Prietenii de la Zona Nouă ne oferă în fiecare săptămână un poem tânăr tradus de ei. În această serie îi mai puteți citi pe Mira Gonzalez, Crispin Best, Marko Pogacar, John Cooper Clarke, Daniel Bailey, Rebecca Tamas, Anna Halberg, Katja Perat, Diogo vaz Pinto și Gašper Torkar.
Sam Buchan-Watts s-a născut în Londra, în 1989. A studiat literatura engleză la Goldsmiths și Creative Writing la UEA. Prima lui broșură de poeme a fost publicată în 2016 de Faber & Faber, în programul Faber New Poets (15), finanțat de Arts Council England. E co-editorul seriei de antologii clinic. Poemele lui au apărut în Poetry London și în seriile Salt's Best British Poetry și scrie articole pentru PN Review și i-D.
Poem apărut în numărul 1/2016 al revistei Zona nouă.
Pur și simplu știi
că limitele există pentru a fi testate, și toată lumea știe
(pentru că el nu se va opri din vorbit) că băiatul din rândul din spate
al autobuzului care se întoarce acasă din Ypres trebuie să se masturbeze
și va trebui să aștepte cel puțin patru ore și jumătate până să îmblânzească
șarpele, iar singurul mod în care poți ajunge la capetele late ale paielor
de șerbet este să le muști, ceea ce bineînțeles că e crud, la fel de crud precum
să ai o parolă pentru purtarea drăguță a celor care se întorc din Ypres.
Și drumul spre Calais pare să cotească la infinit, iar autobuzul
se clatină cu tot cu greutatea vieților acestor copii la viteză mare
și e ținut între grămada din sens opus a autobuzelor care se îndreaptă
spre Ypres și rândurile arborilor de zahăr imaculați în micile lor coliere
din noduri de cabluri. Și cineva a reușit să se spargă, să aducă
cu el mirosul de magneziu, și e acolo, în mandarinul coroziv
al tractorului care tușește fum, brăzdând câmpuri de caramel sărat, și
care ar putea vira peste ele, excavând mormane de beton,
mestecând șobolani și șerpi inofensivi în iarbă, înainte să se afunde în
buncăre și rigole întreținute cu delicatețe, mutilându-se pe sine în țevile
de canalizare de mai jos, ivindu-se apoi cu o basculare, în mod stupid și eroic
nevăzut, pe marginea unei coline, cu un scârțâit melancolic care spune e greu
pentru un lucru să rămână imaculat, cu excepția luminii fragile din Ypres.
Traducere din limba engleză de Alex Văsieș
Foto: wenlockpoetryfestival
