Protestele din Georgia au început după anunțarea rezultatelor alegerilor, care au indicat că partidul „Visul Georgian” a obținut aproape 54% din voturi, într-un context marcat de multiple dovezi de fraudă electorală comise de acest partid. Oamenii au ieșit în stradă, încurajați de opoziție, însă adevăratul val de proteste a început în ziua în care prim-ministrul Georgiei a declarat că va întrerupe orice negocieri privind aderarea la Uniunea Europeană și va refuza granturile europene pentru următorii trei ani.
În timp ce România vota împotriva Europei, georgienii, care susțin aderarea la UE și NATO în proporție de aproximativ 80%, au ieșit în fața Parlamentului pentru a-și revendica viitorul, garantat de Constituție. Conform articolului 49 din Constituția Georgiei, toate acțiunile statului trebuie să fie orientate către integrarea în UE și NATO, un obiectiv esențial pentru țară.
Protestele continuă și în prezent și sunt întâmpinate cu brutalitate, intimidare și arestări din partea forțelor de ordine, ceea ce a dus la o adevărată luptă între două tabere: protestatarii, cei solidari lor, și poliția loială oligarhului Ivanișvili, liderul partidului „Visul Georgian”.
S Novîm Godom, S Novîm Sciastiem!/Cu-un An Nou! C-o Nouă Fericire!, o tipică urare rusească de revelion, se-aude din glasul a doi tineri cu accent georgian pronunțat. Apoi, cei doi lansează cinci focuri de artificii spre cordonul de poliție aflat la vreo 100 de metri distanță de ei și de mulțimea de protestatari de pe bulevardul Rustaveli. Îmi scutur creștetul de scrum sau ce-o mai fi și fac câțiva pași în spate.
Un țiuit, urmat imediat de altele, și toți o iau la fugă spre Teatrul de Operă, de-a lungul bulevardului Rustaveli. Îmi pun masca de gaz și alerg cu ochii închiși. O iau la stânga și mă adăpostesc într-o curte slab iluminată. Aud un glas de femeie strigând modi, modi/vino, vino în georgiană; încerc să deschid puțin ochii și zăresc o siluetă care gesticulează activ. Mă împiedic de vazoane cu flori și ajung la sursa luminii. Îmi scot masca și inspir adânc.
Într-o bucătărie mică, două femei — probabil fiica și mama — urmăresc la televizor transmisiunea echipei de jurnaliști rămași la intrarea în gangul ce duce spre curtea lor. Mă așez pe un scaun și urmăresc împreună cu ele, preț de câteva minute, ce se întâmplă dincolo de ușă — tineri alergând prin frum, cuvinte de înjurătură adresate forțelor de ordine, întrerupte de accese de tusă și exploziile focurilor de artificii. Le mulțumesc și ies din nou spre bulevard, acoperit acum cu o plapumă de fum.
Mulțimea începe să revină la poziții, pe baricadele improvizate din bănci, scutere și decorul cafenelelor din apropiere. Traversez bulevardul și mă îndrept la vale, de-a lungul Teatrului, spre barul Poddon — un local frecventat preponderent de ruși. Cobor scările și intru într-o încăpere obscură, populată de vreo 10 tineri georgieni cu cagule pe față și măști antigaz sub bărbie.
Găsesc un loc liber la bar și îmi pun telefonul la încărcat.
— Aici e ceai fierbinte, din partea noastră, spune barmanul în rusă.
De mai bine de o săptămână, protestele din Georgia nu contenesc. Manifestații au loc atât în cele mai mari orașe ale țării, Tbilisi, Batumi și Kutaisi, cât și în orașele mai mici, precum Telavi sau Kvareli, unde astfel de evenimente sunt o raritate. În semn de solidaritate, diaspora georgiană din diferite orașe ale lumii se alătură acestor proteste. De fapt, demonstrațiile au început cu mult mai devreme.
În seara zilei de 27 octombrie, odată cu anunțarea rezultatelor alegerilor parlamentare, care au atribuit partidului „Visul Georgian”, aflat la guvernare de 12 ani, peste 50% din voturi și au fost marcate de numeroase fraude comise de acesta, oamenii au ieșit în stradă. Totuși, numărul participanților a fost redus, mobilizarea având loc la apelul liderilor opoziției.
În zilele următoare, manifestațiile au continuat, însă prezența a scăzut și mai mult. După câteva discursuri ținute la tribună și două-trei piese cu iz patriotic, mulțimea părăsea spațiul din fața Parlamentului. Situația s-a schimbat când opoziția a propus blocarea uneia dintre arterele principale ale capitalei, iar studenții mai multor universități au inițiat un protest permanent, refuzând să părăsească clădirile instituțiilor, exprimându-și astfel nemulțumirea față de rezultatele alegerilor.
În a doua jumătate a lunii noiembrie, protestele din Tbilisi au început să semene din nou cu cele din primăvară, când tinerii ieșeau în stradă împotriva controversatei legi a agenților străini. Această prevedere, foarte asemănătoare cu cea din Rusia, obligă organizațiile care primesc peste 20% din finanțare din străinătate să se înregistreze ca agenți de „influență externă” și a fost adoptată pe 14 mai. Pe una dintre arterele principale ale orașului, în incinta Universității de Stat, au fost instalate corturi. De această dată, protestul avea toate componentele caracteristice, deși rămânea restrâns: dansuri, muzică, cafea, khachapuri și câini maidanezi înveliți cu pături în carouri, folosite de protestatari pentru a se încălzi. În timpul zilei, în incinta universității aveau loc prelegeri universitare.
În dimineața zilei de 19 noiembrie, poliția a luat cu asalt zona, distrugând corturile protestatarilor, agresând fizic mai mulți dintre aceștia și arestând 16 persoane. A doua zi, liderii opoziției s-au adresat susținătorilor, anunțând că renunță la blocarea arterelor principale și că vor reveni cu noi strategii de protest în perioada următoare. Însă n-a fost cazul. Le-a luat-o prim-ministrul pe dinainte. Irakli Kobakhidze a reușit ceea ce liderii opoziției nu au putut timp de o lună – să umple bulevardul Rustaveli cu zeci de mii de oameni furioși și hotărâți să-și apere viitorul, fără muzică, tribune sau discursuri patetice.
Pe 8 octombrie, Irakli Kobakhidze, prim-ministrul Georgiei, a declarat că întrerupe orice negocieri de aderare la Uniunea Europeană și refuză orice fonduri europene până în 2028. Anunțul a fost făcut la câteva ore după ce Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care a solicitat noi alegeri legislative în Georgia și sancțiuni împotriva membrilor de rang înalt ai partidului „Visul Georgian”. Declarația lui Kobakhidze a fost mai degrabă o răbufnire absurdă, având în vedere că Uniunea Europeană întrerupsese negocierile cu Georgia încă din iunie, ca răspuns la adoptarea legii agenților de influență străină.
Merg la demonstrații mai des ca la date-uri: Cum au loc protestele
Oficial, protestele sunt programate să înceapă zilnic la ora 19:00, doar că georgienii nu sunt nici pe departe cel mai punctual popor. Astfel, la ora 19:00, pe bulevardul Rustaveli și în Piața Libertății, vezi mai degrabă forțele de ordine, poreclite „robocopi”, și vehicule echipate cu tunuri de apă. În jurul orei 21:00, zona din fața Parlamentului și străzile laterale, 9 aprilie și Zakaria Chichinadze, sunt deja pline de protestatari echipați cu măști antigaz, ochelari de schi sau de înot, căști de protecție, cagule, pelerine de ploaie și ser fiziologic. În jurul orei 22:00, accesul vehiculelor pe bulevard este blocat.
În primele zile ale protestelor, forțele de ordine începeau să avanseze spre mulțime și să folosească gaze lacrimogene după miezul nopții. Recent, însă, au început să o facă cu câteva ore mai devreme. Scenariul este același: o voce feminină roagă repetat și politicos mulțimea să părăsească zona. Ulterior, vocea este înlocuită de șuieratul capsulelor cu gaze lacrimogene și de vuietul tunurilor cu apă. Încă din prima zi, protestatarii au observat că apa folosită de tunuri lasă arsuri pe piele și provoacă iritații în zona ochilor, pentru că este, cel mai probabil, amestecată cu gaze lacrimogene.
În jurul orei 22:00, tinerii încep să ridice baricade pentru a împiedica accesul forțelor de ordine. Se folosesc de scaune, bănci, trotinete electrice, igloo-uri de terasă și vazoane cu arbori decorativi – practic, orice poate fi găsit de-a lungul bulevardului Rustaveli sau pe străzile adiacente e bun de baricade sau de pus pe foc. Noaptea, temperaturile în Tbilisi coboară la +2 grade Celsius, așa că protestatarii aprind focuri pentru a se încălzi și a-și usca hainele, ude leoarcă din cauza tunurilor cu apă.
Ca metode de apărare în fața forțelor de ordine protestatarii folosesc focuri de artificii, canistre cu motorină, frânghii și pietre smulse din pavaj. Georgienii adoră focurile de artificii, de Revelion orașul explodează în bubuituri și lumini mai ceva ca-n Napoliul lui Ferrante. Anul trecut, activiștii civici au înaintat autorităților o petiție prin care cereau interzicerea acestora, însă nu au fost ascultați. Acum, când lansează artificiile spre cordonul de robocopi, rostesc ironic „păcat că nu ne-ați ascultat”.
Dacă studiezi grupurile de pe rețelele de socializare observi că tacticile alese de protestatari sunt inspirate din protestele din Hong Kong din 2019-2020, iar metodele de rezistență amintesc de Maidanul ucrainean din 2014.
Forțele de ordine nu prea și-au schimbat strategia de-a lungul primei săptămâni de protest, cu mici excepții legate de ora la care-și declanșează atacurile și de numărul acestora: înconjoară, sufocă, lovește și reține. Poliția înconjoară protestatarii din toate direcțiile, lansează capsule cu gaze lacrimogene pentru a-i împiedica să găsească ieșirea din capacană și lovește fără discriminare, indiferent de vârstă sau sex. Dacă un protestatar se rătăcește sau se îndepărtează de grup, este prins, escortat către o mașină de poliție și agresat pe tot parcursul drumului. Până acum, peste 400 de persoane au fost reținute, iar dintre acestea, 300 au fost supuși la violență fizice și tratament inuman.
Ca și în cazul protestelor din alți ani, una din țintele principale, pe lângă liderii de opoziție și reprezentanții societății civile, sunt jurnaliștii care critică guvernarea. De-a lungul acestei săptămâni de proteste în jur de 25 de jurnaliști au fost reținuți și peste 30 au avut nevoie de îngrijiri medicale sau au fost chiar internați în spital cu comoții cerebrale, fracturi faciale și craniene. Printre ei se numără Aleksandre Keșelașvili de la Publika.ge, Guram Rugava de la Formula TV, Beka Beradze de la Europa Liberă Georgia, Mariam Gaprindașvili de la postul TV Pirveli.
Aleksi Tirqia, un tânăr de 22 de ani, s-a aflat în comă indusă timp de câteva zile, după ce ar fi fost lovit în cap de o capsulă cu gaz lacrimogen.
Cine și-a declarat solidaritatea cu protestatarii și dezacordul cu acțiunile guvernului
Încă din 28 noiembrie, când premierul Georgiei a anunțat decizia de a opri negocierile de aderare la UE pe termen de trei ani, numeroase organizații, companii, persoane publice, dar și mulți funcționari publici și-au exprimat dezacordul față de această renunțare, chiar și temporară, la parcursul european. Numărul acestora a continuat să crească direct proporțional cu gradul de brutalitate al forțelor de ordine în raport cu protestatarii.
Cele mai mari bănci ale țării, TBC și Bank of Georgia, rețeaua de supermarketuri SPAR, cei mai importanți operatori de telefonie mobilă, Magti și Silknet, compania auto Tegeta, unul dintre cele mai mari grupuri de dezvoltare imobiliară, Orbi Group, și mulți alții au declarat deschis că violența împotriva protestatarilor este inadmisibilă și că locul Georgiei este în Europa. Un val masiv de demisii s-a înregistrat în cele mai diverse domenii – de la învățământ, până la televiziune, primărie și diplomație. Ambasadorii Georgiei în Olanda, Bulgaria, Italia, Lituania și SUA și viceministrul afacerilor externe și-au depus demisia. De asemenea, peste 140 de lucrători ai Ministerului Educației, 120 de funcționari ai primăriei Tbilisi, 180 de angajați ai Băncii Naționale, învățători, profesori universitari, actori și muzicieni au semnat declarații comune de dezacord cu acțiunile guvernării.
Este de remarcat că demisii s-au înregistrat și în rândul angajaților Ministerului Afacerilor Interne – mașina de represiune a guvernării. Pe lângă angajații de rând, și-a dat demisia și șeful Diviziei de Planificare Operațională din Departamentul pentru Misiuni Speciale al Ministerului Afacerilor Interne.
Totuși, cea mai emoționantă este solidaritatea localurilor din Tbilisi. În peste 50 de cafenele și baruri, protestatarii se pot refugia pentru a se încălzi, a bea un ceai gratuit și a-și încărca telefoanele. Multe localuri și-au sistat complet sau parțial activitatea, iar unele distribuie la proteste cu canistre de supă și ceai fierbinte. Până și fotbaliștii, care vara au scos mii de oameni în stradă pentru a sărbători victoria la meciul cu Portugalia, și-au exprimat solidaritatea cu protestatarii pe rețelele de socializare. „Mă doare pentru țara mea, mă doare pentru poporul meu. Este dureros și emoționant să privesc aceste video-uri care circulă. Opriți violența și agresiunea! Georgia merită Europa astăzi mai mult ca niciodată!”, a scris pe pagina sa de Instagram steaua echipei de fotbal SSC Napoli, Khvicha Kvaratskhelia.
Reacții externe
La două zile după anunțul făcut de prim-ministrul Georgiei, SUA a declarat că va întrerupe parteneriatul strategic cu țara. O săptămână mai târziu, SUA a inclus aproximativ 20 de oficiali și cetățeni de rând implicați în subminarea democrației din Georgia pe lista persoanelor cărora li se interzice acordarea vizelor. Letonia, Estonia și Lituania au convenit să impună sancțiuni împotriva liderului partidului Visul Georgian, Bidzina Ivanișvili, precum și a unor angajați ai Ministerului Afacerilor Interne. La scurt timp, președintele Ucrainei a anunțat, de asemenea, impunerea unor sancțiuni similare, pe fondul protestelor din țară.
Pe 5 decembrie, ministrul de externe al Olandei a declarat că va solicita Uniunii Europene suspendarea regimului de scutire de vize cu Georgia, „pentru a transmite un mesaj clar Guvernului georgian că direcția pe care a ales-o are consecințe”.
„Am 29 de ani și protestez de 12”: Fețele protestului din Tbilisi
David, 24 de ani
„Guvernul nostru e prorus, însă toți oamenii pe care îi vezi aici sunt proeuropeni. După destrămarea Uniunii Sovietice, sau poate chiar înainte, am decis pentru noi că vrem în Europa. Dar guvernul nostru ne duce din nou în Rusia, ne vinde lor împotriva voinței noastre. De asta sunt aici. Propaganda rusă lucrează din greu, astfel încât familia mea, care a trăit în Uniunea Sovietică, i-a căzut victimă. Acum suntem în tabere diferite. Zi de zi ne certăm din cauza asta. Fratele meu a renunțat să se mai certe cu ei, dar eu știu că, dacă nu voi continua să-i trag de partea mea, propaganda va pune și mai mult stăpânire pe ei.
Când am ieșit din casă, părinții urmăreau postul TV Imedi (post TV loial guvernării), care susținea că erau puțini oameni la protest. Arătau imagini doar din fața Parlamentului, unde într-adevăr erau mai puține persoane, dar asta doar pentru că mulțimea ocupa întregul bulevard Rustaveli. O iubesc pe Salome (președinta Georgiei, Salome Zourabishvili. n.red.). Pot spune și data exactă când s-a întâmplat asta: pe 10 martie. Atunci, Salome și-a exprimat dezacordul față de acțiunile Partidului Visul Georgian. De atunci, o consider de partea noastră. Sunt mândru de o asemenea președintă.
Nu știu cum se va sfârși totul, dar știu la ce sper, pentru ce lupt: ca Georgia să fie Georgia, și nu Rusia. Dacă ne uităm la istoria țării noastre, care este lungă, vom vedea câte greutăți am înfruntat și cum am învins de fiecare dată. Chiar nu pot să cred că acesta va fi sfârșitul Georgiei. Poate trebuie doar să ne amintim că suntem georgieni.”
Natia, 38 de ani
„Sunt aici pentru că ne este încălcată Constituția, drumul pe care l-am ales, și pentru că alegerile au fost fraudate. Am fost observator independent la alegerile parlamentare din noiembrie. Timp de 15 ore am urmărit cum sunt falsificate alegerile. Spre exemplu, am văzut cum persoanele ștergeau cu o soluție asemănătoare alcoolului degetele care au fost marcate pentru a evita ca o persoană să voteze de mai multe ori. În plus, această soluție pentru marcaj era de o calitate foarte proastă. Personal, am testat cu alcool și nu a rămas nicio urmă.
La ieșirea din secțiile de votare, am observat bărbați care îi salutau pe alegători și vădit coordonau grupuri de oameni. Mai erau și tot felul de observatori cu denumiri cinice, gen «Organizația agricultoarelor din nu-știu-ce-sat», care, în realitate, erau coordonatori ai partidului Visul Georgian.
Acest guvern este ilegitim. Avem nevoie de alegeri noi, care să nu fie organizate de ei, ci de organizații internaționale. Sper ca cât mai mulți oameni din diferite departamente de stat să ni se alăture, în special din Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Interne, deoarece tocmai aceștia luptă acum împotriva noastră.
Nu țin cu un partid anume din opoziție. Votând opoziția, am votat, de fapt, pentru parcursul european. Familia mea are aceleași viziuni politice ca și mine. Mama mea stă cu cei trei copii ai mei cât eu și soțul suntem aici. Chiar și soacra mea vine aproape zilnic la proteste.”
Mikho, 29 de ani
„Am evitat protestele în ultimul an, mai exact din noiembrie trecut, când am fost bătut crunt de cinci persoane din cauza identității mele queer. Lucram într-un local ca barman, iar un grup de adolescenți de 16-17 ani au început să mă insulte. Când am ripostat, au sărit la bătaie.
Acum sunt aici pentru că alegerile au fost fraudate, iar Irakli Kobakhidze a declarat că Georgia amână negocierile de aderare la UE până în 2028. Constituția noastră stipulează clar că viitorul nostru este în Uniunea Europeană. Da, nu cred că UE este o uniune perfectă – sunt multe probleme –, dar este cea mai bună variantă pentru Georgia, având în vedere istoria noastră și vecinătatea Rusiei.
Am venit la protestele de după alegeri, dar stăteam mai mult într-o parte. După atacul din trecut, încerc să-mi protejez sănătatea fizică și mintală. Totuși, nu puteam să rămân acasă acum. Toți prietenii mei sunt aici, iar eu m-aș simți vinovat să nu fiu. Nu am crescut în belșug, folosesc transportul public, am câteva joburi, pentru că unul niciodată nu-i de-ajuns în țara asta. Nu am lideri, nu sunt o victimă a propagandei cuiva – sunt aici pentru mine, familia mea și prietenii mei.
Știu, nu din auzite, că Uniunea Europeană finanțează numeroase proiecte importante în Georgia: în agricultură, proiecte sociale, ajută grupurile defavorizate și persoanele cu diverse probleme de sănătate. Cum îndrăznești să-i lipsești de acestea?!
Acum, sincer, chiar mi-aș dori să mă întorc la câinele meu și să beau o cafea lângă calorifer. E deja iarnă și chiar nu-mi place să stau în stradă la 3 dimineața. Am 29 de ani și protestez de 12.
Sunt drag queen, iar Georgia nu e cel mai prietenos loc pentru persoane ca mine. Însă, nicio prestație în New York sau Berlin nu ar avea același impact pe care îl are aici. Chiar dacă ceea ce fac este destul de străin societății de aici, sunt convins că nu fac niciun rău prin arta mea și am destulă educație pentru a-i explica și unui om dintr-un sat îndepărtat în ce constă arta mea.”
Salome și Luka, 33 de ani
Salome: Sunt aici pentru că nu vreau să cedez țara Rusiei. Prietenii, familia mea merg la proteste, ne rânduim, ei au plecat și acum am venit noi.
Acesta e sfârșitul – ori ei, ori noi. Ei nu mai sunt oameni.
Luka: Majoritatea oamenilor de aici nu știu pe cine vor să vadă mai departe, pe cine vor să vadă lider, în schimb toți știm ce și pe cine nu ne dorim – un guvern prorus, care ne trage înapoi în URSS. Cel de acum nu este nici proeuropean, nici măcar progeorgian. Toți oamenii de aici știu că nu-și mai doresc acest guvern și vor face orice ca să-l dea jos. Pot să ne sperie, să tragă în noi cu gloanțe de cauciuc, să ne alunge cu gaz lacrimogen, tunuri de apă – oricum ne vom întoarce, și mai puternici.
Pikria Chikradze, 58 de ani, membră a partidului Lelo pentru Georgia, parte din Coaliția Georgia puternică
Stau aici demult (zâmbește)… Mulți ani în urmă am fost reprezentanta Uniunii Studențești împotriva Uniunii Sovietice și iată că, după aproape 40 de ani, sunt din nou aici, luptând împotriva imperialismului rusesc. Luptăm ca Georgia să devină membră a Uniunii Europene și pentru ca influența politicii rusești să se diminueze.
Sunt deputată în Parlament, dar, împreună cu colegii mei, am decis să nu ridicăm mandatele, deoarece acest guvern este ilegitim. Cerem organizarea unor noi alegeri. Copiii mei sunt aici în fiecare zi, ne rânduim. Acum ei au plecat acasă și am venit eu.
Este foarte important că diplomații și-au manifestat protestul, dar mi-aș dori ca cât mai mulți reprezentanți din domeniul educației – profesori, învățători – să ni se alăture.
Să aprindem bradul
După câteva zile consecutive în care jurnaliști și simpli protestatari au fost reținuți și agresați, a venit rândul opoziției. Timp de două zile, zeci de membri ai opoziției și activiști au fost reținuți, iar cei care au rămas au fost atacați de așa-numiții „titușki” (forțe de securitate în civil, n.red.). Jurnaliștii și activiștii sunt atacați în plină stradă și bătuți crunt, chiar la câțiva metri de echipajele de poliție, care nu intervin.
În a zecea zi de protest, oamenii continuă să se adune seara în număr mare în fața Parlamentului, care este intenționat neiluminat. Din când în când, se lansează focuri de artificii, deși acestea nu mai pot fi găsite nicăieri spre vânzare. Curând urmează să fie interzise cagulele, ochelarii și măștile antigaz purtate în locuri publice, conform ultimului briefing al prim-ministrului Irakli Kobakhidze. Ziua orașul trăiește în ritmul său obișnuit în care forțele de ordine și protestatarii stau în aceeași coadă la SPAR.
Pe 14 decembrie va fi ales noul președinte al Georgiei. De această dată, președintele nu va fi votat de popor, ci de un colegiu electoral format din membri ai Parlamentului și ai consiliilor locale și regionale. În ambele cazuri, partidul Visul Georgian deține majoritatea. Candidatul înaintat de partidul de la guvernământ este Mikhail Kavelașvili, fost fotbalist. Visul Georgian este cunoscut pentru predilecția sa față de fotbaliști; în fruntea orașului Tbilisi se află fostul jucător al AC Milan, Kakha Kaladze.
Actuala președintă, Salome Zourabișvili, nu intenționează să cedeze scaunul, iar mulțimea din fața Parlamentului nu pare dispusă să renunțe atât de ușor la „regina” lor. În prezent, Salome Zourabișvili este figura care se bucură de cea mai mare popularitate în rândul protestatarilor.
Pe bulevardul Rustaveli, exact în fața Parlamentului, a fost instalat principalul brad al orașului. Protestatarii l-au decorat cu fotografii ale celor bătuți de forțele de ordine și de „titușki”. În acest an, sloganul ales de primăria din Tbilisi este „Orașul plin de victorii”.
Urmează să vedem de partea cui vor fi acestea.
