatea, dar câteva vor continua să funcționeze, pentru ca actuala guvernare să poată menține iluzia unei societăți civile active.”, mărturisește Nino, care a fost prezentă aproape la fiecare protest, iar al cărei frate a ajuns să fie bătut și reținut de forțele de ordine.
Pe 17 iulie, WISG, alături de alte 120 de organizații non-guvernamentale și instituții media din Georgia a depus o contestație la Curtea Constituțională împotriva legii, privind „transparența influenței externe”. De altfel, o acțiune mai degrabă formală, cu toții fiind conștienți sistemul judecătoresc este extrem de politizat și apară doar interesele guvernării. De asemenea, similar cu instituțiile media, ONG-urile din Georgia și-au exprimat refuzul de a se înregistra ca agenți străini. După calculele Ekăi Țereteli, până la finele lunii octombrie, WISG ar putea fi nevoită să achite statului cel puțin 75.000 GEL (echivalentul a circa 25.000 de Euro).
„Amenda pentru refuzul de a te înregistra ca agent străin e 25.000 lari (aproximativ 8.200 Euro), adițional vei trebuie să plătești 10.000 (aprox. 3.300 Euro) pentru că nu ai raportat declarația după ce te înregistrează ei ca agent străin. Adițional, te pot amenda cu 20.000 (aprox. 6.500 Euro) pentru necompletarea aceleiași declarații. Prin urmare, până în octombrie s-ar putea să fii nevoit să achiți 75.000 de lari în total.”, îmi explică în timpul unui call la trei zile după ce legea privind „transparența influenței externe” a fost votată definitiv.
În cazul acestor amenzi, partenerii europeni nu pot ajuta financiar, deoarece sunt obligați să încalce legislația. Prin urmare, organizația poate miza doar pe donatori privați sau campanii de crowdfunding.
Pe 27 iunie, a doua zi după victoria Georgia asupra Portugaliei, când lumea încă sărbătorea sau își revenea după noaptea albă, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege împotriva „propagandei LGBT”. Pe 17 septembrie pachetul de legi, privind „valorile familiale și protecția minorilor” a fost adoptat în lectură finală.
Are you, are you comin’ to the tree?
Pe 28 mai, în prima jumătate a zilei, lumea încet-încet a început să se adune în fața Parlamentului. Pe un ecran instalat pe scena din fața clădirii, cei adunați urmăreau ședința Parlamentului în cadrul căreia urma să fie votată legea privind organizațiile care urmăresc interesele unei puteri străine. Dintr-o parte părea că asiști la o scenă din Hunger Games, mai ales că în zilele precedente TikTok-ul georgian era plin de video-uri cu scene din proteste mixate cu piesa din Hunger Games – „The Hanging Tree”.
La 7 seara, pe ecran au apărut rezultatele votării. Visul Georgian, care deține majoritatea parlamentară, a anulat veto-ul președintei țării, Salome Zurabișvili, asupra Legii agenților străini cu 66 de voturi pentru și 0 împotrivă. Ulterior, legea a fost votată cu 84 de voturi pentru și 4 împotrivă.
Dintâi au fost lacrimi. Plângeau și tinerii, și cei mai în vârstă, chiar dacă încă de la discursul lui Bidzina Ivanișvili de pe 29 aprilie era clar că acesta va fi rezultatul. Cel care veghează somnul partidului și al țării rostea în fața unei mulțimi aduse în mod organizat de către partid în fața Parlamentului că Legea georgiană despre „transparența influenței externe” are scopul de a întări suveranitatea Georgiei, iar „partidul de război global” urmărește să deschidă în Georgia un al doilea front.
Nici protestele, nici declarațiile instituțiilor și autorităților străine, nici recomandarea Comisiei de la Veneția de a abroga legea, deoarece aceasta „va afecta dezbaterea publică deschisă, informată, pluralismul și democrația”, n-au izbutit să-i facă să renunțe la proiect.
Apoi a urmat mânia. Cea la care a făcut apel și președinta Zourabișvili când s-a adresat prin videolink protestatarilor adunați în fața Parlamentului: „Sunteți plini de mânie azi? Mâniați-vă, dar să trecem la treabă. Trebuie să pregătim un referendum adevărat: vrem un viitor european sau sclavia rusească?”
Și se pare că mulțimea a crezut-o. Mai aproape de miezul nopții tristețea și deznădejdea de seară s-au evaporat complet. Tinerii au mărșăluit într-o veselie spre Palatul Președintelui, ca să-i mulțumească pentru susținere și verticalitate celei care a devenit Queen of slay și probabil cel mai impresionant glow up din istoria modernă a Georgiei. La începutul mandatului Salome Zourabișvili nu a fost întâmpinată cu mare admirației și respect, iar pe alocuri chiar a fost ridiculizată destul de dur, inclusiv de către tineri. Iar acum tinerii își schimbă fotografia de cover pe FB cu imaginea ei – cel puțin așa a făcut-o Tamaz, unul din protestatari.
Niko Nikoladze (1843-1928) a fost un intelectual, publicist și politician georgian proeminent, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniile jurnalismului, educației și dezvoltării economice în Georgia. A fost un reformator și un susținător al modernizării, jucând un rol crucial în introducerea ideilor progresiste și a tehnologiilor avansate în societatea georgiană. De asemenea, Nikoladze a fost implicat în dezvoltarea infrastructurii țării, inclusiv a portului Poti, și a fost un promotor fervent al educației și culturii naționale.
Tamaz Kvirikașvili are 21 de ani și, la fel ca în alte dăți, a venit în fața Parlamentului pentru a protesta împotriva Legii agenților străini.
„Ziua de azi a însemnat pentru noi trădarea Georgiei, însă cum a zis azi cineva pe scene – nu este sfârșitul, este abia începutul. Ceea ce a făcut azi Salome e un moment istoric.”
George Țamalasșvili, un alt tânăr de 20 de ani rezumă părerea sa despre Președintă într-o singură frază: „E strănepoata eroului nostru Niko Nikoladze… și îi seamănă.”
Pentru Mariam Kaulașvili - Southwell ziua de 28 mai a însemnat o conștientizare colectivă câ în Parlament sunt 84 de trădători ai țării, ai democrației.
„84 de oameni au vândut țara Rusiei, se încearcă legitimizare dictaturii în țara noastră. . Totodată ziua de azi mai înseamnă că lupta nu s-a sfârșit și nu trebuie să ne oprim.”
Mariam are 32 de ani, așa că analizează protestele din perspectiva unei mileniale. În opinia ei, nu e nevoie de niciun lider politic, odată ce tinerii au demonstrat nu odată că se descurcă minunat și fără.
„Gen Z sunt motorul acestei țări. Ei sunt cea mai mare forță pe care o aveam acum. Ca reprezentantă, a milenialor o zic cu toată încrederea – îi adorăm.”
În așteptarea lui octombrie
După recomandări și îngrijorări, au urmat acțiuni concrete. În prima săptămână din iunie, SUA a anunțat impunerea restricțiilor de vize împotriva a zeci de oficiali georgieni, urmată de suspendarea ajutorului financiar de peste 95 de milioane de dolari. Tot ca reacție la adoptarea legii privind „transparența influenței externe”, SUA a anulat manevrele militare cu Georgia, programate pentru sfârșitul lunii iulie, declarând că urmează o reevaluare completă a relațiilor cu această țară.
Pe 9 iulie, ambasadorul UE la Tbilisi a anunțat că Uniunea Europeană suspendă procesul de aderare al Georgiei. Decizia a fost luată la doar câteva luni după ce Georgiei i se oferise statutul de candidat. Măsurile luate de SUA și UE au fost întâmpinate de guvernul georgian cu un amestec de indignare și aroganță, calificându-le drept „o politică de șantaj și amenințări care nu corespunde deloc spiritului parteneriatului strategic”.
Încetul cu încetul, pe măsură ce canicula punea stăpânire pe oraș, și spiritul protestatar s-a domolit. La începutul lunii iulie, trecând pe lângă barul Snobs din apropierea casei, am observat că afișul mare, cu textul roșu pe alb The Fight For Freedom Never Ends / Lupta pentru libertate nu se încheie niciodată, dispăruse de pe balconul lor. Deși lupta nu se încheiase, oamenii erau acum captivați de Campionatul de Fotbal, calificarea Georgiei fiind o premieră istorică. Pe acest val de entuziasm a mizat și Visul Georgian, anticipând că meciurile vor lua locul protestele.
Pe 26 iunie, echipa națională a Georgiei a învins Portugalia cu scorul de 2-0. Toată lumea a ieșit în stradă, bulevardul Rustaveli era plin de oameni și mașini, iar tot orașul, întreaga țară se afla într-o stare de euforie continuă. Sunetul claxoanelor și muzica s-au oprit abia la răsărit. Dimineața, întorcându-mă acasă, m-am gândit că nu se știe când vom mai vedea o Georgie atât de unită, când oamenii se vor simți atât de uniți. Bucuria acelei nopți avea însă o umbră înfricoșătoare, de parcă ar fi fost scenariul clasic al unui film de groază, în care după o seară veselă, în care toți sunt fericiți și plini de viață, urmează inevitabil ceva teribil.
Pentru Visul Georgian, și mai ales pentru Bidzina Ivanișvili, victoria la alegeri este un obiectiv care trebuie atins prin orice mijloace și cu orice preț, chiar și cu cel al aderării la UE, obiectiv susținut de 80% din populație conform ultimelor sondaje. Visul lui Ivanișvili este prea scump și fragil pentru a ține cont de cel al georgienilor.
Pe de altă parte, îmi amintesc de cuvintele Liei Chakhunașvili: „Acest guvern cunoaște prost istoria Georgiei sau a poporului georgian, altfel ar ști că, cu cât acționează mai ridicol, cu atât mai mare este rezistența.”
Visul Georgian a devenit cu adevărat un coșmar. Și totuși, nu orice coșmar înseamnă paralizie în somn.
Toate fotografiile și imaginile filmate sunt din arhiva personală a autoarei.
