Azi au loc alegeri în Georgia. Aproape toată țara vrea în Uniunea Europeană. Dar din Rusia vine un partid cu o propunere greu de refuzat: dacă nu ne votați, vă invadăm.
Salomé Jashi începe să plângă când își amintește de copacii care au murit în drum spre grădina oligarhului.
Oligarhul Bidzina Ivanishvili a cumpărat cei mai falnici copaci din țară, i-a smuls din rădăcini și i-a dus cu camioane și vapoare până-n grădina sa.
„Copacii au fost doar începutul. Din primăvară am și eu același sentiment, de dezrădăcinare forțată.”
Salomé e regizoare și s-a trezit pe lista de inamici ai statului după ce a făcut un documentar observațional despre excavarea copacilor.
După ce a capturat copacii, oligarhul a trecut la instituțiile statului, sistemul de justiție și într-un final cultura.
A înlocuit conducerea instituțiilor de cultură și a tăiat finanțarea publică pentru artiștii „obraznici”, care au fost nevoiți să caute finanțare internațională pentru proiectele lor, după care au fost numiți „agenți străini” și transformați în inamici publici.
Afișe cu fețele „trădătorilor” au apărut prin oraș, încurajând grupuri de „patrioți” să-i atace cu binecuvântarea autorităților.
Jurnaliștii georgieni sunt urmăriți pe străzi, activiștii au telefoanele ascultate și politicienii din opoziție sunt tot mai des arestați.
Înainte de alegeri, a cumpărat noi tunuri de apă și l-a pus să păzească voturile pe cel care a coordonat represiunea protestelor din acest an.
„Am citit atâtea cărți despre regimuri totalitare și acum am ajuns să trăim într-o distopie", spune activista Tamar Jakeli, zâmbește și adaugă: „Măcar să fim eroi în această distopie, măcar simboluri ale speranței".
Nana Malaşchia a devenit un simbol al speranței când a înfruntat tunurile de apă ale poliției înarmată doar cu steagul UE.
Au fost cât pe-aci să o dărâme, dar alți protestatari s-au strâns în jurul ei și au ținut-o în picioare, fluturând frenetic steagul, ca un tablou al solidarității în fața tiraniei.
Sute de mii de georgieni au protestat pașnic pentru Europa și au fost întâmpinați cu violențe și abuzuri.
Peste 80% din populația țării își dorește integrarea europeană și a votat „Visul Georgian”, un partid care le-a promis asta, și-a pus și steluțele UE în stemă... dar s-a aliat cu Putin.
A făcut o agenție anticorupție la cererea UE, dar nu a investigat guvernul corupt, ci societatea civilă critică.
A făcut cu sprijinul NATO un birou împotriva dezinformării, dar l-a transformat într-o fermă de boți care răspândeau propagandă rusă.
A mimat toleranța, după care a dat legi de propagandă împotriva comunității LGBT ca să inflameze populația conservatoare.
A copiat legile rusești care au eliminat societatea civilă. Și a mai dat o lege ca să faciliteze transferurile de bani prin offshore-uri, ca să-și pună averile la adăpost înainte de marea mișcare:
Dacă câștigă alegerile, vrea să desființeze partidele de opoziție.
Bidzina Ivanishvili e un oligarh rus de origine georgiană care a făcut bani în anii '90 devalizând rămășițele economiei sovietice, după care s-a întors în țara natală și a început s-o cumpere la bucată.
A făcut biserici, filantropie, le-a plătit și datoriile oamenilor la bănci prădătoare. Apoi le-a cerut datoria înapoi sub formă de voturi. Mai întâi la parlament, cu partidul lui, după care la tot.
Primii ani de domnie au trecut neobservați, deși faptul că oligarhul avea rechini ca animale de companie a ridicat semne de întrebare.
În spatele discursului occidental construia un sistem clientelar ca la ruși.
Masca a căzut abia atunci când Putin a dat ordinul de invazie totală a Ucrainei.
Pe pereții din Tbilisi se duce un război.
Panourile oficiale înfățișează scene de coșmar din Ucraina în comparație cu scene idilice din Georgia, ca o amenințare că o să aibă aceeași soartă dacă câștigă opoziția.
Zidurile sunt pline de graffiti care-l înjură pe Putin într-o mie de feluri, exprimă solidaritate cu Ucraina și le cere rușilor să plece.
Georgienii au admirat rezistența ucrainenilor, pentru că au fost și ei invadați de ruși în 2008 și au rezistat doar câteva zile.
Dar guvernul lor a justificat invazia și a sugerat că ucrainenii ar trebui să se predea.
Georgia nu a impus sancțiuni Rusiei, ci a ajutat-o să ocolească sancțiunile internaționale pentru a alimenta războiul.
Societatea a fost șocată de răsturnarea asta și a protestat luni de zile, dar în timp propaganda a lucrat și a convins pe mulți că singura șansă pentru pace e să cedezi în fața agresorului.
„Frica de război te face irațional, pur și simplu se activează. Nu e nicio familie în Georgia care să nu fie afectată de război", spune Mikheil Benidze, analist al democrației din Georgia.
„Națiunea însăși are PTSD."
Președinta georgiană, Salome Zurabișvili, s-a ridicat deasupra politicii și a convins partidele de opoziție să se coalizeze în fața pericolului dictaturii.
Opoziția e notorie pentru certuri, trădări, diferențe ideologice și conflicte de personalitate, dar le-a pus deoparte și a semnat un set de principii propuse de președintă: respingerea legilor antidemocratice și revenirea la parcursul european cu un prim-ministru tehnocrat.
Sondajele realizate de agenții internaționale arată că partidul oligarhului e încă cel mai mare, dar e departe de jumătate din voturi, iar opoziția are șanse să obțină majoritatea.
Sistemul de vot e digitalizat și livrează rezultatele aproape în timp real, deci e greu să fure în ziua alegerilor.
Dar nu e clar câte voturi sunt cumpărate înainte de alegeri și nici dacă oligarhul ar renunța pașnic la putere.
Bidzina Ivanishvili a primit cel mai prețios cadou înainte de alegeri - opt copaci babobab aduși din Kenya, unii dintre cei mai longevivi arbori, simbol al nemuririi.
I-a adus în grădina sa ca să se încarce cu energia lor vitală (ca orice oligarh care se respectă, crede în forțe paranormale).
Dar toți copacii i-au murit. Le-au putrezit rădăcinile, nu au rezistat la trauma dezrădăcinării, la transportul pe mare, la birocrația îndelungată și obstacolele legale în fața exportului unor arbori considerați sacri.
Oligarhul credea că orice poate fi cumpărat pe lumea asta și n-a înțeles că magia copacilor nu stă ascunsă în materia lemnoasă, ci în relația cu mediul natural și comunitatea care a crescut în jurul lor.
Din balconul Tbilisi Pride se văd munții și orașul străvechi și o stradă liniștită care funcționează ca safe space pentru comunitatea LGBT.
În 2021, strada a fost atacată de extremiști ortodocși care s-au cățărat în balconul ăsta să le vandalizeze sediul. 50 de oameni au fost răniți în acea zi și un cameraman a fost omorât.
De atunci nu s-a mai ținut Marșul Diversității, iar acum în campania electorală au evitat orice ieșire publică, să nu alimenteze propaganda homofobă care acompaniază instalarea dictaturii.
Are însă loc o mobilizare fără precedent a comunităților marginale, a subculturilor, a tinerilor rebeli, a celor care nu ies la vot pentru că toți sunt la fel.
Spre deosebire de Rusia, societatea civilă din Georgia a boicotat legile represive și funcționează deja în ilegalitate.
„Suntem pe baricade, dar avem bagajele făcute.”
Acest material a fost realizat în cadrul unei vizite de documentare pentru „agenți străini” organizată de n-ost și finanțată de Erste Stiftung.
