În încercarea de a acoperi diversitatea unei lumi de la care se vrea tot timpul mai mult şi mai bine, presa şi publicurile ei s-au eterogenizat atât de tare, că jurnaliştilor le e imposibil să-şi mai dea seama pentru cine scriu. Sau cum ar trebui să fie oamenii care le primesc mesajele. Sau dacă ar trebui să fie în vreun fel.

Cititorii sunt la fel de pestriţi ca perspectivele asupra realităţii. Sunt capricioşi şi necruţători, greu de impresionat, nu mai sunt masa aia amorfă care acceptă ce i se livrează. Pe de altă parte, jurnaliştii au devenit mai mult decât simpli informatori; unii iau lucrurile mai personal, terapeutic, empatic, caută să (se) înţeleagă şi să fie înţeleşi, nu doar citiţi. „Am simţit că nu sunt singură, că prin problemele mele trec şi alţii, că temerile ne sunt comune, ca şi dorurile”, scrie, de exemplu, o jurnalistă într-un chestionar la care a invitat-o să răspundă Fundaţia Friends for Friends. „Trăim în simbioză, eu scriu pentru ei şi cititorii îmi dau forţa să continuu, mă oglindesc în sufletele lor”. Tot mai des, relaţia jurnalist-cititor se transformă într-un transfer de nevoi ce capătă forme dintre cele mai diverse, nişă peste nişă. 

Colegii noştri de la Friends for Friends, care susţin acest transfer pentru al şaselea an consecutiv, prin premiile „Superscrieri” - cele mai importante din jurnalismul de la noi, pentru care oamenii de presă se pot înscrie până pe 30 septembrie -, au răspândit chestionarul mai sus amintit printre jurnalişti înscrişi în toţi aceşti ani în competiţie. Au vrut să afle de la ei care e relația lor cu publicul. Printre altele, i-au întrebat pentru cine scriu şi cum sunt cititorii pe care-i au în minte. Au răspuns peste 60 de oameni. Iniţial, voiam să extragem din ele un profil al cititorului ideal, dar răspunsurile sunt atât de variate, că a fost imposibil. Aşa că ne-am rezumat la o sinteză a eterogenităţii. Ce mai e omogen şi clar în ziua de azi?

Unii spun că nu au în minte niciun tip de cititor, pentru că „ar fi prostituţie”. Sau că se adresează tuturor oamenilor, indiferent de vârstă sau de statut social. Că nu există un prototip de cititor ideal. Alţii nuanţează. O parte zic că scriu în primul rând pentru ei; dacă nu-şi pot mulţumi mai întâi sinele, sau alter ego-ul, n-au cum să-şi satisfacă audienţa. „Nu îmi place să mă gândesc la cititori atunci când scriu, doar când revizuiesc, pentru că îmi distrage atenţia de la vocea mea interioară dacă mă pun prea mult în pielea cititorilor mei”, scrie o jurnalistă. „Prefer să nu las ca interacţiunea cu cititorii să aiba vreun efect asupra relaţiei mele cu scrisul fiindcă vreau ca scrisul să mă reflecte doar pe mine. Nu vreau nici să mă încred prea tare în mine de la aprobări, nici să fiu demoralizată de la controversele pe care le isc”. 

Alţii scriu înainte de toate pentru editor – „Editorul cu care lucrez e măsura mea, lui trebuie să-i placă. Şi câtorva prieteni la care ţin. În rest, Dumnezeu cu mila sa”. Sau pentru mama – „dacă ea ar citi și înțelege ceva din ce-am scris, înseamnă că oricine poate citi și înțelege materialul ăla”. Sau pentru „a exorciza ceva”.

Apoi, când vine vorba de audienţa mai largă, avem aşa: 

Orice om alfabetizat sau orice om care are noţiunile elementare necesare citirii unui articol. Oameni educaţi sau cu inteligenţă de la medie în sus, care citesc literatură, au simţul umorului sau posibilităţi materiale peste medie şi un mindset apropiat de clasa de mijloc din ţările mai avansate. Oameni cu o bază intelectuală şi emoţională bună. Curioşi, deschişi la minte şi la perspective noi. Oameni de rând sau necăjiţi sau sărmani, cu mâinile bătătorite de muncă sau care-şi pipăie monedele puţine şi nu se-ndură să-şi cumpere nimic. Deopotrivă oameni favorizaţi şi defavorizaţi. 

Oameni care nu-s „apreciatori de serviciu”, scrie un jurnalist – „De obicei, asta înseamnă bărbaţi. Femeile sunt mai uşor de impresionat”. Femei care preferă stilul un pic girlish, un pic twisted. Femei obişnuite cu poveşti neobişnuite – „femei frumoase, deștepte, curajoase, inovatoare, responsabile, dedicate, profesioniste. Femei care trăiesc în țara asta, și nu într-o lume de carton poleit, care se confruntă cu probleme cu care mai toți ne luptăm, care oferă adevărate modele de urmat, sunt repere credibile și autentice. Sunt eroine anonime care alcătuiesc comunitatea femeilor puternice (...)”. Femei comune, preocupate de sănătatea lor și dornice să afle povești noi, care să le inspire.

Relativişti condescendenţi. Oameni care au dubii şi nu-s neapărat de acord cu abordarea unui subiect. Oameni care au doar certitudini, în speranţa că după ce vor citi, vor avea şi întrebări. Oameni nemulţumiţi de status quo, în căutare de unghiuri noi, dispuşi să iasă din zona de certitudini. Oameni flexibili, capabili să argumenteze pro şi contra. Cititori greu de mulțumit, care vor răspunsuri bogate și complexe, nu o realitate în alb-negru. Oameni interesaţi de probleme din spaţiul public. Persoane atente la prezent, care caută să facă lucruri mai bune în viitor. Societatea civilă, în special cea locală. Tineri dornici să schimbe lumea, în căutare de soluţii frumoase, mereu pe dinafara turmei. Oameni empatici, dornici să devină mai implicaţi şi mai sensibili la problemele din jur. 

Persoane care au nevoie de acceptare, de validare, de încurajări. Oameni care şi-au pierdut nădejdea şi curajul, se simt copleşiţi, debusolaţi şi au nevoie de o rază de speranță, de un model, de un exemplu că se poate; dar și oameni care sunt deja optimiști și vor să-și păstreze starea. Oameni care seamănă, ca preocupări, ca experienţe de viaţă, ca metodă de abordare şi înţelegere a realităţii, cu jurnalistul – „Atunci când scriu, îmi imaginez că cel care va citi înţelege tocmai pentru că se poate baza din partea mea pe un fel comun de înţelegere şi relatare a lucrurilor (...)”. Oameni interesaţi de stilul de viaţă off-grid  – călători low-cost sau nomazi digitali, tributari unor valori precum protecţia mediului, sustenbabilitate, dezvoltare personală, economie socială. Persoane din nişa căreia i se adresează jurnalistul – „Cititorul are aceleași preocupări tematice ca și mine, întrucât eu îmi setez preocupările tematice în funcție de așteptările sale”.

Ca bonus, vă oferim mai jos o selecţie de răspunsuri la întrebarea Ce simţi că îi oferi cititorului tău prin munca ta?  

Întrebări îi ofer. Perspectiva întrebătoare. Îl rog să își pună întrebări.

O poartă spre un loc unde el n-are timp să caute.

Legătura cu o lume la care poate el nu are cum să ajungă, dar pe care e important să o cunoască. Pentru că în momentul în care o cunoaște are la dispoziție varianta de a face ceva pentru a o schimba în mai bine.

Lucruri pe care poate nu are vreme să le conştientizeze: lejeritate fără superficialitate şi un punct de vedere feminin în sport.

Contează ce simte el. Iar mie nu îmi pasă ce simte. Eu simt scriind, nu având o iluzie despre faptul că ofer cine ştie ce ar putea imagina mintea mea bolnavă.

Idei, întrebari, foarte rar răspunsuri. De cele mai multe ori, îl pun la treabă.

Simt că îi ofer un moment de relaxare şi totodată o bucată din mine.

Probabil simte că nu e singur în luptă, e o consolare să ştii că şi alţii trec prin aceleaşi probleme, te recunoşti în vibraţie. Pe de altă parte, mulţi care n-au cunoscut necazul încep să privească oamenii din jur cu alţi ochi.

Nu mă interesează prea mult.

Câteva senzații - nostalgie, emoție, zâmbet sau chiar râs.

Emoţie, validare, informaţie, încurajări, acceptare, apartenenţă la un grup.

Îi ofer ceva ce nu poate face pe cont propriu în viaţa lui plină de zi cu zi: să asculte oamenii. Eu îi ofer acces în viaţa altora ca el, mai mult sau mai puţin.

Îi ofer fix ce-a pierdut: speranța, curajul, pofta de viață. Uneori știu că se alege cu un zâmbet, ba chiar cu o lacrimă.

Răspunsuri, întrebări, idei, perspective noi, relaxare, alinare, vindecare.

*

Până pe 30 septembrie, jurnaliştii se pot înscrie la cea de-a şasea ediţie a premiilor „Superscrieri”, la categoriile Reportaj, Portret, Opinie - New Media & Blogging, Investigaţie şi TV&video jurnalism. Competiția se adresează tuturor autorilor de limbă română – consacraţi sau nu, din presa tipărită sau de pe platforme digitale sau TV/video, jurnalişti sau bloggeri, profesionişti sau amatori. Mai multe detalii găsiţi aici.