La sfârșit de septembrie, am trasat un portret al cititorului ideal dintr-un chestionar răspândit printre jurnalişti de colegii noștri de la Fundaţia Friends for Friends. Aceştia au aflat atunci de la oameni de presă care e relația lor cu publicul și i-au întrebat cum sunt cititorii pe care-i au în minte. Acum, la început de noiembrie, organizatorii premiilor „Superscrieri” – cele mai importante din jurnalismul de la noi – au revenit cu un chestionar de partea cealaltă. I-au întrebat pe cititori, printre altele, ce calități are jurnalistul pe care-ar vrea să-l citească în România.
Au răspuns 100 de oameni, la fel de colorat ca data trecută. Ideea centrală care răzbate, însă, din toată treaba asta e că jurnalistul ideal se prezintă – într-un peisaj în care oamenii și-au pierdut încrederea în dorința statului de-a le face bine şi în care presa alternativă o bate pe cea mainstream la capitolul relevanţă – drept un supra-om ce-și ghidează cititorii pe calea schimbării pozitive, din perspectiva de pedagog, îndrumător și aliat. Dacă şi-ar face cont pe Tinder ca să agaţe cititori ideali – acei oameni care au nevoie de el/ea pentru a schimba lumea împreună –, acesta ar trebui să-și înșire o listă lungă şi eterogenă de calități și să fie dispus să intre într-o relație deschisă cu oricine pentru a-și lua super like. Ar trebui să se prezinte așa:
„Sunt un om integru și neutru. Obsedat de etica meseriei. Cunosc gramatica și regulile limbii române. De fapt, sunt grammar nazi. Am condei, ba chiar şi talent literar. Ştiu să spun povești. Simplu, fără împopoțonări stilistice. Sunt pertinent și vizionar. Îmi place să critic, dar am și un pic de umor. De fapt, uneori sunt chiar amuzant. Nu mă pierd în fascinații inutile legate de jurnalismul ‘de afară’. Sunt foarte bine angrenat în adevărul societății românești. De fapt, sunt sluga Adevărului. Mi-e sete de el. Caut să informez, să educ, să prezint mai multe puncte de vedere. Fac legături intrerdisciplinare, aduc unghiuri noi, dar iau și poziții. Fără să fiu pătimaș. Am curaj. Nu mi-e teamă să spun lucruri deranjante pentru societate. Sunt calm. Cultivat. Nearogant.
Am intuiție și onoare. Sunt incisiv și intransigent. Creativ. Empatic. Nu îmi pierd umanitatea. Vreau bine pentru alții, nu doar pentru mine. Îmi pasă. Respect dreptul la opinie al celuilalt. Nu am prejudecăți. Nu sunt senzaționalist. Sunt incoruptibil, dar și vulnerabil totodată. Când descriu o atmosferă, scriu evocativ și știu să-ți ‘implantez’ o imagine în minte. Sunt capabil să redau idei complexe sau dificile într-o manieră care-ţi trezeşte curiozitatea. Găsesc subiecte interesante. Sunt agil. Moral. Apolitic. Am neapărat barbă, dacă sunt bărbat, și nu am barbă dacă sunt femeie. În afară de asta, sunt sincer și talentat. Scriu bine, am mai spus. Clar, coerent, concis. Sunt original în alegerea și abordarea temelor și bine informat. Vorbesc și despre subiecte tabu. Sunt cordial fără să fiu pupincurist. Îmi asum public greșelile. Sunt pregătit oricând să-mi schimb propriile prejudecăți în fața datelor și sunt gata să merg pe teren, în ‘real life’.
Sunt un luptător. Mă zbat să arăt cum s-au petrecut lucrurile dincolo de fațade și de conventional wisdom. Indiferent de câte ori trebuie să pun aceeași întrebare, indiferent de cât de chinuitoare e documentarea. Sunt energic, dar am răbdare să țin un subiect pe agendă. În ciuda lipsei de reacție a autorităților, a atacurilor, a dezinteresului publicului. Mă interesează cititorul, mă interesează realitatea, mă interesează schimbarea. Pe de altă parte, sunt dezinteresat. Am surse și le respect. Fac corelații între cifre. Sunt clar la cap. Dar și încăpățânat. Sunt deschis, nu mă feresc de povești personale. Dar nu mă las stăpânit de propriul ego. Sunt smerit – în limbaj modern, îmi evaluez onest abilitățile, talentul, limitele. Sunt lucid. Îmi merge mintea în tot felul de locuri. Nu am o părere fixă din care să nu pot ieși. Am bun simț. Și sunt independent. Intru în esența lucrurilor și mă întorc de-acolo cu revelații pentru cititori. Îmi asum responsabilitatea socială”.
Cititorii şi-au imaginat şi schimbările generate în societate dacă acest cuceritor al Adevărului ar avea în spate un mecanism de presă sănătos, care i-ar permite să fie ideal. Descurajarea corupţiei e un laitmotiv. Ea vine la pachet cu înăbușirea tabloidizării și a goanei după trafic și rating, dar mai ales cu răspândirea civismului în rândul unei populații ce se cere a fi„(re)activă”. Mai exact, în scenariul sănătos, ideal, presa ar demasca neîngrădit nedreptăţile sistemului, ar spulbera prejudecățile şi ar educa cititorii să ia singuri atitudine în fața lor. I-ar face mai analitici și mai greu de manipulat. I-ar încuraja să ceară răspunsuri mai clare, începând cu medicul de familie sau cu funcționarii de la taxe și impozite. I-ar ajuta să fie mai critici pentru a repara, nu pentru a urî. I-ar pune față în față cu ei înșiși. „Cred că judecăm foarte mult” , scrie un respondent, „avem ‘păreri’ despre orice și cerem foarte mult de la cei din jur, de la liderii noștri, uitându-ne prea puțin la noi înșine și la cum putem aduce o îmbunătățire mai degrabă decât o critică”.
I-ar face pe oameni mai puțin anxioși și agresivi – i-ar mâna pe calea „soluțiilor mici, dar valabile” și a exemplelor pozitive, n-ar mai alimenta agresivitatea, pesimismul, defetismul întreținute azi de presă. Ar mai risipi din paranoia și din teoriile conspirației – „Nu ar mai exista sau ar fi mai puține teorii de genul ‘Soros e vinovat din cauză că eu nu mai pot să îmi plătesc creditul pe care l-am făcut acum trei ani, deși mi s-a spus că e riscant și că fix asta s-ar putea întâmpla”. Presa ar fi mai puțin „autistă, calofilă și narcisică”. I-ar învăța pe oameni să umple cu nuanțe de gri dihotomia alb-negru pe care le-a livrat-o până acum, ca să-și lărgească framing-ul. I-ar face mai puternici și mai solidari. Mai empatici. Ar schimba balanţa de putere, dând glas celor fără voce şi răguşindu-i pe cei cu prea mult glas. Ar schimba percepția față de grupurile defavorizate și ar reduce prăpastia între diverse categorii sociale, ruptură „menţinută sau, mai rău, adâncită”, consideră cineva, „de o anumită parte a presei care îşi alimentează cititorii cu mizerii senzaţionaliste, mesaje paranoide sau articole cu jumătăţi de adevăr (sau deloc)”.
„Un mecanism de presă sănătos cred că ne-ar domoli puţin reacţiile extreme, ne-ar ajuta să ne cunoaştem mai bine, individual şi colectiv, ne-ar educa şi, poate, ne-ar determina pe fiecare dintre noi, prin puterea exemplului, să acţionăm pentru a transforma puţin colţurile noastre de lume”, scrie unul dintre cititori. „Am putea acționa și altfel decât impulsiv și emoțional, respectiv am fi mai informați pentru a acționa rațional”. Ar antrena o schimbare prin paşi mici, dar siguri, în grupuri restrânse şi tot aşa, scrie alt respondent, care e completat de altul: „Schimbarea lui ‘eu cu mine’ (îmi pun întrebări, gândesc critic, ies din cutiuța mea), schimbarea lui ‘eu cu ceilalţi’ (percepţie, atitudine, awareness) şi, în unele cazuri, schimbări instituţionale”.
Un mecanism de presă sănătos ar asigura salarii adecvate pentru jurnaliști, mai puțin monopol și mai multe publicații independente. Un cititor fantazează la focare de jurnaliști independenți, cu acces la fonduri și cu o conștiință curată. La evenimente de tipul „incubator”, organizate pe parcursul anului, care să accelereze colaborarea, analizele/anchetele de adâncime și mixtura de stiluri, din care pot ieși stiluri noi. La una-două-trei platforme care să adune mai multe grupuri de jurnaliști independenți, pentru o mai bună diseminare. „Mă gândesc la puterea din ce în ce mai mare a presei independente, care a contribuit la schimbarea de guverne, legi, la acte de justiție”, scrie altul. „Aș vrea ca jurnalismul să poată să contribuie la asta la scară mare. Și apoi, sunt poveștile alea mici, care mișcă oamenii individual. Să facă ceva. Să înceteze să facă ceva. Să fie mai buni datorită unui text pe care l-au citit undeva. Să nu mai fie presă de consum și atât”.
Publicațiile cel mai des menționate pe listele de preferințe ale respondenților sunt Casa Jurnalistului, Dilema Veche, Hotnews, Decât o Revistă, Republica, Scena9, Pressone, Vice și Adevărul.
