De la începutul anului, mai bine de jumătate din muzicienii Filarmonicii din Sibiu protestează. Artiștii din sindicat cer conducerii să semneze contractul colectiv de muncă, în lipsa căruia spun că sunt suprasolicitați și nu au destul timp să repete pentru zecile de concerte din program. Aceștia îl acuză pe dirijorul Cristian Lupeș, directorul Filarmonicii, de lipsă de comunicare, de conducere dictatorială și comportamente abuzive. Cele 13 greve de avertisment, cele 93 zile de protest în fața instituției unde apoi merg la repetiții și susțin concerte, și zeci de procese deschise de angajați împotriva conducerii Filarmonicii sunt o oglindă fidelă a acestui conflict care a divizat orchestra, dar și lumea culturală din Sibiu.
„Suntem singura meserie în care 60, 70, 80 de oameni trebuie să facem ceva împreună. Filarmonica este, totuși, iubirea de armonie,” spune unul dintre instrumentiștii care-și cer drepturile și care spun că sunt epuizați de aceste tensiuni în urma cărora calitatea concertelor are de suferit.
Cristian Lupeș a refuzat să răspundă întrebărilor Scena9, pe motiv că este în concediu. Filarmonica susține că activitatea managerului și a instituției este „exemplară și lăudabilă”, iar lupta artiștilor ar fi motivată de „interese personale”.
„Vedem o orchestră dezbinată, un public divizat, o coliziune a comunității. Totul este rupt în două”, se plânge un spectator venit la concertul ce îl are ca invitat pe dirijorul David Schlager, organizat la Filarmonica de Stat din Sibiu, la mijlocul lui martie. „De ce să fim la picioarele lui Beethoven două tabere?”, se întreabă bărbatul, nemulțumit de tensiunile pe care spune că le resimte în mijlocul orchestrei. În scenă intră dirijorul austriac, lumea aplaudă. În sala despre care obișnuiții spun că era odată plină sunt azi multe locuri goale. Concertul începe cu valsul „Frühlingsstimmen, op. 410” de Johann Strauss. După „Vocile Primăverii” urmează concertul pentru pian nr. 2 în Sol major al lui Ceaikovski. Toată lumea stă nemișcată până la pauză, care durează doar trei minute, în loc de 15. O bună parte din orchestră a anunțat că va organiza o grevă după concert, așa că nu e timp de pierdut.
După rundele finale de aplauze, în timp ce spectatorii se îndreaptă spre ieșire, câțiva instrumentiști montează pe scenă un afiș pe care scrie SAIFS - Sindicatul Artiștilor Instrumentiști din Filarmonica de Stat Sibiu. Din el fac parte 43 dintre cei 60 de muzicieni din orchestră. Artiștii care participă la grevă se așază pe scaune și, în sala unde până mai adineauri interpretaseră Simfonia nr. 1 „Primavera” de R. Schumann, se lasă liniștea. Costumele elegante și rochiile de seară, însoțite de banderolele albe purtate pe brațe în semn de protest rămân aceleași, însă artiștii care până acum câteva clipe cântau în tandem, încep, rând pe rând, să se plângă cu voci apăsate.
„Vrem să ne vedem de viața noastră de muzicieni, de familie, de orice avem. Vă rugăm frumos, semnați contractul colectiv de muncă, ca să putem pleca acasă”, spune Monica Florescu, pianistă și lideră de sindicat. I se adresează conducerii, care nu e prezentă însă la grevă.
„Nu mai e timp de studiu,” spune Oana Avram, instrumentistă la oboi. Și ea și colegii ei protestatari se plâng că sunt nevoiți să cânte în prea multe concerte. „E foarte greu, mai ales pentru persoanele care cântă la un instrument care e folosit tot timpul, cum ar fi oboiul, cornul englez”.
„Eu, în loc să fiu atent la Mozart și la ce cânt, trebuie să fiu atent că poimâine am proces”, zice percuționistul Andrei Marcovici. Face referire la numeroșii săi colegi care au dat în judecată conducerea Filarmonicii unde lucrează.
„E târziu și s-a făcut seară. Mâine avem treabă”, anunță unul dintre muzicieni după două ore în care s-au plâns, s-au enervat, au făcut glume. Scaune trase, rochii care foșnesc, sunet de tocuri pe podeaua din lemn, în timp ce lumea se îndreaptă spre ieșire. Înainte să plece, își reamintesc unul altuia în șoaptă că a doua zi urmează să se întâlnească în Piața Mare a orașului pentru un flashmob de protest. „Camerele de filmat au și urechi”, îmi explică artiștii, referindu-se la camerele de supraveghere care au fost instalate anul trecut prin toată filarmonica.
Contractul rămas în aer
„Negocierile contractului colectiv de muncă sunt, de fapt, motivul grevei”, spune Monica Florescu, pianistă de-o viață și lider de sindicat al Filarmonicii de Stat Sibiu din septembrie 2022. După ce a trăit o bună bucată de vreme în Mexic, Florescu s-a întors în România în urmă cu zece ani, împreună cu soțul ei, violoncelistul ruso-cubanez Makcim Fernandez Samodaiev. Acesta a fost și el angajat al Filarmonicii din Sibiu, însă pianista spune că a fost dat afară abuziv. De un an, de când a început conflictul dintre sindicaliști și conducerea Filarmonicii, Florescu este cea care îi reprezintă pe toți colegii ei de orchestră, în negocierile și protestele prin care cer să le fie respectate munca și drepturile și despre care spun că le-au secat toate forțele.
Spre deosebire de un contract individual de muncă, contractul colectiv este valabil pentru toți angajații unei instituții. Prin el se stabilesc clauzele salariale, drepturile și obligațiile tuturor părților implicate, condițiile de muncă. În cazul orchestrei, acest contract ar trebui să fixeze și numărul de concerte pe care instrumentiștii trebuie să le susțină într-o stagiune, astfel încât aceștia să poată pregăti temeinic tot repertoriul și să aibă un program de lucru previzibil.
Membrii orchestrei de la Filarmonica din Sibiu lucrează fără contract colectiv de muncă din 2022. Contractul precedent a expirat în 2020, însă, fiind pandemie, s-a prelungit automat cu încă doi ani. În mai 2024 s-a împlinit un an de când artiștii și conducerea instituției au început negocierile pentru un contract nou, însă cele două părți nu au ajuns la un acord. Lidera de sindicat spune că negocierile s-au blocat în momentul în care conducerea nu a mai oferit niciun răspuns la solicitările protestatarilor și îl acuză pe manager de tergiversare.
Pe de altă parte, Filarmonica pasează blocajul negocierilor la sindicat, pe care susține că l-a invitat la întâlniri de lucru și negociere a contractului colectiv de muncă. „Am apelat la dialog și am sperat la dorința comună în gestionarea și rezolvarea conflictului colectiv de muncă, însă comunicarea s-a oprit din partea SAIFS”, arată Filarmonica într-un răspuns pentru Scena9.
Față de contractele individuale, un contract colectiv de muncă oferă o protecție suplimentară, pentru că interesele tuturor angajaților care îl semnează sunt mai bine organizate. Dacă pozițiile părților sunt contrare, nu poate exista colaborare.
„Contractul ar fi un cod în care fiecare dintre noi am ști ce trebuie să facem, având în vedere că programul minimal pe care managerul trebuie să-l organizeze nu este clar și stagiunea noastră de concerte nu este clară”, explică Monica Florescu. Lipsa acestui cadru de lucru, spun și ea și toți muzicienii protestatari cu care am vorbit, duce la suprasolicitare, la lipsa timpului necesar de studiu, la frustrare și instabilitate. Toate acestea afectează calitatea actului artistic la care participă cu toții pe scenă și degradează simțitor relațiile dintre membrii orhestrei.
„Suntem singura meserie în care 60, 70, 80 de oameni trebuie să facem ceva împreună”, spune Andrei Marcovici, șef al partidei de percuționiști din orchestră și angajat la Filarmonica din Sibiu din 2005. „Filarmonica este, totuși, iubirea de armonie.” De aproape un an, însă, armonia se tot dezintegrează pe scena și în culisele de la Sibiu și artiștii protestatari spun că nu văd prea curând o rezolvare pentru acest conflict care-i epuizează. „Este un lucru care ne uzează fizic, mental și psihic. Și emoțional,” spune Monica Florescu.
Concerte „nelimitate”
De oboseală și suprasolicitare se plâng toți artiștii la greva din sala Filarmonicii la care am fost martoră în această primăvară. Numărul de concerte dintr-o stagiune trebuie stabilit de la bun început, luând neapărat în calcul numărul muzicienilor din orchestră și timpul necesar de studiu pentru fiecare compoziție muzicală din repertoriu. Nu există un număr ideal de concerte într-o stagiune, însă artiștii din Sibiu susțin că în momentul în care l-au întrebat pe managerul Cristian Lupeș câte concerte vor susține, acesta a răspuns „nelimitat”. „Măcar să spună 120 de concerte și să angajeze oameni ca să le ducem cumva, dar nu nelimitat”, spune percuționistul Andrei Marcovici. Marcovici a studiat la Köln, în Germania și s-a întors în Sibiu, orașul lui natal, pentru că și-a dorit „să facă ceva”. După 19 ani, spune că Filarmonica de Stat Sibiu a ajuns „marea mea dezamăgire”.
În raportul de activitate pe 2023, Filarmonica din Sibiu arată că a organizat 75 de concerte simfonice, față de 40 în 2019 și 67 în 2022. Ca să avem un termen de comparație, am întrebat muzicieni de la alte filarmonici despre numărul de concerte pe care le susțin într-o stagiune.
Rareș Sângeorzan este instrumentist la fagot și lider de sindicat la Filarmonica din Cluj-Napoca. Cei 100 de artiști din orchestră au stabilite în contractul colectiv de muncă 42 de concerte simfonice pe an.
Victor Stan e instrumentist la contrabas la Filarmonica din Timișoara, în orechestra căreia sunt puțin peste 100 de persoane. Stan e de părere că o orchestră ar trebui să aibă un singur concert simfonic pe săptămână. „Rar se întâmplă să fie două concerte pe săptămână. Asta înseamnă undeva la 40, 42 de concerte pe an. Dacă sunt mai mult de 45, noi le numim șușanele.” Adică spectacole mai mult improvizate, la care nu ai prea mult timp de repetiții. Artistul adaugă că, dacă faci asta frecvent, calitatea orchestrei scade, pentru că muzicienii nu au suficient timp la dispoziție să-și însușească materialul pe care-l au de interpretat.
De aceeași părere este și dirijorul Mircea Holiartoc de la Opera din Brașov. Acesta spune că singura filarmonică cu două concerte pe săptămână este cea din București, deoarece numărul instrumentiștilor este mare și se pot împărți în două ture, ceea ce le acordă timp suficient de studiu.
O orchestră „eficientă”
Lipsa unui contract colectiv înseamnă și că munca în plus nu este plătită. „Nu pot fi mai puțin de 12 ore de repaus între o zi de muncă și alta. Noi terminăm concertul la ora 22:30 și la ora 8 a doua zi dimineață avem o repetiție”, explică lidera de sindicat de la Sibiu. Mai mulți instrumentiști au sesizat în scris încălcări ale legii privind programul de lucru din mai multe zile, însă fără vreun rezultat.
Pe lângă numărul mare de concerte pe care spun că le susțin pe scena Filarmonicii din Sibiu, instrumentiștii se plâng că sunt nevoiți să cânte de prea multe ori în deplasare: la Deva, Agnita, Sfântu Gheorghe ș.a.m.d. Lucian Romanino, instrumentist la oboi, spune că deplasările foarte dese au devenit chiar subiect de glumă amară: „Ne facem o filarmonică de voiaj, ambulantă. Ne pregătim niște geamantane mișto, ne organizăm pijamale, mâncare. Ultima oară la Sfântu Gheorghe nici nu am mai primit cazare”, spune artistul.
Potrivit legii, bugetul pentru concertele stabilite pentru stagiune într-un contract colectiv de muncă este asigurat de instituțiile publice locale – în cazul de față, Consiliul Județean Sibiu. Orice alt concert suplimentar, cum ar fi unul dintre cele susținute în deplasare, se consideră ore suplimentare și ar trebui plătite ca atare. În lipsa contractului colectiv, însă, muzicienii spun că acest lucru nu se întâmplă. Mai mult, aceștia se plâng că atunci când cântă pe alte scene nici nu primesc ordin de deplasare, obligatoriu prin lege, deși unii dintre ei au cerut asta în repetate rânduri. Lidera de sindicat spune că, fără acest document, dacă ți se întâmplă ceva în timpul deplasării, nu poți dovedi că te afli acolo în interes de serviciu și ești pe cont propriu. „Dacă mi-am spart instrumentul sau s-a răsturnat mașina, cine răspunde?”
Pentru că numărul din ce în ce mai mare de concerte ale Filarmonicii din Sibiu a însemnat și mai multe repetiții, a avut de suferit timpul pe care instrumentiștii îl pot dedica studiului individual, esențial în munca lor.
Contrabasistul Victor Stan, membru fondator al sindicatului filarmonicii din Timișoara, crede că lipsa timpului de studiu „nu face bine nimănui”. Duce la scăderea potențialului orchestrei și a calității actului artistic.
Rareș Sângeorzean, instrumentist la fagot la Cluj-Napoca, e de părere că e greu să estimezi cât timp ia pregătirea pentru concert. Însă chiar și pentru un program care nu e tocmai dificil, spune că tot este nevoie de o săptămână de studiu, pe lângă repetiții.
Și pianista Monica Florescu susține că timpul de studiu necesar e aproape imposibil de cuantificat. „Tot ce pot să spun este că pentru un repertoriu este obligatoriu să știi cu minim șapte zile înainte ce ai de cântat”. Din câte spun artiștii, la Filarmonica din Sibiu acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată. Lidera de sindicat susține că au primit partituri chiar și „de pe o zi pe alta”. „Pentru un concert de Igor Stravinsky, fiind mai complicat, ar trebui să știu din decembrie că am concert în martie, ca să mă apuc de studiat. Sunt unele pentru care am nevoie de patru luni, altele de o săptămână”, adaugă artista.
Percuționistul Andrei Marcovici spune că managerul Cristian Lupeș le cere tot timpul performanță și calitate, dar, în realitate, ele nu contează deloc. Ce contează e cantitatea. „Cât mai multe concerte, cât mai mulți bani să atragem, lucru care nu este rău pentru instituție. Dar toate astea sunt făcute pe spatele la 60 și ceva de angajați”.
Și pianista Monica Florescu povestește că managerul aduce deseori în discuție eficiența în a produce bani. Însă artista e de părere că miza unei orchestre „nu este despre eficiență, este vorba de o calitate și un act cultural care nu se poate valida în cifre în felul acesta.”
Pe 22 martie, după-amiaza, în Piața Mare din Sibiu încep să apară stative cu partituri, printre copii și porumbei. Centrul pieței este gol, de parcă-i așteaptă pe muzicieni. Un scaun roșu apare în cadru, urmat de un violoncel. Se aud notele lui legate, care așteaptă alte instrumente. Mijlocul pieței se umple de violoncele și viori, la care artiștii protestatari interpretează împreună „Anotimpurile” de Vivaldi. E încă un fel prin care încerc să atragă atenția oamenilor la conflictul care divizează orchestra. La mijlocul reprezentației, o foaie de pe portativ este luată de vânt și adusă înapoi de o fată care nu are mai mult de 10 ani.
Flashmobul ține șapte minute, iar la final, înconjurați de aplauze, muzicienii își strâng instrumentele și mica orchestră se sparge.
„Managerul conduce, de fapt, prin frică”
Una dintre multele nemulțumiri pe care artiștii sibieni le semnalează prin grevele, protestele și flashmoburile lor este că la Filarmonica din Sibiu nu se mai organizează concursuri pentru posturi și cei care se alătură orchestrei sunt angajați de cele mai multe ori prin acordul părților. Această formă de angajare e folosită, de obicei, temporar, până când angajatul poate da concurs. Doar că aceste concursuri, spun sindicaliștii, întârzie să fie organizate la Sibiu. Mai mulți dintre aceștia susțin că, în lipsa concursurilor, nu se poate verifica riguros pregătirea profesională a instrumentiștilor. Pentru ca o orchestră simfonică să poată avea un repertoriu solid, grupul de artiști trebuie să fie sudat, să se cunoască profesional, ca să poată crea împreună fără greșeli. „În momentul în care se schimbă mereu colegi, fară concursuri de angajare conform legii, ne trezim cu o orchestră de proiect. O orchestră încropită pe redepe înainte”, spune lidera de sindicat Monica Florescu. Iar acest climat amplifică frustrările și neîncrederea între colegi.
Percuționistul Andrei Marcovici povestește că, în 2019, când a devenit manager al Filarmonicii „cu mult aplomb”, dirijorul Cristian Lupeș a fost primit cu încredere de membrii orchestrei. Lupeș, care este dirijor din 2003, a studiat Fizică-Chimie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și la Universitatea Bucureşti, iar apoi la Universitatea Națională de Muzică din București (UNMB). Conform biografiei de pe site-ul lui, „a știut dintotdeauna că va fi dirijor”.
La scurtă vreme după declanșarea pandemiei, care a bruiat semnificativ activitatea tuturor instituțiilor artistice din aproape toată lumea, artiștii cu care am discutat pentru acest articol spun că relațile cu noul director au început să se schimbe în rău. Mai întâi li s-au tăiat din sporuri, apoi au început concedierile și dispariția contractelor de muncă pe perioadă nedeterminată. În lipsa acestor contracte, artiștii spun că nu au stabilitate, nici siguranță. „Managerul conduce, de fapt, prin frică,” e de părere Marcovici. Omul acela care e angajat numai pe perioadă determinată va avea tot timpul frica zilei de mâine.”
„O atmosferă foarte toxică”
„Ar trebui totuși să ne regăsim cumva pacea și liniștea în momentul de față, ca să putem reintra într-o normalitate, pentru că deja s-a ajuns la o disfuncționalitate foarte mare”, e de părere percuționistul. Ceea ce Marcovici numește „disfuncționalitate”, Monica Florescu descrie drept „o atmosferă foarte toxică și foarte lipsită de comunicare pe care noi o avem cu conducerea. În principiu, actualul manager funcționează pe foarte multă forță și un stil dictatorial”.
În ultimii ani, au fost deschise zeci de procese împotriva conducerii Filarmonicii. Aproape de fiecare dată au câștigat instrumentiștii și ceilalți angajați, care au mers în instanță pe mai multe motive: concedieri abuzive, sancționări disciplinare nejustificate sau calculul incorect al salariului. „Noi funcționăm asupriți de o conducere și o administrație care ne sancționează”, spune pianista Monica Florescu. „Comisii de disciplină, sancționări, avertismente, concedieri, procese. Și lucrul ăsta ne slăbește în așa fel și nimeni nu înțelege, de fapt, ce se întâmplă la noi”.
Mihail Antonio este solist instrumentist la corn și lucrează la Filarmonica de Stat din Sibiu din 2006, iar în ultimii ani a protestat în multe feluri față de conducerea instituției. În 2023, Antonio a parcurs cu bicicleta 130 de kilometri din Sibiu până la Deva, unde orchestra urma să aibă un concert în deplasare, ca să atragă atenția asupra problemelor sale și ale colegilor lui. În primăvara aceasta, când ne-am întâlnit la Sibiu, Antonio purta o mustață în stil Hitler, pe care era hotărât s-o păstreze până când va scăpa de „dictatura din Filarmonică”.
Conflictul sindicaliștilor cu dirijorul Cristian Lupeș s-a adâncit după pandemie, odată cu tergiversarea negocierilor pentru contractul colectiv de muncă, cu refuzul de a mai încheia contracte pe perioadă nedeterminată, cu concedierile pe care protestatarii le numesc abuzive și multe acuzații de hărțuire și intimidare din partea angajaților.
Din 2005 până în ianuarie 2024, Dani Luca a fost artist instrumentist la tubă la Filarmonica din Sibiu. La începutul acestui an, artistul a fost cercetat disciplinar și apoi concediat, iar unul dintre motivele invocate a fost că ar fi vorbit în timpul repetițiilor.
Unii dintre colegi cred că Luca a fost dat afară pentru că punea prea multe întrebări. Dima Trocin, trompetist, care spune că a fost și el concediat abuziv în ianuarie 2023 și reintegrat în martie 2024, după ce a câștigat un proces împotriva Filarmonicii, este de aceeași părere. „Dani ducea și 4, 5, 7, 8, 10 cereri la Filarmonică, ca să afle unde cântăm astăzi, unde e încadrat concertul ăsta, vreau să înțeleg ce e asta, de ce nu mi-ați dat salariul ăsta?”. În acest moment, Dani Luca se află în proces pentru contestarea deciziei de concediere, după ce a câștigat alte două procese prin care contesta decizia conducerii de a-l sancționa cu tăieri din salariu.
Later edit: Chiar în ziua publicării acestui articol, instanța a decis că desfacerea contractului de muncă al lui Luca a fost abuzivă și a cerut Filarmonicii nu doar să-l reangajeze și să-i plătească salariile restante, ci și să acopere cheltuielile de judecată și să-i acorde 50.000 de lei daune morale.
„Ceea ce trăim noi la Filarmonică în ultimii ani se numește preluare ostilă”, spune Dani Luca. „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau. Managerul a pus mâna pe filarmonică și încearcă să distrugă colectivul artistic, să îndepărteze toți muzicienii care își cunosc drepturile și le cer. Cer să le fie respectată munca și demnitatea.”
Într-o discuție purtată în 2021 în biroul managerului, pe care Luca a înregistrat-o, Cristian Lupeș îi spune acestuia că trebuie să-i respecte toate deciziile și să nu mai pună întrebări. „Dacă vreți să fiu acel șef deschis, care își înțelege colegii și nu îi tratează ca pe niște subordonați, ci ca pe niște muzicieni, lăsați-mă ca atare. Nu mai veniți cu reclamații, cu procese,” spune directorul în înregistrare. „Dacă vreți să nu vă mai bag în seamă, țineți-mă în tensiunea asta și, încet-încet, o să vă las pe voi în ciorba voastră să vă rupeți gâturile și să vă bateți. O să-mi văd de ale mele. Dacă e să vină vreun pericol peste filarmonică, fii sigur că nu postul de manager o să fie vizat. Și tu ar trebui să fi un om cu inițiativă, că ai familie, ai copii.”
În același an în care avea loc dialogul de mai sus, Ion Palagniuc, șef de partidă trombon, l-a acuzat pe Dani Luca că i-ar fi vorbit urât și i-ar fi dat un pumn. Palagniuc spune că a fost chiar la urgență, însă fiindcă nu avea vânătăi, certificatul medico-legal nu arată că a suferit leziuni traumatice. Tensiunile între colegii de orchestră continuă să se amplifice și azi.
Medeve Sandor lucrează la Filarmonica de Stat Sibiu de 10 ani. Este șef al partidei de trompetă și, nefiind membru de sindicat, nu a participat la proteste. Sandor spune că, având în vedere tot ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, relația dintre oamenii din orchestră o să ia mult timp să se rezolve. „Dacă se va rezolva vreodată”. Artistul spune că-l deranjează concertele anulate „din cauza protestelor” și că, din punctul lui de vedere, aceste manifestări au un ton agresiv. „La noi e circ, nu instituție de cultură. Ar trebui să stăm toți pe scenă și să cântăm împreună.” Trompetistul crede că este nevoie de un contract colectiv de muncă, în primul rând pentru că i-ar plăcea „să știm atribuțiile mai clar. Au existat colegi din sindicat care au deranjat repetiții constant și nu li s-a întâmplat nimic pentru că nu este nimic reglementat.”
Concert de corn pentru biroul directorului
La începutul toamnei trecute, cornistul Mihail Antonio, care pe atunci nu-și lăsase încă mustață de Hitler în semn de protest, a primit pe mail o convocare în biroul managerului Cristian Lupeș, care voia să verifice cât de bine stăpânește partitura de corn pentru concertul pe care urma să-l susțină în câteva zile: Bruckner, „Simfonia nr. 4”. Este una dintre simfoniile lui preferate, pe care a ascultat-o „de sute de ori”, din gimnaziu până la prima interpretare. „Nu o poți cânta niciodată așa cum a fost scrisă până nu te-ai îndrăgostit măcar o dată”, mărturisește artistul. Prima oară a cântat-o în 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, iar de-atunci a mai interpretat-o încă de cinci ori. Ca răspuns la convocarea primită, artistul a cerut să fie însoțit pe toată durata acestei neobișnuite audiții de un avocat sau un membru al sindicatului. „Eu nu cânt”, a decis atunci Antonio. „Dacă eu am cântat, după aia ne va lua pe fiecare cum vrea el [managerul, n.r.]. Se joacă pe umilință aici. Adică Consiliul Artistic să poată oricând să asculte și să evalueze în acest gen, cu audiții de birou, pe oricine”, explică artistul. Acesta spune că a refuzat să dea audiția privată, după ce managerul nu a acceptat ca el să fie asistat.
Antonio povestește că a avut nevoie de sprijin moral după acest episod, pentru că s-a simțit umilit. De altfel, crede că aceasta a fost miza acestei inițiative, să umilească sau „să destabilizeze”. Altminteri, oricine ar fi participat la repetiții ar fi putut evalua dacă artiștii instrumentiști și-au însușit sau nu ce au de cântat. Muzicienii spun că managerul Cristian Lupeș a mai încercat să reglementeze practica audițiilor de birou, însă au reușit să se opună.
Pentru a înțelege cât de obișnuite sunt aceste audiții de birou în instituțiile muzicale, am mai întrebat și muzicieni din alte orchestre, dar niciunul nu a mai auzit de o astfel de practică. Alex Popovici este percuționist la Opera Națională Română Cluj-Napoca, una dintre cele 12 instituții ce și-au exprimat susținerea față de artiștii protestatari de la Filarmonica de Stat din Sibiu. „În lume nu există astfel de audiții, nici în birou, nici pe lângă birou. Audiții în biroul managerului e ceva ce încă șochează pe toată lumea”, spune artistul.
Marius Aftagarici, instrumentist la corn francez și lider de sindicat la Opera Națională Română Iași, răspunde printr-un mesaj cu litere îngroșate: „CATEGORIC NU”. Artistul spune că audițiile de birou ar prezenta un „abuz grosolan”, iar instituțiile de spectacole și concerte sunt instituții publice, nu „moșii”. „N-am auzit să se practice aşa ceva nici măcar în regimul dictatorial comunist”, adaugă Aftagarici.
Un palmares de plângeri
Dincolo de procesele deschise de angajați împotriva conducerii de la Filarmonica din Sibiu, există numeroase plângeri pe care aceștia le-au depus către sindicatul care-i reprezintă. În ele, managerul Cristian Lupeș e acuzat de intimidare și comportamente agresive.
În septembrie 2019, Florina Tier, referent de specialitate, a scris într-o plângere către sindicat că, în urmă cu o zi, adusese la biblioteca Filarmonicii cutii cu materialul orchestral al baletului „Lacul Lebedelor”. Înainte să aibă timp să le așeze, cutiile au fost „aruncate pe scări” de către manager, „probabil într-un acces de furie”. „Motivația dumnealui, pe care am primit-o doar telefonic, a fost aceea că nu păstrasem ordine în bibliotecă”.
În aprilie 2020, Adina Dombi-Zaharia, fost consultant artistic al Filarmonicii de Stat Sibiu, a consemnat într-o plângere către sindicat că îi sunt încălcate drepturile de angajat în mod abuziv: „sunt certată, hărțuită verbal și acuzată în permanență”. Aceasta susține că i se cere mai mult decât este semnat în fișa postului și i se reproșează că „nu își face treaba”. „Primesc mesaje, telefoane, sarcini de lucru după program și în weekend”, adaugă aceasta. Adina afirmă că nu mai are viață privată și că, pentru că se concentrează doar pe filarmonică, îi sunt afectate viața de familie, viața socială și sănătatea. „Acest haos și volum de muncă mă depășește, este inuman.”
În iunie 2020, Laurențiu Străuț, secretar de relații publice, îl acuza pe Cristian Lupeș de intimidare și comunicare ostilă printr-un „permanent ton verbal ridicat”. În plângere, Străuț scria că situația i-a agravat starea de sănătate.
În aceeași lună, Dumitru Ovidiu Borz, artist instrumentist la fagot, semnala printr-o plângere fostului lider de sindicat, un comportament nepotrivit și chiar agresiv al managerului, după ce artistul a avut o urgență în familie. Borz scria că ă s-a simțit umilit și că, în urma acelei situații și a „tonului autoritar” al lui Lupeș, prestația artistică pe scenă și în studiul individual a fost afectată.
În februarie 2023, violinista Ștefana Zaharia a primit un mesaj de la manager după ce a întârziat la un concert din cauza unui ambuteiaj: „Tu nu ajungi la concert, eu te iert și apoi protestezi? Păi nu era bine să te sancționez, că nu mai aveai dreptul să intri la examenul de promovare”. Aceasta a depus apoi o plângere pentru hărțuire morală.
În februarie 2024, Ioana Șulț, instrumentistă la violă, a făcut o plângere la poliție, în care susținea că s-a simțit amenințată de managerul Cristian Lupeș. Artista relata cum, într-o dimineață când se afla în Piața Mare împreună cu cei doi copii, directorul i-a prins din urmă și le-a spus copiilor că mama lor îi minte când spune că el ține încuiată ușa de la biroul său de director. „Întrebările lui au creat neliniște și îndoială asupra copilului de 9 ani care, ulterior, ne-a întrebat dacă noi (părinții) îl mințim”, spune Șulț.
„Ușa mea este mereu deschisă” este o replică pe care, potrivit artiștilor din orchestră, Cristian Lupeș o folosește des, pentru a sublinia că este deschis la dialog. Angajații spun însă că pe ușa acestuia este o clanță care se poate deschide doar cu cod sau amprentă și o hârtie pe care scrie: „Vă rugăm să vă asigurați că această ușă este permanent încuiată”. În răspunsul oficial către Scena9, Filamornica spune că aceasta ar fi o „dezinformare grosolană” și că biroul managerului nu ar avea deloc ușă.
Instituția susține și că toate aceste plângeri din partea angajaților s-au dovedit neîntemeiate. „În urma zecilor de reclamații formulate de sindicat în ultimii ani, împotriva instituției și a managerului acesteia, organismele de control ale statului și ordonatorul de credite au organizat controale și verificări în urma cărora s-a dovedit faptul că activitatea instituției și a managerului sunt exemplare și lăudabile.” Același răspuns arată că „reclamațiile au caracter repetitiv, referindu-se la aceeași ideatică administrativă și, dacă în urma controalelor nu au putut fi dovedite fapte sau comportamente abuzive, sindicatul a organizat o campanie mediatică de denigrare a imaginii Filarmonicii de Stat din Sibiu și a persoanei managerului. Toate acestea fiind - așa cum am spus - fără suport real, dovedesc faptul că SAIFS este condus de interese personale care exced cadrul legal.”
Jumătate de an de proteste
După un val de neînțelegeri și tensiuni acumulate, artiștii sindicaliști au decis să-și comunice public nemulțumirile și, astfel, în 2022 au început să poarte banderole albe pe braț și au făcut o grevă japoneză. Managerul a cerut atunci anularea grevei în instanță, pentru că, susținea el, protestul este ilegal. Sindicatul a câștigat rapid procesul, iar Filarmonica de Stat Sibiu a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată.
La un an distanță, după mai multe concedieri ale unor colegi, pe care le-au considerat abuzive, mai mulți membri ai orchestrei de la Filarmonica din Sibiu au continuat să poarte banderolele albe în timpul concertelor. Pe unele dintre aceste banderole erau scrise numele instrumentiștilor dați afară. Managerul Cristian Lupeș i-a sancționat cu avertisment scris pe muzicienii care au protestat în acest fel, sub pretextul că ar fi încălcat codul vestimentar pe care artiștii trebuie să-l respecte în cadrul concertelor. Sindicaliștii au contestat decizia în instanță, considerând abuzivă sancționarea dreptului la grevă. Pe 23 aprilie 2024, procesul „purtării obiectelor vestimentare necunoscute”, după cum au fost numite banderolele, a fost câștigat de sindicat, iar sancțiunile au fost anulate.
Pe 8 noiembrie 2023, sindicaliștii au declanșat conflictul de muncă. Următoarea zi a avut loc prima grevă de avertisment, urmate de încă 12 până în prezent. Din 17 ianuarie 2024, artiștii sibieni au protestat zilnic în spațiul public. Au început în fața Consiliului Județean și s-au mutat ulterior în fața Filarmonicii. Aceștia au stat zilnic câte 45 de minute în fața instituției, câteodată ținând pancarde cu mesaje pentru conducere.
„Protestul SAIFS afectează grav activitatea instituției, nesocotește așteptările publicului plătitor de bilete și încalcă dreptul la muncă al angajaților care nu fac parte din sindicat,” arată Filarmonica într-un răspuns pentru Scena9.
Directorul Cristian Lupeș a încercat pe căi diferite să descurajeze protestele angajaților săi. Pe 14 martie 2024, sindicatul instrumentiștilor a organizat a cincea grevă de avertisment, de data aceasta în timpul unui concert ce îl avea invitat pe solistul Octavian Lup, violoncelist apreciat. Sindicaliștii anunțaseră conducerea Filarmonicii cu 48 de ore înainte, așa cum prevede legea, că timp de două ore vor face grevă. Doar că, atunci când concertul trebuia să înceapă, în semn de protest, instrumentiștii neimplicați în grevă au părăsit scena și nu s-au mai întors. În acel moment, conducerea a anunțat publicul că anulează concertul din cauza sindicaliștilor. Spectatorii nu fuseseră preveniți de la bun început că urma să aibă loc o grevă, iar la ieșirea din sală au primit flyere cu informații despre cum își pot primi banii înapoi. Lidera sindicaliștilor spune că managerul trebuia să găsească o soluție pentru a respecta atât dreptul la protest al angajaților, cât și pe cel al spectatorilor. În schimb, publicul a fost pus într-o situație inconfortabilă, iar greviștii într-o lumină proastă, spune Florescu. „Există o perversitate în felul de a dezbina acest colectiv și de a pune pe colegii nesindicaliști să facă un act care să se dezbine de noi, majoritatea restul colegilor. Și, practic, să dezbine actul muzical.”
Apoi, de mai multe ori când sindicatul a anunțat grevă de avertisment, managerul a schimbat ora concertului, protestatarii fiind lăsați să își exprime nemulțumirile singuri, fără public în sală. Acest lucru, spune lidera de sindicat, „reprezintă o imixtiune în grevă”.
Pe 9 aprilie 2024, Cristian Lupeș a solicitat în instanță dizolvarea sindicatului.
După ce nu au reușit să ajungă la un acord cu directorul Filarmonicii, sindicatul instrumentiștilor a încercat să ceară ajutorul Consiliului Județean Sibiu, căruia îi este subordonată Filarmonica.
Pe 25 ianuarie 2024, sindicaliștii Filarmonicii de Stat Sibiu au mers la o ședință a Consiliului Județean, unde consiliera Laura Barac a adus în dezbatere situația artiștilor sibieni și a insistat să fie lăsați să vorbească. „Suntem aici să vedem ce faceți dumneavoastră în cadrul consiliului județean pentru instituțiile din subordine”, a spus Barac și a atras atenția asupra faptului că toate despăgubirile pe care conducerea Filarmonicii din Sibiu e nevoită să le plătească în urma numeroaselor procese pierdute se fac din bani publici. Președinta consiliului, Daniela Cîmpean, a răspuns că sindicaliștii sunt liberi să discute cu cine doresc ei, dar a declarat imediat ședința încheiată. Lidera sindicatului Filarmonicii de Stat Sibiu a încercat să intervină, dar în timp ce se prezenta i s-a închis microfonul. Contactați de Scene9, reprezentanții Consiliului Județean și-au motivat gestul prin faptul că membrii sindicatului „au venit și au dorit să ia cuvântul, fără a se înscrie în prealabil pe ordinea de zi”.
În ciuda conflictului tensionat care trenează la Filarmonică de mai mult de jumătate de an și a faptului că artiștii protestatari au atras de mai multe ori atenția Consiliului Județean asupra acestor probleme, autoritatea locală i-a dat managerului Cristian Lupeș nota zece la evaluarea din 2023.
Solidaritatea altor muzicieni
Până în prezent, 12 orchestre au susținut și s-au solidarizat cu colegii lor sibieni care protestează. Sindicatul Orchestrei Naționale Radio își exprimă „regretul” față de situația existentă în Sibiu. Sindicatul Operei Naționale Române Iași a trimis o luare de poziție către președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, prin care își exprimă „sprijinul față de demersurile” artiștilor din Filarmonica de Stat Sibiu. Dorin Măciucă, președintele sindicatului Filarmonicii din Craiova, a publicat pe Facebook un mesaj în care explică cum și el și colegii săi au trecut prin situații similar. Înțeleg exact anormalitatea situației în care se află colegii noștri din SAIFS Filarmonica Sibiu,” scria Măciucă.
Alex Popovici e instrumentist sindicalist de la Opera Națională din Cluj, altă instituție care a transmis că susține protestul artiștilor de la Sibiu. „Îi susțin pentru că văd un tipar de management care afectează actul artistic și pune în pericol sectorul ăsta, și implicit pe artist, care, realist vorbind, nu are apărare,” spune Popovici. „Are eventual dreptul la protest, pentru care e judecat de public, sau ia calea instanțelor de judecată, unde cheltuie bani, timp, energie și sănătate, asta dacă le ai.”
Percuționistul de la Opera din Cluj-Napoca e de părere că, dincolo de aspectele materiale, pentru a face artă, instrumentiștii au nevoie de respect, de condiții reale și propice de muncă, de timp personal. „Nu știu cum artiștii din Sibiu cântă în tensiunea, jignirea și lipsa de respect de acolo”, spune Popovici. „Abuzul ăsta nu îmi place și consider că trebuie luptat. Pentru breasla noastră și pentru asigurarea unui viitor mai bun. La urma urmei, avem și noi demnitate, avem și noi suflete, nu putem fi călcați așa în picioare, doar pentru că cineva este manager.”
Oglinda deformată din presă
„Scandal cât casa” și „bătaie de joc” sunt expresii recurente în titlurile din presa locală și națională, atunci când se vorbește despre conflictul de la Filarmonica de Stat Sibiu. Artiștii protestatari sunt de cele mai multe ori descriși ca fiind singurii responsabili de această criză „rușinoasă”. Deși toate grevele de avertisment au respectat legea, publicații locale acuză sindicaliștii că, prin greve, „aleg din nou să lovească în primul rând în public” sau că „încalcă dreptul la muncă al angajaților care nu fac parte din sindicat și obstrucționează, din nou, organizarea concertului simfonic!”. Publicația centrală G4Media preia, la rândul ei, un articol din Turnul Sfatului, în care greva este prezentată din titlu ca „bătaie de joc”, primită de spectatori cu huiduieli.
Mulți dintre artiștii care protestează spun că presa locală nu este transparentă, nu preia comunicatele Sindicatului și le prezintă acțiunile în cheie denigratoare. Între timp, Filarmonica din Sibiu publică pe propria pagină comunicate de presă, în care susține că acuzațiile aduse de artiști sunt „lipsite de argumente sau dovezi, false, mincinoase, calomnioase și încalcă normele etice obligatorii”, arată comunicatul intitulat „Salvați Filarmonica Sibiu… de propriul sindicat!.” Adică de mai bine de jumătate din orchestra care face posibile concertele sale.
O petiție creată la începutul anului de „I ♡ Filarmonica Sibiu”, care se prezintă drept inițiativă a unor angajați ai Filarmonicii și melomani, îndeamnă publicul să semneze: „Noi, cei care susținem Filarmonica de Stat Sibiu ne dorim să continuam pe drumul propus de Cristian Lupeş.”
Vacanță fără deznodământ
În ultimele săptămâni, managerul Filarmonicii a început să anuleze repetiții și concerte ale orchestrei. Primele repetiții s-au anulat pe 4 iunie, povestesc artiștii protestatari. Aveau loc pregătirile pentru concertul de ziua Italiei, iar la acea dată distribuția orchestrei făcută de director, nu de șefii de partide instrumentale, așa cum cere regulamentul, arăta că cinci colegi din orchestră au fost înlocuiți de colaboratori. „Fără motiv”, fără să fie distribuiți în altă parte, explică Monica Florescu. Acești cinci instrumentiști s-au așezat totuși pe scaune la repetiții, moment în care Cristian Lupeș a decis să oprească repetiția. „Ne-am dus și am făcut sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru că li s-a îngrădit dreptul la muncă și directorul ne-a lăsat practic fără repetiții și a anulat concertul”, explică lidera de sindicat.
Nu e prima dată când artiștii au fost înlocuiți de colaboratori. Pe 11 aprilie, atribuțiile a 22 de instrumentiști sindicaliști au fost preluate de colaboratori într-un concert la Filarmonica de Stat din Sibiu. A doua zi, pe 12 aprilie, artiștii sindicaliști au fost trimiși să susțină un concert la Palatul Brukenthal. Monica Florescu susține că este o metodă de a-i „izola și externaliza” pe artiștii care au devenit incomozi.
În cel mai recent comunicat de presă, artiștii din sindicatul Filarmonicii de Stat Sibiu spun că s-a ajuns la o situație cel puțin paradoxală: pe 14 iunie 2024, orchestra a susținut un concert cu distribuție incompletă la Palatul Brukenthal, în timp ce sala Thalia, unde au loc concertele Filarmonicii, a fost goală.
La sfârșitul lunii iunie, stagiunea s-a încheiat. Pentru artiștii protestatari de la Filarmonica de Stat Sibiu urmează însă alte două luni de incertitudine, atâta vreme cât problemele lor nu și-au găsit o rezolvare.
„Deci noi murim cu legea în mână. Despre asta este vorba,” spune pianista protestatară.
