Carte / Poezie

„Două-trei false crize existenţiale ”

De Scena9

Publicat pe 22 iulie 2024

Cea de-a treia carte a poetei Laura Francisca Pavel îmbogățește și extinde universul creat cu primele sale două volume de poezii.  

Uite ce spune poeta Cristina Ispas despre carte: „Odată cu Zona de surescitare devine clar că Laura Francisca Pavel debutează impecabil în poezie direct cu o trilogie. Vorbim de trei volume publicate în trei ani consecutivi, unitare stilistic şi tematic, dar subtil diferite ca tonalitate sau ca prioritizare a temelor (de actualitate), şi vorbim de şantierul unui „festival de teatru” postmodern, in cadrul căruia se montează simultan, pe diferitele scene, drame cu aer de epocă în cheie (post)ironică, producţii de teatru politic, în care esteticul şi eticul se confruntă într-un lung sir de noi adaptäri, eco-teatru, teatru instalație, improvizații de dans contemporan sau mici evenimente performative. Orice gest este permis, atâta timp cât este studiat, decorul e în acelaşi timp perfect şi perfectibil, modular si inflexibil, butaforie si ready-made, recuzita este mai bogată şi mai versatilă ca niciodată, ţinutele respectă fie conceptul, fie retorica, după caz, regulile de regie, de curatoriere, de editare sunt dinamice si totodată, la o privire mai atentă, practice. Totul pentru plăcerea noastră, a publicului, a invitaților, a spectatorilor, a utilizatorilor, a cititorilor, fără de care toate acestea şi nimic, viața în general, așa cum o știm, nu ar exista. O poezie caleidoscopică, fascinantă, de care te ataşezi imediat.” 

Laura Francisca Pavel a publicat poeme în revistele Echinox, Vatra, Opt motive și pe blogul DLITE. A publicat două volume de poezii, intitulate: Trucuri Urbane și Acțiuni și protocoale. A semnat, cu numele Laura Pavel, cărți de teorie și de critică literară și teatrală, dintre care două i-au fost publicate până acum în afara țării.

Zona de surescitare

Laura Francisca Pavel
OMG Publishing
2024

Zona zero

Am consumat isteria tranziţiei

cu gesturi aspre de parodie

Ore şi ore de stat la coadă pentru

viza de America ne-au zgândărit

două-trei false crize existenţiale

ideologii pripite estetici brutale

ba şi complexe autocoloniale

Un machiaj ieftin

ne era de-ajuns cât să traversăm

pavajul spart al Gării de Nord

intervalul de disperare febrilă

al anilor ʼ90. Aplaudăm

 

aceste exerciţii de

melodramă & impostură

fiindcă ieri, ca şi azi,

peisajul urban ne înghite tandru

şi ne aruncă afară pe zgură

modificaţi

Suntem parte dintr-o textură

care se întinde până binişor

dincolo de ramă

în zona zero a extazului

înăuntrul unui destin

reciclat

căzuţi între două coduri

cu gustul farsei

nealterat

 

Interval

Mă pierd în mulţime

şi asta nu mă face să-mi abandonez

scenariul interior

dimpotrivă, devin aproape euforică

şi introspecţia urmează un traseu

mai limpede, mai convingător

 

Aici

discursul imaginar, care alternează

rechizitoriul resentimentar

cu fantasmele de autoîncântare

Acolo

obiectele dorinţei

şi ale repulsiei:

o coapsă sculptată în plastic moale

un ochi omenesc rătăcit printre

peştii din acvariu –

o carcasă generoasă care

înghite nediscriminant

diverse forme de subjugare

 

Aici

starea de abandon,

combinată cu autoindulgenţă

între graniţele biologiei,

cea concretă

şi cea fictivă

Acolo

oroarea

şi porţia zilnică de

inechitate, de penitenţă

 

Aici

fervoarea cu care

se filmează frust ceea ce

nu se lasă estetizat

Acolo

un interval moral

stângaci negociat

între vinovăţie şi inocenţă

 

Aici

corpuri umane şi nonumane

îngrămădite unul în altul,

priviri molatice, opace

Acolo

platoul de filmare rămas gol,

fără nicio stridenţă

 

Aici

senzori la suprafaţa pielii

dispozitive care înregistrează

deviaţii ale percepţiei

dereglări ale echilibrului

dintre regnuri

Acolo

un mod decent de

acceptare a limitelor

o negociere paşnică a lor:

limitele fiinţei biologice

dimpreună cu limitele interacţiunii

şi cu limitele elucubraţiei, da,

fiindcă în primul rând

 

Aici

există bornele milei şi ale fricii

amestecate laolaltă

Acolo

fabulaţia îşi are şi ea partea ei de

credibilitate, de raţionalitate precaută,

ca şi partea ei de hybris,

de imprudenţă exaltată

 

Aici

limitele

etic acceptabile

ale vehemenţei

Acolo

limitele (inaparente)

ale oricărei forme de expunere

necondiţionată

Fotografie preluată de pe Pexels

Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK