Probabil că Liviu Pop va intra în istorie drept primul ministru al Educației din România care, la o săptămână de la începerea școlii, a reușit să-i motiveze pe bucureșteni să facă cea mai consistenă donație colectivă de cărți ce ar putea ajunge la școli care au nevoie de ele. Rețeta: o serie de directive care au dat peste cap sistemul de educație, cum ar fi interzicerea materialelor auxiliare și intenția de a reveni la manuale unice sau introducerea temporară a unui compendiu comun pentru toate materiile de clasa a V-a. Efectele au ricoșat în situații absurde - copii percheziționați în ghiozdane, profesori bulversați, părinți revoltați. Așa a apărut ideea Bibliotecii pentru Pop, un protest organizat azi în Piața Victoriei din București, unde oamenii au fost invitați să vină, simbolic, cu câte o carte pentru ministrul Educației, criticat pentru greșelile (și erorile!) de gramatică, dar mai ales pentru măsurile dezastruoase din ultimele luni. Cărțile, spun organizatorii protestului, ar putea fi donate unor școli cu biblioteci sărăcăcioase, dacă autoritățile ar fi dispuse să dea o mână de ajutor. Am fost azi în Piața Victoriei să vedem câteva titluri din Biblioteca pentru Pop și să aflăm ce i-a făcut pe oameni să i le dedice ministrului Educației.
Marian Staș (expert în educație) i-a adus lui Liviu Pop cartea Educație și securitate națională, al cărei autor este. „România are un sistem educațional depășit de timp, ineficient și ne doare pe toți, și individual și sistemic. Important este să punem diagnosticul corect. Iar cele două componente sunt așa: în primul rând, sistemul public al educației este unul depășit, aflat în paradigma lui anterioară, pe cale de consecință manifestarea sistemului public al educației reprezintă amenințarea directă la securitatea națională. Uitați-vă la două categorii de diagnoze, atât la nivel național, la nivel intern, al familiilor, al părinților. Nimeni nu e mulțumit de cum arată școala. Și atunci, primul act de curaj și primul act de onestitate este asumarea diagnosticului. Pentru că altminteri, dacă nu recunoaștem nevoile de transformare profundă , de schimbare de paradigmă, facem lucruri și pe urmă iar rămânem cu buza umflată și supărați și frustrați. Nu are cum să iasă daca nu ne gândim în primul rând la valorile pe care școala le-ar cultiva.”
Adrian Șerban (economist) și o tânără care a dorit să nu-i publicăm numele, dar care ne-a spus ce a făcut-o să vină la protest: „Sunt editor de carte și am adus cărțile pentru că nu mi se pare ok ce vrea ministrul să facă cu toate aceste proiecte de lege. Nici manualul unic, nici editura unică.”
Laura (jurist): „Am adus o culegere a copilului de clasa a III-a, de anul trecut, cu dedicație pentru domnul ministru, Ion și Aventuri după Shakespeare. Pentru un copil de clasa a IV-a și un copil de clasa a XII-a”.
Un economist care preferă să nu-și dea numele ne spune ce cărți a adus în Piața Victoria: „Lecturi școlare pentru domnul prim ministru, sper să fie niște cărți bune, să nu fie peste nivelul domniei sale, texte literar auxiliare pentru clasele a VI-a și a VII-a."
Monica Anastase (actriță și producător de teatru): „Am adus o carte care se numește Cum să iubești, pentru că mi se pare că dl. ministru al Educației și dl. prim ministru, dacă ar iubi copiii și nu ar face multe din lucrurile pe care le-au făcut deja și cine știe ce mai au în plan, și dacă s-ar iubi pe ei înșiși, ar realiza că nu sunt în locul potrivit pentru viața lor.”
Vera și bunica:
Bunica: - Ce ți-am explicat, ce facem, pentru cine dăm cărțile astea?
Vera: Pentru copii.
Bunica: Dar ce să facă acești copii când citesc cărți? Pentru școlile sărmane, da?
Vera: Da.
Bunica: Și cine ne-a adus sa aducem cărți, asta nu ți-am mai spus ție...Ne-a făcut un nene, uite acolo [arată spre Guvern, n.r.], care nu știe să scrie deloc. Scrie cu greșeli multe. Și el ne-a făcut un bine, le face un bine copiilor care vor să învețe.
Marian Cîtu (compozitor, sound designer): „Am venit pentru că nu a fost adoptat punctul 8 din Declarația de la Timișoara, pentru că Revoluția nu s-a terminat, pentru că suntem martori la apocalipsa bunului simț, pentru că îmi vine să emigrez, dar nu pot să abandonez acest loc minunat, pentru că am abandonat educația formală datorită hibelor din educația formală, pentru că orientarea noastră ca nație este spre o formatare care descurajează creativitatea și încurajează hoția, pentru că datoria mea ca cetățean european este să îmi iau un minut din activitate și să zic că nu e ok situația administrativă din această parte a globului. Încă mai am speranță și recent am luat o decizie de a nu emigra în Germania și m-am întors în România cu speranța că această situație politică se va schimba și eu în continuare voi putea să îmi practic meseria, fără să vin in Piața Universității sau în fața Guvernului pentru a protesta. Vreau și eu să îmi practic meseria și să mă gândesc că nu am ce mânca pentru că un politician fură mai mult decât poate duce.”
Alina Stănescu (lucrează in media): „I-am adus domnului ministru al Educației o carte despre greșelile frecvente pe care le face în exprimare. Are foarte multe lacune.”
Mihai (It-ist) i-a adus lui Liviu Pop Fram, ursul polar, pe care i-a scris ministrului și o dedicație: „Lectură plăcută! Cu speranța că va fi citită înainte de a fi interzisă sau arsă!”. „Am vrut să aduc o culegere de matematică,” spune Mihai, „dar m-am gândit că vor avea copiii nevoie de ea, ținând seama că a fost interzisă. Atunci am adus una care se găsea în mai multe exemplare și să nu-i impiedic pe copii sa nu aibă din ce studia".
Simona Drăgan (lector la Facultatea de Litere): „Sunt profesoară la Universitatea din București, am crezut toată viața în valori, am prins și perioada comunistă, am trăit în primii ani ai adolescenței, și această carte pe care am luat-o absolut la întâmplare din biblioteca fetei mele de școală primară, mi-a inspirat următoarea dedicație: acesta este un dinozaur simpatic, însă dinozaurii care conduc politica românească trebuie combătuți cu toate mijloacele. Am semnat ca mamă și profesoară, fiindcă nu pot să girez pentru un ministru al Educației care nu vorbește corect românește și care ia noște decizii absolut catastrofale pentru viitorul copiilor mei. Am vrut să girez pentru revenirea școlii la condițiile ăe care eu le-am trăit până în clasa a VIII-a, pe care oamenii acum le tratează cu nostalgie, în necunoștință de cauză. Dar de aici și până la textele nostalgice și pledoariile la manualul unic, doar ca să eradicheze anumite fenomene scăpate de sub control, ca impunerea unor auxiliare în exces, e cale lungă. Nu are nicio legătură situația care în momentul de față poate fi îmbunătățită, cu aducerea la putere a unor oameni complet incompetenți, un fel de funcționari, suspecți de politici frauduloase. Trebuie să mă trezesc dimineața și să mă pot uita în oglindă și la copiii mei.”
Alexandra Bădicioiu (jurnalist): „Oricât de strâmbă ar părea lumea asta uneori, cărțile o pot face mai bună. Sunt convinsă de asta. M-am tot gândit ce carte să îi duc azi ministrului Educației. Am ajuns la asta - cam ostentativă alegerea și la îndemână, dar mi s-a părut că e nevoie de o carte puternică, fără glume sau subtilități. Pentru că suntem mereu la granița în care grozăviile pot deveni realitate. Iar pericolul lor devine cu atât mai acut cu cât credem că suntem la adăpost și că ele sunt departe, în trecut sau în distopii fără sens. Granița asta este trebuie apărată. Chiar și cu gesturi naive ca oferitul de cărți unui politician. Și un citat din Fahrenheit 451: Oare ce va putea spune, în clipa când îi va veni și lui rândul să vorbească? Ce ar putea oferi el într-o zi ca asta, pentru a face călătoria mai ușoară?”
Fotoreportaj de Andra Aron
