Trei este al treilea volum al lui Sorin Gherguț și de aici probabil i se și trage titlul. Gherguț a debutat în 1998 ieșind din cenaclul lui Mircea Cărtărescu. Umorul și rimele îl calificau la categoria „semilegendă” în perioada aia, dar i-au trebuit 13 ani ca să recidiveze în 2011 cu volumul Orice. Uverturi și reziduuri. Lucrurile se schimbaseră între timp în poezia din România, care îi cunoscuse pe Ianuș, Sociu, Vlădăreanu. Gherguț rămâne identic cu sine, ceea ce e o veste bună pentru cantitatea de divertisment din poezia actuală. El face rime smart, ca-n vremea când RACLA făcea o concurență nemiloasă poeziei USR, își ține inteligența la vedere, ca Florin Iaru în anii 80, și nu se sfiește să emită poante ca Sorescu în vremea când poezia ieșea în zeci de mii de exemplare. Dar astea-s simple comparații – ele nu atentează la originalitatea lui Gherguț, care este (și se menține în formă).
Textele lui, scrise de regulă din perspectiva unui luzăr simpatic, a unui bufon nevrotic, au câteva calități evidente: sunt accesibile și în același timp sofisticate, nu se sfiesc să-și asume riscuri în zona patetismului casual și chiar a penibilului, fac inventarul obsesiilor și ticurilor urbane, nu-și uzează umorul și nici capacitatea de a surprinde, pot fi postate pe Facebook etc. etc. Ca să folosesc niște expresii din fenomenul fotbalistic, în al cărui sos și Gherguț mai bagă degetul din când în când, autorul lui Trei știe cu mingea și, deși nu are o conduită sportivă adecvată (leneș, publică rar), atunci când intră pe teren face diferența și o pune la păianjen de câte ori vrea el, luând o opțiune serioasă în cursa-către-ceva care-i poezia.
Câteva mostre culese la întâmplare din Trei:
1. aud gălăgie de pe-o planetă vecină
aud pași de pe-o planetă vecină
aud uși trântite, aud gălăgie, drept care
dau și eu muzica (Megadeth) cât se poate de tare
2. viața e ca să te culci cu femei
viața este ca să mănânci și să bei
vs.
viața este ca să-ți vină idei
3. momente-n care
– prea facilă să n-o fi mai fi scris cineva –
realitatea-ți cere un nume de user și o parolă
și altă realitate, cu un cearșaf de fantomă pe cap, îți cere
un nr de tel, datele de contact
cu promisiunea c-o să te sună, c-o să te caute
când mari mutilați, de pe margine, nu contenesc să aplaude
și râd foarte tare
lucru cumva de mirare
câtă vreme n-au brațe și nici maxilare
(…)
cine pentru o astfel de glumă n-ar da
și 2-3 membre, și încă ceva?
Volumul este ilustrat de Nicolae Comănescu cu picturi confecționate din scrum, făină de muștar, cenușă, „praf colectat în București” – plus câteva uleiuri. Sună a omletă urbană? Sună a Gherguț.
Sorin Gherguț, ”Trei”, Editura Vellant, 2016, 144 pagini, 30 lei
Fotografie de Mircea Struțeanu
